Medjugorie - dosarul unei mistificari (V)

La un sfert de secol dupa ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din intreaga lume, Medjugorie a ajuns un spatiu al „schismei, dezordinii religioase, neascultarii si activitatii anti-ecleziastice”. Caracterizarea, care apartine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al asezarii bosniace, pune intr-o lumina sumbra Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje intregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. In realitate, evenimentele au demonstrat ca fenomenul Medjugorie face parte din tendinta lumii contemporane de a imbratisa apostazia generala, proces cauzat de slabirea discernamantului duhovnicesc. Asa cum precizam in numarul anterior, radacinile fenomenului Medjugorie se gasesc in miscarea harismatica contemporana, aparuta la inceputul secolului XX si care a luat un mare avant in ultimele decenii, raspandindu-se in intreaga lume. In cartea sa „Intelegand Medjugorje - viziuni ceresti sau iluzii religioase?”, autorul catolic Anthony Foley detaliaza legaturile dintre evenimentele din localitatea bosniaca si miscarea „Reinnoirea Harisma-tica” din cadrul Bisericii Romano-Catolice, demonstrand ca Medjugorie a fost inca din primele clipe sub influenta „harismaticilor”. Astfel, Jozo Zovko si Tomislav Vlasic, parintii franciscani care i-au luat sub aripa lor ocrotitoare pe cei sase „vizionari”, erau adepti ai miscarii harismatice, in timp ce teologul René Laurentin, principalul promotor al Medjugorie, este unul din membrii fondatori ai miscarii harismatice catolice. Mai mult, in zilele de 23-25 august 1983, la Medjugorie au fost tinute slujbe harismatice in cadrul carora tinerii „vizionari” si un numar de preoti si calugarite au primit „botezul in Spirit”. Secolul „harismatic” Pentru a intelege mai bine sensul si implicatiile miscarii „harismatice”, este esential sa identificam modul ei de manifestare, precum si terenul pe care a aparut aceasta. Astfel, printre caracteristicile fenomenelor harismatice (kharisma – „dar”, „favor divin” in limba greaca) se numara vorbirea in limbi, transmiterea de mesaje profetice, accentul pus pe experientele emotionale, egalitatea sa-cerdotala a femeii cu barbatul, contactul cu fiinte din alta lume sau mesajul ecumenist. Trasatura fundamentala a experientei harismatice este accentul pus pe discernamantul personal ca autoritate suprema; revelatiile individuale si interpretarea lor subiectiva inlocuiesc calauzirea traditio-nala pe care Biserica a oferit-o de-a lungul secole-lor. In aceste conditii, nu este de mirare ca primele manifestari „harismatice” au aparut in sanul miscarii protestante din Statele Unite, chiar in anul 1900. Pornita din interiorul confesiunii metodiste, ai carei adepti au experimentat asa-numita „vorbire in limbi” ca semn al primirii Duhului Sfant, miscarea harismatica sau penticostala, asa cum mai este cunoscuta, s-a raspandit incet, dar sigur. Ascensiunea viguroasa a fenomenului a inceput in anii ’60, cand „renasterea harisma-tica” a castigat aprobarea oficiala sau neoficiala a majoritatii confesiunilor neoprotestante si s-a imprastiat rapid atat in America, cat si in afara ei. Unda „harismatica” a atins Biserica Catolica in anul 1967, dupa ce o mana de profesori de teologie si studenti de la Universitatea Duquesne din Pittsburgh, Pennsylvania (SUA) a expe-rimentat aceleasi trairi propovaduite de penticostalii neoprotestanti. Doi ani mai tarziu, episcopii romano-catolici din SUA au aprobat miscarea harismatica, iar tarile romano-catolice europene au devenit si ele entuziast „harismatice”, dupa cum o atesta conferinta „harismatica” din vara anului 1978 din Irlanda, la care au participat mii de preoti irlandezi. Nu cu mult inainte de moartea sa, Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a declarat, la intalnirea cu o de-legatie „harismatica”, ca si el este penticostal. Ulterior, atat Papa Ioan Paul al II-lea, cat si Benedict al XVI-lea, si-au exprimat sprijinul fata de Reinnoirea Harismatica Catolica, ce numara astazi peste 120 de milioane de adepti in intreaga lume. Duhul din umbra In fata acestei veritabile explozii „harisma-tice”, fara precedent in istoria umanitatii, se pune firesc intrebarea: ce sau cine este acest duh care este pe cale sa cuprinda intreaga planeta? Care sa fie explicatia unui succes atat de spectaculos al reinnoirii harismatice „crestine” intr-o lume occidentala care a dezertat in masa din bi-serici? Cum se explica intensitatea acestui duh deosebit de puternic, in stare sa produca o multitudine foarte variata de fenomene „harismatice”, inclusiv vindecari, vorbiri in limbi, talmaciri, profetii, la baza tuturor acestora aflandu-se „botezul” cu, sau in, sau al “Duhului Sfant”? Un preambul al raspunsului, care va fi detaliat in urmatoarea aparitie a Ziarului de Mures, a fost formulat in documentarul Tv „Viziuni la cerere: Conspiratia Medjugorie”, realizat de jurnalistul american E. Michael Jones. Redam in continuare un fragment sugestiv din documentar: ‹‹ „Medjugorje reprezinta planul diavolului pentru cei piosi.” Nu am fost surprins sa aud un preot vorbind despre Medjugorie in acest mod. Dar a fost surprinzator sa aud un parinte fransciscan vorbind astfel, mai ales la Medjugorie. Acest om era aici de zece ani si in tot acest timp a trecut de la credinta ca Medjugorie este vizitat de Maica Domnului, la convingerea ca este vorba de o inselatorie demonica. „Ideea de baza, mi-a spus el aratand spre Biserica Sfantului Iosif, este sa iei un oracol uman si sa-l promovezi la un rang cvasi-divin, iar apoi sa-i excomunici pe toti cei care nu-l cred. Avem de-a face cu un alt Iisus.”›› Concluzia preotului franciscan consoneaza cu cea a teologului catolic Donal Anthony Foley, cercetator al fenomenului Medjugorie: „Diavolul este dispus sa to-lereze cateva lucruri bune, atata timp cat spera sa rea-lizeze un rau mai mare pe termen lung”. Cu alte cuvinte, in batalia pentru castigarea sufletelor oamenilor, diavolul isi poate permite sa piarda cateva batalii daca acest pret ii va permite sa castige in final razboiul. El va produce cateva „fructe” bune… va apela chiar la semne si minuni, miracole si vindecari, va converti si intoarce suflete spre cre-dinta in transcendent, cata vreme le va determina sa creada minciuni si sa le orbeasca in privinta adevarului. „Pana la sfarsitul acestui veac nu vor lipsi de pe pamant alesii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar in vremurile din urma, cei care intr-adevar Il vor sluji pe Dumnezeu cu credinta, o vor face reusind sa se ascunda de oameni, in mijlocul carora nu se vor mai lucra semne si minuni dumnezeiesti ca in ziua de azi. Acei alesi ai vremurilor din urma isi vor lucra mantuirea din mijlocul lumii si ascunsi de ea, in smerenie, iar in Imparatia Cerurilor, ei vor fi mai mari decat Parintii facatori de minuni din vechime. Caci in acele timpuri, nimeni nu va mai lucra semne minunate in fata ochilor oamenilor, care sa incalzeasca inimile lor de focul dumnezeiesc si sa-i indem-ne pe calea anevoioasa a mantuirii. Multi dintre oameni, stapaniti fiind de duhul necurat al nestiintei, vor cadea in prapastie, ratacind pe calea cea larga pe care multi merg”. - Profetia Sf. Nifon de Constantiana, din insula Cipru Ioan BUTIURCA