Mineriada terenurilor, la CEDO

Scandalul iscat in jurul terenurilor din zona partiei din Cavnic a luat o turnura neasteptata. Dupa o sentinta favorabila, cel care nu demult ameninta autoritatile locale cu “furci si topoare”, a pierdut definitiv batalia in instanta, insa e hotarat sa apeleze la CEDO si il acuza pe primar ca are interese personale in acest caz, acuzatie catalogata de primar drept „o prostie”. In urma cu circa doi ani, cativa cavnicari din zona Icoana au intrat in conflict cu autoritatile locale. Miza? Terenurile din zona partiei de schi, ce se preconizau a fi o investitie banoasa. Pe atunci, “greii” judetului reusisera sa concesioneze teren in zona turistica a Cavnicului, iar localnicii s-au gandit ca ar bine sa-si clarifice situatia juridica a terenurilor. Acuzator Petru Roatis, unul dintre cavnicarii ce locuiesc in zona partiei, ne-a relatat cronologia conflictului: “scandalul a izbucnit cand Primaria a inceput sa concesioneze terenul din zona partiilor. Atunci m-am dus la primar si l-am intrebat cum pot intra in legalitate, sa intabulez ceea ce s-a cumparat acum 45 de ani. Raspunsul a fost numai legal. Asa am aflat ca este nevoie de hotarare judecatoreasca si am facut primul pas. Stia ca socrii mei au cumparat terenul de la fratele socrului sau, Gavrila Ardelean. Am contractul semnat de martori, iar o parte dintre ei inca traiesc. Dar dupa ce a venit citatia, parca a luat foc si nu a mai vrut sa discute cu mine, ma repezea, vorbea urat, de cele mai multe ori nu ma primea etc. Problema s-a agravat prin primavara, cand a venit o serie de oameni cu bani care voiau teren in zona. Familia mea are 65 de ari, unde sunt toate facilitatile: este la drum si acolo este capatul conductei de gaz, apa, curent, telefoane etc.” Baracile discordiei Roatis a castigat primul proces, desi Primaria a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile uzucapiunii (dobandirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumita perioada de timp), deoarece pe suprafata respectiva au fost construite in 1950 niste baraci in care au locuit muncitorii si care au fost demolate de Primarie abia in 2002. “Prima sentinta am castigat-o cinstit. Nu m-am dus la nimeni sa ma plang, pentru ca am stiut ca este dreptul nostru. Si surorile lui Ardelean au venit si mi-au spus sa stau linistit, pentru ca daca cineva ar fi avut ceva de spus ar fi facut-o in urma cu 45 de ani. Deci, neamurile primarului au venit ca martori la proces, in favoarea mea. Terenul era al Trezoreriei Maghiare, cum rezulta si din Arhivele Nationale. Pe gradina lui Ardelean, in anii 1950, s-au adus detinuti si au facut acolo baraci. Inca traiesc martorii care stiu pe pamantul cui s-au facut acele baraci. Gradina a fost folosita de socrii mei, desi acolo erau si baracile. Primarul a facut recurs si a dus fel de fel de acte mincinoase, fabricate de el in Primarie, desi arhivele demonstreaza altceva. L-am intrebat de ce nu se convinge de adevar, pentru ca socrul lui traieste. Sa-l intrebe ce teren a avut fratele lui, iar eu ma voi conforma, pentru ca am atata bun simt. De cand am inceput procesul am cheltuit circa 70 de milioane lei, ca in cele din urma sa se dea sentinta definitiva in favoarea primarului. El nu trebuia sa faca recurs, pentru ca are datoria sa lupte pentru interesele cavnicarilor, dar pe el il preocupa interesele personale. Am fost la Dumitru Dumuta (secretarul general al Consiliului Judetean, n.red.) care mi-a spus ca l-a intrebat de cazul meu. Raspunsul pe care l-am aflat de la Dumuta si care m-a frapat, este ca terenul face parte din averea sotiei lui ca urmas. Asta inseamna ca daca mi-a vandut o camasa acum 50 de ani mai poate veni sa-i dau manecile? Primarul mi-a spus ca nu imi da decat 10 ari, cu indulgenta, dar socrii mei au cumparat si au platit taxe pentru toata gradina”, sustine Roatis. La CEDO Roatis sustine ca a incercat de mai multe ori sa lamureasca problema cu primarul localitatii: “la o sedinta de Consiliu Local (CL) am fost prezent alaturi de alti vecini pentru ca partia de schi pe care a facut-o trebuia sa aiba finalul in gradina lor, iar ei s-au opus. Si auzindu-i ca se simt nedreptatiti, i-am anuntat ziua cand s-a organizat o sedinta de CL, sa mergem sa ne spunem ofurile. Dar nici nu au vrut sa stea de vorba cu noi. Am vrut sa le spunem si cum stau treburile la partie. Acolo nu este absolut nimic din ceea ce se preteaza ca ar fi ceva civilizat, nici macar toaleta, iar oamenii din zona sunt alimentati cu apa de acolo, pentru ca este captare exterioara. Noi mergem sa curatam hartii, servetele, vata, tampoane si toata mizeria. Si de acolo se bea apa! La partie nu exista un container sau chiar daca exista, este plin si nu-l goleste nimeni. La cateva zile dupa sedinta de CL m-a oprit Marcel Ilies, un consilier, sa nu mai fiu suparat ca au votat o hotarare prin care toti cavnicarii isi vor putea cumpara gradinile la un pret modic. I-am raspuns ca daca trebuie sa il cumpar, il cumpar, dar daca am dreptul sa-l mostenesc, vreau sa fie corect. Am stat linistit in speranta ca va fi corect, dar au atacat prin spate.” Decizia fiind definitiva, si nefavorabila lui Roatis, omul e hotarat sa continue demersurile cu orice pret. Iar urmatorul pas e Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO): “vand masina si tot ce am de vandut pe langa casa si ma duc. Sunt convins ca acolo se va face dreptate pentru ca exista acte! Contractul de vanzare-cumparare exista, o parte din martori traiesc, legea uzucapiunii este inca in vigoare, taxele au fost platite si mai am o prima sentinta care mi-a dat castig de cauza. Am depus actele la Primarie si le-am inregistrat, sa afle ca voi continua procesul la CEDO”. Vom reveni. Nicolae Bindiu: “Justitia nu este a mea!” Dupa ce am fost atentionati ca nu vom mai primi raspunsuri decat in scris, primarul din Cavnic, Nicolae Bindiu, a declarat: “despre decizia lui Roatis de a continua procesul la CEDO? E dreptul fiecarui om sa faca ceea ce crede. Nu are nici o relevanta ca terenul respectiv a apartinut fratelui socrului meu. E o prostie ca ar fi dreptul de mostenire al sotiei mele. Nu m-a interesat si nu ma intereseaza asa ceva. Am facut recurs pentru ca din postura mea trebuie sa apar patrimoniul comunitatii. Am considerat ca cererea este nejustificata, abuziva si, mai mult, ca din punct de vedere legislativ nu are dreptate. Daca era sentinta in favoarea lui, nu aveam altceva de facut decat sa o respect. Justitia este arbitrul. Justitia nu este a mea. Justitia este o instanta care are calitatea de a se pronunta asupra legalitatii sau ilegalitatii. El nu a venit sa intabuleze, ci a venit pe o chestie numita uzucapiune, aceea de a folosi in calitate de proprietar. Ori, cum sa folosesti in calitate de proprietar, cand in 2002 am demolat ultimele baraci de acolo? El stia foarte bine ca si-a construit si casa si toate cele fara autorizatie de constructie, ca nu avea calitatea de proprietar. Sunt primar, eu apar interesele comunitatii, imi exprim punctele de vedere si ma duc in arbitraj la instantele care se pronunta.” Mircea CRISAN, Ioana LUCACEL