Miliarde pierdute în caruselul îmbunătăţirilor funciare

În ultimii ani, păşunile din Maramureş au înghiţit circa 15 milioane de RON. O sumă imensă, din care probabil ar fi putut fi hrănite toate animalele fermierilor maramureşeni vreme de un an. Pe ce s-au dus banii? Nu ştie nimeni.

Badea Vasile are 70 de ani. Ţine vaci dintotdeauna. Şi, de când se ştie, le paşte pe păşunea comunală. În era ceauşistă, când dictatorul avea obsesia îmbunătăţirilor funciare, badea Vasile şi ceilalţi săteni curăţau în fiecare primăvară păşunea: săpau şanţuri, tăiau scaieţi, desecau. Gratis. Că doar de acolo îşi hrăneau animale.

Acum, pentru o muncă similară, nişte băieţi deştepţi încasează zeci de miliarde de lei vechi. Sume pe care badea Vasile nu le ştie nici citi şi nici nu le poate comenta altfel decât făcându-şi cruce şi strigând: „Tulai Doamne!”.

Povestea care îl îngrozeşte pe badea Vasile şi pe orice crescător onest de animale din Maramureş a început prin 2000, la Bucureşti, odată cu înfiinţarea Societăţii Naţionale Îmbunătăţiri Funciare S.A, o struţo-cămilă trecută prin subordinea mai multor ministere, agenţii, privatizată, arătată cu degetul şi râvnită. Miza? SNIF exploata o suprafaţă de teren de incintă de aproximativ 2 milioane de metri pătraţi, delimitată în peste 300 de incinte amplasate în toate judeţele ţării, deţinea peste 350 de clădiri şi peste 800 poziţii de construcţii speciale, precum şi o gamă largă de utilaje şi mijloace de transport specifice lucrărilor de construcţii, instalaţii şi echipamente auxiliare, echipamente de udare etc.

În paralel, funcţiona şi Administraţia Naţională a Îmbunătăţirii Funciare, care gestiona banii pentru amenajări funciare, desecări de păşuni etc. De fapt, până la aderarea la UE, ANIF a lucrat, în baza unui acord de încredinţare directă pentru lucrările de specialitate, cu Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF).

De altfel, SNIF este, după spusele specialiştilor, şi singura societate capabilă să îndeplinească caietul de sarcini la licitaţii pentru lucrările de specialitate.

Odată cu aderarea ţării nostre la UE, încredinţarea directă a devenit o forma de ajutor de stat, iar ANIF a fost obligată să organizeze licitaţii pentru aceste lucrări. Din cauza datoriilor la bugetul de stat, SNIF nu s-a mai putut înscrie la licitaţii. ANIF a organizat licitaţii pentru lucrările de profil şi a încheiat contracte, dar acestea se pare ca s-au făcut cu încălcarea legii.

Mai exact, sucursalele, fără personalitate juridică, au organizat licitaţii. Dosarul a ajuns la Curtea de Conturi şi la DNA. Între timp, miliarde bune au ajuns undeva, nu se ştie unde.

Vreţi exemple, vă dăm: „Reabilitare amenajare de desecare Răzoare – Lăpuş – Libon”. Total: 1.086.058. Autorităţile locale, care n-au treabă cu proiectul ANIF, dar care au pus ele, prin fonduri şi resurse proprii, la punct un plan de amenajare şi curăţare a păşunilor, se miră. Viceprimarul de Târgu Lăpuş, Vasile Kraus: „Habar n-am! 1 milion de lei noi? 10 miliarde? E enorm de mult. Dar sunt sume enorme. Noi am întreţinut păşunile, le-am curăţat. Cred că suma asta n-au dat-o pe tot bazinul Lăpuşului...”.

Alt domeniu, tot din ograda ANIF: Perimetre de ameliorare cu destinaţie agricolă. Alte miliarde: Calea Gardului, Asuaju de Sus -731.574, Făget, Asuaju de Sus - 687.459, Rotunda, Mireşu Mare - 525.381.

Cireaşa de pe tort o reprezintă însă un proiect intitulat pompos: „Eliminare exces de umiditate Ţicău, Lăpuş, Maramureş”, cifrat la fabuloasa sumă de 11.283.087, adică 110 miliarde de lei vechi! Pentru suma asta, ne imaginam că s-a luat cu pipeta apa de pe păşune. Dar nu, de fapt a fost un “proiecţel”.

Primarul de Ulmeni, Lucian Morar, spune că autorităţile locale habar n-au avut ce cuprinde proiectul, dar suma i se pare enormă şi lui: „S-a lucrat acolo, dar s-a făcut ANIF, nu prin primărie. S-au făcut nişte desecări, nişte podeţe, drumuri de acces. A fost făcut un proiect în urmă cu mai mulţi ani, doar anii trecuţi s-a obţinut finanţare”.

În urma unui control al Corpului de Control al ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la ANIF, efectuat în urmă cu câteva luni bune, au ieşit la iveală suprapreţurile practicate de contractanţii instituţiei.

Astfel, ANIF plătea, de exemplu, pentru fascine (din ramuri de salcie) un preţ de 18,5 lei/buc./2008, 19,24 lei/buc./2010 şi 24,77 lei/buc. în 2011, în condiţiile în care preţul era de 7-8 lei.

Pentru scânduri (răşinoase) 2,5 cm, L = 4 m, preţ de achiziţie în 2011 de 836,95 lei/mc, în condiţiile când oferta pieţei era de cca. 550 lei/mc; pietriş 8-15 mm, preţ de achiziţie în 2011 de 156,41 lei/mc, oferta pieţei fiind sub 100 lei/mc, etc.