Curs valutar
Euro
Dolar american
Lira sterlină
Forint unguresc
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Comorile din adâncuri
Potrivit definiţiei elaborate de profesorul Victor Gorduza în 1963, „Floarea de mină este un eşantion mineral recoltat din subteran, monomineral sau format din mai multe minerale, posedând calităţi estetice deosebite datorită: concreşterii cristalelor, a culorii, a formelor, a dimensiunilor”.
Nu se poate vorbi despre Maramureş fără a coborî în subteran, acolo unde pământul şi timpul au creat comori care îţi taie respiraţia. Activitatea neogenică vulcanică a dat naştere zăcămintelor de minereuri neferoase şi mineralelor pe care le conţin Munţii Gutâiului. Prezenţa zăcămintelor de minereuri face din regiunea Băii Mari o provincie metalogenică de prim ordin din România cunoscută şi peste graniţe. Din totalul celor 2000 de minerale cunoscute în lume, 15 au fost identificate aici pentru prima dată.
Florile de mină sunt îndeosebi sulfuri metalice şi carbonaţi, renumite mai ales prin perfecţiunea formelor cristalografice şi prin culoare. Ele se găsesc la loc de frunte sub titlu de exemplare rare, în colecţiile de specialitate din marile muzee ale lumii. Cele mai frecvent întâlnite minerale sunt: cuarţul, stibina, galena, calcopirita, plumbozitul, calcita, baritina, ghipsul etc. Printre rarităţile mineralogice se distinge o varietate de cuarţ transparent şi clar, cristalizat în forme geometrice perfecte, considerat piatră semipreţioasă, numit diamant de Maramureş (în popor erau numite draga, de unde şi denumirea ştiinţifica de dragomite).
Ziua de 6 Noiembrie 1989 a marcat un eveniment fericit în familia muzeelor din România - naşterea la Baia Mare a unui nou membru - Muzeul de mineralogie. Ideea organizării unui muzeu cu un asemenea profil, de prezentare a mineralelor hidrotermale din zona Baia Mare, în care publicul să se poată instrui și delecta, parcurgând o parte din bogata colecţie mineralogică, a prins contur după anul 1969, când a început constituirea colecţiei mineralogice în cadrul Muzeului Judeţean Maramureş, muzeu cu profil de istorie, artă şi etnografie, dar fără preocupări din domeniul ştiinţelor naturii, până la acea dată. Colecţia de minerale a început să se constituie din anul 1969 în jurul unui nucleu de minerale în număr de 1.502 bucăţi nedeterminate şi neinventariate, aflate de mulţi ani într-o magazie a Muzeului Judeţean Maramureş. Treptat, prin colectări din subteran, achiziţii şi donaţii, colecţia a crescut numeric ajungând în 1975 la 3.272 eşantioane, în 1985 la 14.274, ca astăzi să numere peste 16.000 eşantioane inventariate şi determinate.
