Minele imobiliare de aur ale Remin

Compania miniera Remin se transforma incet, dar sigur, in... agentie imobiliara. Dupa prohodul activitatii miniere, cladirile Remin au devenit mine de aur ochite de rechini imobiliari, datornici sau primarii. Dupa sumara executie a mineritului Maramuresului, urmeaza carnagiul uriasului patrimoniul Remin, care cuprinde cabane, sedii, cantine, hoteluri etc, evaluate la cateva milioane de Euro. Aflata in deriva, lipsa acuta de fonduri si administrare speciala, corabia Remin e atacata din toata partile de rechinii imobiliari, care vor o felie cat mai consistenta din patrimoniul de miliarde. Cladirile companiei miniere sunt disputate intre creditori, primariile care vor sa preia cladiri in cuantumul datoriilor si Autoritatea Nationala pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), in potrofoliul careia a intrat Remin. Procesul de vanzare/predare este cu atat mai complicat cu cat situatia juridica a multor terenuri este incerta, iar obiectivele nu sunt evaluate sau nu figureaza in acte cu destinatia reala. Mai mult, desi e disputata intre numerosi „pretendenti”, o parte a patrimoniului este amenintata cu... demolarea. Tot ce nu se vinde sau preda pana la elaborarea Proiectelor Tehnice (PT) pentru inchiderea perimetrelor miniere va ajunge un morman de moloz. Din „fruncea” economiei maramuresene, Remin a devenit o... agentie imobiliara. Dupa transferul companiei din portofoliul Ministerului Economiei si Finantelor in portofoliul AVAS, s-a pus cruce definitiv activitatii miniere. Asa ca singura activitate rentabila pentru Remin poate fi valorificarea patrimoniului urias. O parte dintre creditori au incercat sa vanda deja cladirile Remin, fara succes insa. Creditorii bugetari nu pot executa silit compania, deoarece Remin se afla in administrare speciala. Asa ca singura solutie ramane „mica intelegere” dintre mai marii companiei si primarii, pentru plata datoriilor in cladiri. Conducerea Remin a inceput deja discutiile cu primarii localitatilor in care inregistreaza datorii, pentru predarea unor spatii. Insa procedura e destul de complicata. Pe de o parte, transferul cladirilor in patrimoniul local presupune evaluari. Cladirile figureaza in scripte cu valori ridicol de mici, stabilite in urma cu cativa ani buni. Numai ca primarii nu prea sunt de acord cu evaluarile. Iar Remin nu are bani sa le achite. Inginerul sef Ioan Nechita spune ca acele evaluari se fac in functie de solicitarile primariilor, pentru ca nu merita sa faci evaluarea daca nu exista cereri. „Lor nu le convine, dar nu le puteam da cladirile la valoarea de inventar de acum 20 de ani”, afirma Nechita. Evaluarile nu sunt insa singura piedica in calea valorificarii. Multe din aceste cladiri au o sitatie juridica incerta sau sunt amplasate pe terenul altcuiva. „Intabularile sunt o problema generala, pentru ca nu s-au facut din cauza lipsei de fonduri. Asa s-a ajuns, de exemplu, la Ocna Sugatag, sa se vanda cabanele, dar terenul era al Primariei. Cine le cumpara trebuia sa le puna pe roti. Nici celelalte obiective nu pot fi vandute pana nu devenim in hartii proprietarul lor. De exemplu, exista cabane care figureaza in acte ca centre de tratament. Dar nu destinatia e importanta, ci valoarea”, declara Nechita. Mai mult, pe unele cladiri s-a pus sechestru inainte de adoptarea ordinului privind administrarea speciala, dar primariile tot n-au putut vinde cladirile. Sau nu le mai vor din cauza starii avansate de degradare in care se afla. In Borsa, din cauza unei astfel de situatii, s-a ajuns in instanta. Primaria a incercat sa vanda un imobil pe care a pus sechestru, iar Remin a contestat legalitatea licitatiei. Gavril Bota, viceprimarul orasului Borsa, spune ca licitatia a fost contestata in instanta de catre Remin, desi nu aveau dreptate. „Sechestrul era pus, din 2005, pe trei obiective, inainte ca Remin sa fie preluat de AVAS. Prin anumite tertipuri judiciare, au reusit sa sisteze acea licitatie. Procesul este pe rol, nu e terminat inca. In prezent, datoria Remin catre noi se cifreaza la circa 50 de miliarde lei vechi, iar noua ne-ar conveni sa primim banii. Imobilele necesita investitii, pe care bugetul local nu le suporta”, afirma Bota. In schimb, alte primarii, cum ar fi Baia Mare, Cavnic, Baia Sprie sau Cicarlau, ar accepta folosirea cladirilor pe post de „moneda forte”, numai ca, in unele cazuri, valoarea acestora depaseste cuantumul datoriilor. Nechita explica: „suntem in discutii cu Primaria Baia Mare pentru sediul Remin, dar datoriile nu pot sa acopere contravaloarea sediului. Valoarea spatiului e de 4 milioane de Euro, iar datoria catre primarie e de 16-17 miliarde lei vechi”. Unele primarii nu doresc sa preia cladirile, mai ales ca AVAS a preluat „cutitul si furculita” companiei miniere. Si, in timp ce patrimoniul se degradeaza, licitatiile se amana sau se contesta, PT de inchidere a perimetrelor miniere pregatesc... demolarea „patrimoniului de aur”. Manualele de inchidere a minelor prevad inca demolarea sediilor fara utilitate, „operatiune” care trebuie prevazuta in PT la care se lucreaza in prezent. Nechita spune ca, daca nu se valorifica sau nu se predau catre primarii, se demoleaza. „Pana la elaborarea PT, am transmis tuturor primariilor adrese, sa ne comunice ce intentii au. PT sunt urmate de niste Hotarari de Guvern, pe care nu le mai poti schimba de pe o zi pe alta, ca se trezeste un primar sau un CL ca mai vrea ceva. O parte din PT sunt comandate deja, altele sunt in curs. Dupa ce PT sunt realizate, trebuie respectate intocmai. Si, daca perimetrul minier a fost ecologizat, nu se mai fac demolari. Exista riscul si invers, sa ramana niste darapanaturi, pentru ca primarii au sperat sa le dea o utilitate, dar n-au mai reusit”. Ioana LUCÃCEL ioana@gazetademaramures.ro