Miliarde, din steril si betoane

* De aproape un deceniu, cativa baieti destepti au acces exclusiv la robinetul cu fonduri publice si europene destinate inchiderilor si ecologizarilor de mine. * „Intamplator”, multe din firme apartin unor fosti directori Remin sau unor potentanti ai zilei. * In ciuda miilor de miliarde de lei vechi „inchigitite” de perimetre, halde si iazuri, fostele exploatari raman „bombe de mediu” care necesita noi si noi interventii. * Cei din sistem recunosc ca mega-afacerea inchiderilor de mine a fost un fiasco total si se scuza ca era o perioada de „pionerat” in care nimeni nu stia ce si cum trebuie facut. * Cu toate acestea, nu exista nici vinovati, nici sanctiuni. Doar noi cereri de fonduri. Din 1998 incoace, Guvernul si Banca Mondiala pompeaza mii de miliarde de lei vechi intr-o afacere ridicata, cu succes, pe „hoitul” mineritului. In urma cu vreun deceniu, pe cand Romania visa la UE, guvernantii au decis ca o parte din sectoarele miniere sa fie inchise, ecologizate si conservate. Numai ca, in Romania, nu existau firme specializate nici in intocmirea proiectelor tehnice de inchidere si nici in efectuarea propriu zisa a lucrarilor. Asa ca „baietii destepti” din minerit, in mare parte „gropari” ai sistemului, au mirosit ca e rost de miliarde multe si s-au apucat de infiintat firme. „Intamplator”, de circa un deceniu, cele 4-5 firme de „inspirati” castiga toate contractele care vizeaza inchiderile si ecologizarile de mine. Cele mai multe contracte care vizau elaborarea proiectelor tehnice au fost adjudecate de RO-MIN SRL, firma care il are ca si asociat pe controversatul Staicu Balanescu, fost sef al Remin. Lista firmelor care au executat lucrarile este la fel de interesanta. Pe langa societati maramuresene cunoscute si firme satmarene precum Castrum Corporation, apar alte trei nume celebre: COMINCO SA Bucuresti, TIM SA Cluj Napoca si CARTEL BAU. Prima a fost administrata, pana la mijlocul lui 2001 (perioada in care se pare ca a primit si lucrari in Maramures), de fostul ministru pentru coordonarea secretariatului general al guvernului Nastase, Serban Mihailescu, zis si „Miki Spaga”. TIM SRL este una dintre firmele clujene care a beneficiat din plin de contracte cu Statul. Ba, mai mult, patronul acesteia a fost cercetat penal pentru o escrocherie care a creat un prejudiciu de circa un milion de Euro. Mai exact, firma sa a introdus gazul in mai multe comune clujene, iar Guvernul Vacaroiu a aprobat fonduri pentru aceasta investitie, desi lucrarile fusesera platite de cetateni. Tot „intamplator”, aceleasi persoane au ajuns sa si „centreze”, sa si „dea cu capul”. Executantii au devenit beneficiari. Si invers. De exemplu, Marcel Radu, ex-consilier in Ministerul Economiei si Comertului si director tehnic Conversmin (societatea din cadrul Ministerului Economiei care gestioneaza inchiderea si ecologizarea minelor), a fost angajat o vreme si la Castrum Corporation, societate care executa lucrari de inchidere a perimetrelor miniere. De o vreme, pe lista beneficiarilor de contracte de ecologizare a aparut si Petrom Service, societate care executa lucrari in zona Borsa. Mihai Bumbuc, directorul punctului de lucru Borsa, spune ca: „Zic Petrom Service, dar firma a schimbat numele de trei ori pentru niste bani, ca nu a platit firma cu care a avut subcontract si aceasta s-a retras”. Paradoxal, Remin nu a putut executa lucrarile de inchidere si ecologizare, deoarece, avand datorii, nu putea participa la licitatii si se considera ca nu are experienta necesara. Insa firmele care executau lucrari au angajati, in mare parte, tot fosti mineri sau ingineri de la Remin. Cu banii de la Banca Mondiala in mana, mai marii mineritului au cautat, „orbecaind”, niste solutii de inchidere. Procedura era simpla: daca Ministerul Economiei si Comertului decide inchiderea unui perimetru, acesta trece in administrarea Conversmin, societate la care e actionar tot ministerul si care organizeaza licitatiile. O vreme, insa, nu s-a stiut exact cine trebuie sa se ocupe de petrimetre si nici ce solutie sa se adopte pentru inchidere. La suprafata, erau stabilite lucrari de demolare, iar haldele de steril erau stabilizate cu gardulete de nuiele si prin plantarea de puieti. In timp, aceste solutii s-au dovedit dezastruoase. Asa s-a ajuns la situatii tragi-comice, de genul celei de la Grosii Tiblesului, unde a fost realizata o statie de epurare pentru apele de mina pe o parte a versantului, dar apa iesea prin celalalt versant si, oricum, statia nu putea functiona, pentru ca nu exista energie electrica. Astazi, mai toate perimetrele si haldele care au inghitit bani grei necesita noi investitii. Haldele de steril au luat-o la vale, puietii s-au uscat, garduletele de nuiele au putrezit, iar gurile betonate de la intrarea in mina au fost sparte, astfel ca tragedia de la Ilba, in care a murit un barbat, poate fi repetata oricand. Statiile de epurare nu reusesc aproape nicaieri sa epureze intreaga cantitate de apa din mine. Practic, efectul lucrarilor e aproape acelasi ca si in cazul in care banii ar fi fost ingropati direct in steril sau in galeriile de mina. Eugen Olea, directorul Remin SA, recunoaste ca modul in care a pornit operatiunea inchiderilor de mine a fost gresit: „A fost pionerat, nu s-a stiut ce sa se faca, au fost bani, nu foarte multi, care au ajuns si in alte parti, la subcontractanti. Din 2003, odata cu infiintarea Conversmin, au inceput sa se mai aseze lucrurile, dar e greu”. Numai ca, din datele noastre, nicio lucrare nu a fost refuzata la plata. Toate au fost achitate, iar acum, aproape toate necesita noi investitii. Culmea e ca lucrarile complementare sau reparatiile vor fi executate, probabil, de aceleasi firme. Doar de un deceniu au dobandit experienta, iar experienta e una din conditiile principale pentru atribuirea contractelor. Desi UE ne tot preseaza cu inchiderea iazurilor, in special, si a petrimetrelor miniere, pare-se ca nu exista nici macar o evidenta completa a necesarului de lucrari. Eugen Olea spune ca: „Multe obiective nici n-au fost evidentiate pe planuri, unii au umblat pe teren, altii, nu. Si au scapat destul de multe. A inceput, anul trecut, o reinventariere a lor. Urmeaza alte proiecte tehnice, alta distractie”. Pentru inchiderea perimetrelor miniere, Remin, prin Econord, executa sau, mai bine zis, executa (Remin se afla in lichidare) lucrarile de interior, iar constructorii, pe cele de suprafata. Metodologia inchiderilor de mine prevedea demolarea cladirilor. Pe vremea cand Remin nu era inca in „moarte clinica”, primariile la care societatea inregistra datorii au fost intrebate daca doresc cladirile. Atunci, situatia s-a tot amanat, iar acum, cladirile nu mai pot fi date gratis. Cele care nu-si vor gasi pretendenti la licitatiile publice vor fi demolate. Practic, odata cu inchiderea perimetrelor si demolarea cladirilor, se pune punct si „visului” legat de infiintarea unor muzee ale mineritului. Cum, in timp, baietii destepti din minerit si-au dat seama ca lucrarile lor nu sunt eficiente, procedurile de inchidere si ecologizare a perimetrelor miniere si haldelor s-au „ajustat”. Asa ca toate lucrarile vor trebui refacute dupa noua metodologie. Numai ca nimeni nu poate garanta ca aceasta va si functiona: „Pentru cele care au fost ecologizate, ar trebui gasite fonduri pentru refacerea lor dupa noua tehnologie”, spune Olea. In prezent, insa, prioritatea zero o reprezinta iazurile de decantare. Anul trecut, Conversmin a organizat mai multe licitatii pentru ecologizarea Iazurilor C1 si C2 Borsa – 11.176.460 RON, D1 si D2 si Novat, proiect cifrat la peste 24 de milioane RON. Dar tot pentru iazul Novat, a derulat un proiect de ecologizare si ANRM, cifrat la circa 3 milioane de Euro. In ciuda sumei exorbitante cheltuite pe proiect, situatia iazului e „in ceata”. Calin Crisan, comisarul sef al Comisariatului Judetean Maramures din cadrul Garzii Nationale de Mediu, spune ca: „La Novat, proiectul ANRM de 3 milioane Euro s-a implementat. Proiectul Conversmin e in lucru. Problema, dupa mine, e de ce statul roman nu a dat ANRM sau Ministerului Economiei sa faca un singur proiect. ANRM a facut lucrarile din zona aval a iazului. Faptul ca Ministerul Economiei a ramas sa faca proiectul pentru ecologizare face ca astazi, pe punctul de jonctiune, cele doua lucrari sa nu fie acceptate de toate autoritatile implicate. Proiectantul ANRM doreste ca tranzitul apelor sa se realizeze prin tubulatura, autoritatile de Ape si Mediu au recomandat insa o solutie de canal deschis si, pana astazi, nu s-a ajuns la un consens”. Intr-o situatie similara e si Iazul Malaieni din Cavnic, unde s-a executat un proiect „inovativ” cifrat, din datele noastre, la 1 milion de Euro, dar unde va fi nevoie de noi lucrari. Calin Crisan spune ca: „Noi sesizam la aproape fiecare trimestru Conversminul ca lucrarile care au fost realizate odata s-au distrus. S-au distrus din cauza timpului nevaforabil, actiunii umane, ca trag lemne cu caii pe halzi, s-au distrus zidurile de sprijin din cauza viiturii. Nu este normal sa ramana asa, dar nu e o urgenta, iazurile sunt prioritatea numarul 1. In continuare, nu sunt in regula din urmatoarele considerente: o statie de epurare proiectata pe un anumit debit nu mai e de actualitate, pentru ca o parte din apa intra in statie, alta vine pe langa statie. Degeaba epurezi, ca debitul e mai mare pentru apa neepurata”. Eugen Olea spune ca, din datele prezentate de Conversmin, ar fi nevoie de 1660 de miliarde numai in acest an: „Dar noua Guvernare i-a lasat cu 760 si, la noi, au taiat la nivel de 50% bugetul”. Desi Romania a adoptat o Directiva de Mediu care ar permite tragerea la raspundere a vinovatilor, actul nu a fost adoptat. Calin Crisan spune ca: „Romania a adoptat directiva privind prejudiciul de mediu, dar pana cand nu o punem in aplicare, se va tot constata ca, dupa ce am terminat o investitie, impactul asupra mediului este acelasi ca inainte de a face investitia”. Oricum, afacerea inchiderilor de mine e departe de final. Ba, mai mult, se preconizeaza inceputul alteia: monitorizare post-inchidere. Timp de 30 de ani, Guvernul va aloca fonduri pentru conservarea si monitorizarea perimetrelor inchise. Vom reveni. Urmeaza „afacerea” monitorizarea! Marian Dicu, reprezentantul punctului de lucru Conversmin din Baia Mare, a declarat ca: „Necesarul de fonduri il face Bucurestiul. Zilele astea, a intrat la semnat, la secretarul de stat, necesarul de fonduri si asteptam cifrele. In situatiile actuale ale crizei, stam destul de rau cu banii. Exista lucrari ce trebuie continuate si trebuie, obligatoriu, sa avansam cu ele. Ce se intampla cu lucrari mai vechi, facute prin Banca Mondiala, care trebuie remediate? Vor intra in monitorizare post-inchidere. Sunt in lucru niste pachete de perimetre, sunt la proiectanti acum si, dupa finalizarea documentatiilor tehnice... Sigur ca pe fiecare documentatie, pe fiecare perimetru, vor fi prinse detalii unde au fost sparte galeriile, gurile de mina, digurile unde s-au distrus gabioanele. Se vor lua in considerare si vor intra la remediere. Cine trebuie sa faca monitorizarea post-inchidere? Conform Ordonantei 34, se face licitatie deschisa. Probabil, se vor da la pachete. Adica, daca ai zona Borsa, nu o imparti in 5. O imparti, eventual, in doua, daca-i mai extinsa”. „Operatiunea” inchiderilor de mine, pe scurt * In 1998, Guvernul si Banca Mondiala aloca fonduri pentru inchiderea si ecologizarea perimetrelor miniere. * Cum, la inceputul „mega-afacerii”, nu existau firme specializate in astfel de activitati, fostii sefi din minerit si potentantii zilei si-au infiintat societati care castiga „pe banda rulanta” proiecte. * Contractele de inchideri si ecologizari de mina sunt castigate, de 10 ani, de aceleasi firme, desi lucrarile realizate in trecut necesita noi interventii. * Solutiile de inchidere a perimetrele miniere si de stabilizare a haldelor s-au dovedit gresite. Asa ca, in timp, acestea vor trebui re-inchise si re-stabilizate, pe o noua procedura. * De vreo 5 ani, inchiderile si ecologizarile de mine sunt gestionate de Conversmin, societate la care este actionar Ministerul Economiei. * Bugetul solicitat de Conversmin in acest an depaseste 1000 de miliarde de lei vechi. * In paralel, pe aceleasi obiective, deruleaza proiecte si alte autoritati, cum ar fi ANRM. * Dupa ecologizare, perimetrele miniere trebuie sa intre intr-o etapa de montorizare-consevare, care va „inghiti” alte sute de miliarde bune. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro