Mic tratat despre Constitutia Europeana

Ce este, in fond, Constitutia? Este legea de baza a fiecarei tari.Trebuie sa extindem notiunea atunci cand ne referim la Constitutie vis-a-vis de legile de baza ale unor conglomerate de tari. Tocmai din acest motiv una din problemele de baza a fost definirea acestei structuri europene, intrucat se statea in fata urmatoarei dileme: Uniunea Europeana sau Statele Unite ale Europei. A invins prima optiune. Cum ar putea fi definita Uniunea Europeana? Sa ne imaginam ca suntem imediat la finele celui de-al doilea razboi mondial. Razboaiele produc invingatori si invinsi. Inca din timpul tratativelor de pace de la Postam au aparut tensiuni intre cele doua blocuri mari castigatoare: blocul popoarelor civilizate din occident si stapanirea rusa. Din doi invingatori au rezultat doua blocuri rivale. In aceasta atmosfera apare primul gand despre o pozitie comuna europeana, bine-nteles in doua domenii: economic si militar. Primul care s-a exprimat a fost ministrul de externe din acea vreme a guvernului francez, Robert Schuman, care la 9 mai 1950 a vorbit despre o Europa comuna. Gandirea lui Schuman a prins viata la 18 aprilie 1951, cand 6 state au semnat Conventia europeana a otelului si carbunelui sub denumirea de CECO. Cele 6 state erau Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania occidentala, Franta si Italia. Proiectul a avut un asemenea succes, incat in 1956 a fost semnata Conventia atomica europeana si Conventia economica europeana. Cea din urma a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Aceasta institutie s-a extins in mai multe valuri: • 1973, Danemarca, Irlanda si Marea Britanie • 1981, Grecia • 1986, Spania si Portugalia • 1995, Austria, Finlanda si Suedia • 2004 cu alte 10 state fost comuniste • 2007, Romania si Bulgaria Uniunea Europeana exprima principii care se construiesc pe o politica economica si monetara comuna. In acelasi timp apar puncte de vedere comune si in politica interna si externa. Alte principii ar fi: • Progres pe taram economic si social • Realizarea identitatii europene • Aparitia cetateniei europene • Crearea unui stat al libertatii, sigurantei si a celui de drept • Valorificarea drepturilor comune Constitutia europeana este inca o piatra de temelie la edificarea uniunii fiind chemata sa dea raspuns la provocarile lumii, in permanenta schimbare. Celor 450 milioane de oameni ai uniunii trebuie sa li se creeze acele conditii in care sa poata fi valorificate valorile unei democratii sigure, libertatii si transparentei pentru toti cetatenii ei. Constitutia Uniunii Europene nu va inlocui constitutiile nationale, ci va inlocui intelegerile existente in prezent, cu o pozitie comuna. Constitutia Uniunii Europene stabileste sfera de competente ale uniunii in ceea ce priveste politica interna si externa a acesteia. Structurile uniunii nu vor modifica structurile nationale, acestea functionand in continuare. Este o noutate si totodata important este faptul ca paralel cu functionarea constitutiei si structurilor nationale, constitutia europeana si institutiile acesteia vor functiona unitar pe teritoriul intregii Europe si se vor adresa fiecarui cetatean, fara discriminare. In acelasi fel va functiona si justitia. Constitutia va avea influente si pe taramul transparentei, va mari eficienta deciziilor si actiunilor europene, va asigura elasticitatea necesara solutionarii marilor obiective ale secolului XXI. Constitutia este impartita in patru parti. Prima parte defineste valorile, obiectivele, competentele, posibilitatile si institutiile Uniunii Europene, cea de-a doua este charta drepturilor omului, a treia parte descrie politica Uniunii Europene si functionarea institutiilor sale si partea a patra cuprinde prevederile finale, procedura de ratificare a constitutiei si posibilitatile de modificare ale acesteia. Prevederi in care parerile sunt impartite! Constitutia este gata din data de 13 iunie 2003, fiind realizata de un Convent European condus de Valery Giscard d’Estaing. Inca inainte de dare spre publicitate oficiala a textului, Comitetul Conferintei Episcopale a Comunitatii Europene COMECE, in frunte cu episcopul de Hildesheim Jozeph Homeyer s-a adresat printr-o scrisoare presedintelui Conventului, afirmandu-si nedumerirea ca in pasajele finale nu se face vorbire despre crestinatate, care este parte a mostenirii culturii europene. „ Ar reprezenta un semnal asupra limitelor puterii umane si ar aminti de responsabilitate fata de Dumnezeu, oameni si creatie, ca autoritatea publica nu este un absolut. Prin aceasta Uniunea ar recunoaste explicit ca oamenii sai pot sa adere liber la Dumnezeu, indiferent ca acestia sunt crestini, evrei sau credinciosi ai islamului”. Textul nu a fost modificat nici dupa scrisoarea episcopului Homeyer, Constitutia facand vorbire mai departe despre: „traditia culturala, religioasa si umanista a Europei a caror valori actioneaza in continuare”. Citez si Partea I, Titlul I, articolul 1-2, Valorile Uniunii: „Uniunea se intemeiaza pe valorile respectarii demnitatii umane, a libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor personale care apartin minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre femei si barbati”. Discutiile anterioare au pus in evidenta faptul ca in Europa, incepand cu perioada iluminismului, nu mai exista un consens in ceea ce priveste rolul crestinismului. Raporturile partial contradictorii nu au fost sterse nici de situatiile beligerante ale secolului XX si nici caderea comunismului din zonele central si sud-est europene. In primul alineat al proiectului constitutiei europene este stipulat ca fiind valoarea determinanta care a luat nastere in procesul de dezvoltare a Europei, egalitatea dintre oameni, libertatea si mintea, (in textul francez „respectul intelepciunii”). Pentru crestini toate aceste sunt in conexiune cu credinta in Dumnezeu creatorul si in Dumnezeu Isus Cristos cel intrupat. Credinta crestina accepta intelepciunea (fides quarens intelectum). Raporturile Dumnezeu-om sunt interpretate prin istoria libertatii si prin principiul egalitatii se recunoaste omul ca fiind chip al lui Dumnezeu. In tarile Uniunii Europene sunt multi care in timp ce isi ridica glasul in favoarea mintii si se opun oricarei ideologii oarbe care ar afecta libertatea si egalitatea, nu tin seama de existenta lui Dumnezeu. „Dumnezeu ca si garant al democratiei si a statului de drept nu poate fi dovedit – afirma un editorialist in Herder Korrespondent, si acest lucru ar schimba situatia daca numele Sau ar fi mentionat in Constitutia Uniunii Europene, care recunoaste libertatea credintei si pluralismul credintelor...prin aceasta obliga UE sa creeze conditiile ca bisericile si comunitatile religioase sa se simta ca au rol european si pot sa se manifeste” „Sa ne oferim credinta” (proposer la foi) – acesta era titlul unui comunicat care a avut un ecou deosebit si care a fost dat publicitatii de cativa ani de catre episcopii francezi, facand referire la transmiterea credintei in societatea moderna. Daca crestinii, fara infatuare dar raspicat, isi sustin credinta in schimbul de pareri privind marile probleme mondiale si daca cu profesionalism participa la solutionarea politica a problemelor, atunci fac asemenea servicii Europei, care nu vor putea fi trecute cu vederea. Europa de astazi „nu este un proiect crestinesc dar este o asemenea asumare colectiva din care, nicidecum, nu pot sa lipseasca crestinii” Un buchet de flori Este mai putin permisiv si este pregnant marcat rolul antropologic si social al conceptiei fata de Dumnezeu de catre ziaristul Andreas Batlogg, editorialist la Stimmen der Zeit din Munchen, in articolul „ Constitutia UE – fara Dumnezeu?”, care a aparut inainte de a fi dat publicitatii proiectul constitutiei. „Nu este vorba de vreun statut deosebit al crestinatatii, ci cum se raporteaza Europa la propria-i mostenire, in care partea esentiala o reprezinta crestinismul, dar nu numai crestinismul – asa cum arata Romano Prodi – ci si iudaismul si islamismul pot sa aiba rol in integrarea specifica a Europei”. Batlogg aduce drept model constitutia poloneza din 1997, in care poate fi invocat conceptul lui Tadeusz Mazowieczki, care afirma: „Indeosebi cei care-l recunosc pe Dumnezeu drept izvor al bunatatii, dreptatii si adevarului dar si pe aceia care iau aceste valori din alte izvoare...Aceste referiri exclusive la Dumnezeu nu obliga pe nimeni si se adreseaza atat credinciosilor, cat si necredinciosilor”. „Refuzul recunoasterii trecutului crestin, dupa Cesare Mirabelli, ex-presedintele curtii constitutionale italiene – este o nedreptate fata de istorie si amputeaza parte importanta din mostenirea spirituala a unor parti importante ale trecutului, care practic reprezinta fundamentul demnitatii si a drepturilor omului.” Este demn de mentionat pozitia filosofului nonagenar, Paul Ricaeur, referitoare la Europa si raporturile sale cu crestinatatea: „...mostenirea atunci o evaluam real, daca recunoastem, ca istoria Europei a reprezentat creatia de valori si conflictul valorilor; hegemonia crestina si puncte de vedre diferite care de multe ori s-au terminat cu conflicte; pacea confesionala si razboaiele confesionale; slujirea lui Dumnezeu si a omului in numele credintei, dar in acelasi timp, violenta si pacatul comis in numele aceleasi credinte; unitatea si dezbinarea este istoria creatiilor exceptionale ale crestinatatii dar si a insucceselor sale, a creatiei si a limitelor sale. Crestinismul viitorului se poate regasi in intelegerea traditiilor diferite, pe insusirea lor critica si poate reprezenta nu numai constructia Europei, ci bunastarea sociala generala”. Deci cum poate fi imaginata Europa? Ca un buchet minunat de flori de camp, in care fiecare floare este diferita si isi pastreaza propria personalitate. Este o dorinta care poate fi sustinuta numai de o constitutie care asigura mediul de dezvoltare impartasit de initiatorii acestei constructii unice in felul ei. Conf. univ. Dr. Stefan Gonczi Subprefect Judetul Maramures