Mega-tun de 160 de miliarde

Se joaca ultima secventa din „una dintre cele mai murdare afaceri de dupa 1989”, cum au numit-o chiar autoritatile! Transgold, mega-afacerea prin care s-a lichidat practic mineritul maramuresean, a ajuns în colaps financiar. Dincolo de retragerea eleganta din scena a actorilor acestei afaceri stau interese obscure. Falimentul Transgold înseamna o „gaura” evaluata la circa 160 de miliarde de lei vechi, probleme sociale, dosare penale si un proces cu statul ungar, a carui „miza” se cifreaza la 144 milioane de dolari. Societatea mixta româna-australiana Transgold SA, înfiintata cu girul autoritatilor pentru nobila idee de a elimina din peisajul mioritic muntii de sterile, tinde sa devina o „gaura neagra”. Pe cât de mare a fost tam-tamul la venirea investitorului strategic, tocmai din tara cangurilor, pe atât de mare este si discretia cu care „s-au retras”. Si, în spiritul traditiei cu care ne-au obisnuit, cei care au condus destinele acestei afaceri, pe cât de multe probleme au creat autoritatilor, pe atât de multe se pare ca vor ramâne ca mostenire, în amintirea unui „mariaj” nu tocmai fericit între români si australieni, destramat tocmai în pragul integrarii în UE.Aparent, iesirea din scena a Eurogold este eleganta, având loc în urma unui proces de reorganizare si lichidare judiciara în baza Legii 64/1995, însa în spatele cortinei se afla interese neortodoxe. Societatea a fost înfiintata în 1993, cu „girul” Agentiei Române de Dezvoltare, Ministerului Industriilor si Ministerul Mediului. Actionarii societatii erau firma australiana Esmeralda (actualmente Eurogold), Remin, Geomin Bucuresti, UUMR Baia Mare si ICPM. Australienii detineau 50% din actiuni, iar Remin - 42%, restul actionarilor având participari mici. Ulterior, structura actionariatului a mai suferit modificari, însa, actionarii majoritari au ramas tot cei de la Eurogold. În 1997, a început constructia uzinei de retratare, proiect pentru care a fost nevoie de 284 de avize si aprobari din partea mai multor institutii ale Statului. Desi uzinele similare din alte tari sunt amplasate în zone nepopulate, uzina din Baia Mare a fost ridicata în apropierea orasului. Asa ca, în urma celebrului accident din anul 2000, Baia Mare si-a câstigat o faima internationala nedorita. Accidentul a scos la iveala mai multe deficiente, printre care si faptul ca societatea a functionat pâna atunci cu un… aviz provizoriu. Însa, în ciuda procesului intentat de statul ungar, si a publicitatii nedorite, fostul Aurul si-a continuat activitatea, devenind Transgold SA. Pe de alta parte, an de an, societatea motiva ca sufera pierderi, asa ca, principalul partener de asociere, SC Remin SA, nu a câstigat nimic din acesta afacere. Ba, dimpotriva. În schimb, alti asociati, se pare ca si-au îngrosat considerabil conturile, profitând si de activitatile conexe din sectorul mineritului. Printre câstigatori, se numara Geomin Bucuresti. Dar aceasta nu a fost singura miscare de „driblare” a Statului Român si a legilor. În timp ce baimarenii au ramas cu poluarea, aurul a ajuns peste hotare. Administratorii de la Transgold au refuzat prelucrarea la fostul Combinat Phoenix, alegând sa transporte „boulion d’ore” obtinut dupa prelucrarea haldei de steril Meda, în Anglia si Elvetia. Suspiciunile potrivit carora s-a ales aceasta varianta au fost rostite chiar si în plenul Camerei Deputatilor de parlamentarii maramureseni: „ei stiau ca autoritatile vamale române nu aveau posibilitatea tehnica de a verifica continutul real al acestui aliaj. Pe lânga aur si argint, în cantitati de zeci de ori mai mari decât cele declarate, minereul trimis în strainatate continea si alte metale extrem de rare, si chiar mai pretioase decât aurul, folosite în tehnica spatiala: wolfram, cesiu, strontiu, radiu, beriliu, iridiu. Nu întâmplator, ochii celor de la Esmeralda au ramas mereu atintiti spre perimetrele aurifere Sasar, Ilba, Nistru, unde aurul poate fi exploatat prin cariere de suprafata. Daca ne gândim ca exploatarea la suprafata a unui zacamânt costa mai putin de jumatate decât exploatarea în subteran, este de înteles de ce australienii au facut tot ce este posibil pentru a intra si în posesia carierelor Lapusna si Suior - în ultima existând un stoc imens de pirita, cu o valoare estimata de 50 de milioane de dolari”. Cronica eseculuiDesi desfasura o activitate din care nu avea cum sa nu aiba profit, Transgold a ajuns în colaps financiar. Societatea n-a intrat în lichidare judiciara pentru ca cineva din exterior a impus conditii pentru limitarea capacitatii de productie, asa cum au încercat sa se disculpe cu onor cei din administratia societatii, ci pentru ca Ministerul Economiei si Comertului (MEC) nu s-a aratat dispus sa pompeze bani într-o afacere care s-a dovedit a fi a altora. Transgold a ajuns în „coma profunda” tocmai din cauza celor care, asumându-si rolul de reprezentanti ai actionariatului majoritar, au promovat un management dedicat exclusiv intereselor firmei Eurogold, si care nu a tinut cont de interesele partenerilor de asociere. Unul dintre pionii din umbra ai afacerii este „eminenta cenusie a mineritului maramuresean”, nimeni altul decât fostul director general al Remin SA, Ioan Hudrea. El este artizanul asocierii cu australienii, primul care a promovat, sustinut si realizat proiectul, dar si cel care pare sa se fi straduit sa îl îngroape. De fapt, nimic din ceea ce s-a petrecut la Transgold nu s-a facut fara acordul tacit sau ocult al lui Hudrea, desemnat consilier de catre administratia Eurogold. Si, ca un profesionist, Hudrea a lucrat astfel încât nimeni sa nu descopere motivele reale care au condus la falimentul Transgold.Declinul pare sa fi început în momentul sistarii investitiilor necesare alinierii la normele de mediu. Autorizatia de mediu a societatii a fost suspendata din cauza neîndeplinirii unor termene scadente din programul de conformare. Apoi, pentru a-si acoperi pierderile, Transgold a încercat sa-si „faulteze” partenerii de asociere. În ultima perioada, societatea a prelucrat si minereurile extrase de EM Aurum, iar pretul pe tona a fost majorat în repetate rânduri, de multe ori, în mod nejustificat. Se pare ca, pentru a încasa în plus 2 dolari/tona de steril, conducerea Transgold a amenintat chiar ca va sista procesarea acestora la uzina Transgold. Altfel spus, cooperarea cu principalul partener de asociere a însemnat exploatarea la maxim a pozitiei de monopol pe care Transgold o detinea, dupa ce, în timpul mandatului de „prezident” al Remin, Hudrea a scos din functiune Uzina de Prepare Sarar, pentru a nu exista alternative.Contrata de minister si realizând ca balanta economico-financiara înclina spre pierderi, conducerea Transgold a plasat ici-colo argumente. În special, s-a acreditat ideea ca declinul economic al societatii este efectul Hotarârii Judecatoriei din Budapesta, din aprilie 2005, prin care s-a limitat activitatea de procesare a minereurilor neferoase la 15% din capacitatea uzinei baimarene si s-a stabilit plata unor daune de 144 milioane de dolari. Ceea ce, în opinia conducerii a însemnat blocarea mai multor proiecte de finantare a activitatii si îndepartarea investitorilor. Motivul poate fi corect, numai ca, a invoca o hotarâre luata de instanta unui alt stat, fara aplicabilitate pe teritoriul României pentru a justifica propriile erori, este de neconceput. Tactica strutuluiDupa gafele administratiei Transgold de la începutul acestui an, când nu au fost luate din timp masuri pentru prevenirea înghetului conductei de hidrotransport al sterilelor rezultate în urma cianurarii minereurilor si piritelor cu arseniu, de la uzina de procesare la iazul Aurul, a intervenit criza profunda. Pentru ca nu au mai fost dispusi sa investeasca milioane de dolari pentru refacerea retelei de conducte, actionarii majoritari Eurogold au decis sa implice statul român, cerând ministerului sa intervina pentru recapitalizarea societatii. Autoritatile au refuzat „oferta” australienilor, lasând cale libera procesului de lichidare judiciara a societatii.Iar Bryan Wilson, cetateanul australian sub bagheta caruia s-a realizat prohodul asa zisei investitii strategice, a plecat în Australia natala. Altfel spus, australienii au împrumutat obiceiurile strutului si au lasatul pocinogul pe spinarea stratului român. Adica, datorii neonorate fata de Banca Unicredit si cele doua companii miniere, Remin Baia Mare si Minvest Deva si alti creditori, în valoare de zeci de miliarde de lei vechi. Potrivit sentintei civile a Tribunalului Maramures, prin care s-a „pecetluit” falimentul societatii, cauza declansarii procedurii de lichidare judiciara este incapacitatea Transgold de a-si achita datoriile în cuantum de 750.000 de dolari, constând în credite scadente si plati catre furnizori. Potrivit datelor de la Directia Generala Resurse Minerale din cadrul MEC, Transgold are datorii de 3.049.957,91 RON fata de Remin SA Baia Mare si de 2.371.911,60 RON fata de Minvest Deva. În total, datoriile Transgold „bat” spre 160 de miliarde de lei vechi. Acestora li se se adauga si beleaua cu sentinta ungara, la care s-a depus recurs, procesul fiind acum pe rol la Curtea de Apel Cluj. Oricum, lichidatorii, SC PRO Insolv si Pareto Grup SRL, se pregatesc sa scoata la vânzare activele societatii. Ramâne de vazut daca acestea vor acoperi datoriile Transgold. Oricum, deocamdata societatea Transgold face obiectul unui dosar penal instrumentat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Maramures. Vom reveni. Tacerea e de aurAm încercat sa aflam si parerea conducerii Remin SA. Din pacate însa, fara succes. Contactat telefonic, directorul Vasile Pintea s-a scuzat ca timpul nu-i permite, având probleme importante de rezolvat. Si directorul tehnic Remin, Eugen Olea, si-a motivat în acelasi fel refuzul de a ne da o declaratie. Iar Benoniu Muntean, directorul de productie al Transgold S.A, a preferat sa lase declaratiile oficiale în seama lichidatorului. Oxus Gold versus Eurogold Oxus Gold este o companie britanica ce detine în prezent 17,44% din capitalul Eurogold. În vara lui 2005, firma anuntase ca a ajuns la un acord de principiu cu Eurogold Limited pentru achizitionarea terenurilor aurifere pe care aceasta le detine în Romania si Ucraina. Tranzactia cuprindea cumpararea de catre Oxus si a diviziei Eurogold Limited, care activeaza în Ucraina si a societatii Explorer SA. În plus, Oxus dorea si zacamintele Transgold SA, unde Eurogold detine 50%. Numai ca, în final, Oxus s-a retras definitiv din afacerea preluata de la australieni. Acum cele doua firme îsi disputa deconturi de 13 milioane de euro, atât cât valoreaza licentele de exploatare detinute în România si Ucraina de australieni. Potrivit presei straine, cele doua societati fac obiectul unui dosar ajuns pe rol la un tribunal din Australia. Britanicii de la Oxus au primit o citatie pentru 11 septembrie 2006. Cercetati penal! Dubioasa afacere Transgold nu a lasat indiferenta nici opinia publica. Unul dintre semnatarii mai multor plângeri referitoare la activitatea acesteia este Vasile Tatar. Baimareanul a depus recent o cerere la Parchetul de pe lânga Tribunalul Maramures, prin care dorea sa afle stadiul anchetei. Cum aceasta este în derulare, i s-au comunicat doar datele verificate:- modul si legalitatea de constituire a SC Transgold SA;- modul de lucru si de adoptare a hotarârilor AGA si CA prin conferinte telefonice, fara prezenta efectiva a membrilor acestora;- cauzele care au condus la aparitia unor pierderi în productia societatii, si, implicit motivele care au determinat picarea societatii din punct de vedere economic;- conditiile în care actionarul majoritar Eurogold a decis sa înceteze productia;- cauzele decapitalizarii societatii si daca ele sunt imputabile sau nu, sub forma vinovatiei penale, în sarcina cuiva din partea româna; -s-au ridicat documentele si rapoartele tuturor inspectiilor fiscale efectuate la aceasta firma din anul 2000 si pâna la zi;- s-au ridicat în copie toate avizele de functionare, de mediu, sanitare etc. emise de autoritatile statului în vederea derularii activitatii SC Transgold SA;- s-a stabilit situatia financiara a societatii în momentul încetarii efective a activitatii ei;- s-au confruntat constatarile politiei cu datele înscrise în tabloul creditorilor societatii depus la dosarul de lichidare judiciara. Investitii de 2 milioane de euro Calin Crisan, comisarul sef al Garzii de Mediu Maramures, a declarat: „data scadenta pentru investitiile pe linie de mediu a fost 30 martie 2006, si era vorba de doua obiective: dozarea automata a reactivilor în conducta, deci reactivii de neutralizare a cianurii, si statie de epurare chimica la iaz. Acestea nu au fost realizate, motiv pentru care s-a început procedura de suspendare a activitatilor Transgold. Cred ca valoarea acestor investitii ar fi de circa doua milioane de euro”. Activele Transgold, la vânzare! Ioan Coman, reprezentantul PRO Insolv SRL, a declarat ca: „Statul maghiar n-a facut recurs la sentinta privind lichidarea judiciara, ci la acea sentinta prin care a pretins o creanta de o suta si ceva de milioane de dolari ce n-o putea dovedi. Este un proces care se judeca în Ungaria de circa 4 ani si jumatate si n-au câstigat procesul. Acest recurs se judeca acum la Curtea de Apel Cluj. Noi nu suntem conditionati de acesta. Transgold este în faliment, este aproape definitivata procedura de evaluare, si se va continua lichidarea. Se va scoate la vânzare prin licitatie. Estimativ, Transgold are 30 de creditori si totalul creantelor este de circa 160 de milioane de lei vechi. Activele ar trebui sa acopere datoria. Vom încerca sa vindem societatea în bloc, asa s-ar obtine pretul cel mai bun. Daca s-ar vinde pe active, nimeni nu cumpara, de exemplu, iazul, pentru ca acesta trebuie si ecologizat. Si asta ar costa circa 5 milioane de dolari. Practic, creditorii vor fi platiti în totalitate, daca reusim sa vindem activele unei firme care sa continue activitatea si sa cada în responsabilitatea ei rezolvarea problemelor de mediu. Ca pondere, cei mai importanti creditori sunt Remin, Minvest (au împreuna circa 1,5 milioane de dolari), banca UniCredit, care are ipoteci pe bunuri pentru o creanta de 200.000 de dolari, si cel mai mare creditor este Eurogold, dar nu firma care este actionara la Transgold, ci o alta care i-a creditat dupa acel accident si care are cele mai mici sanse sa recupereze cele aproximativ 3 milioane de dolari”. Ioana LUCACEL, ioana@gazetademaramures.ro Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro