Medjugorie - dosarul unei mistificari (IV)

La un sfert de secol dupa ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din intreaga lume, Medjugorie a ajuns un spatiu al „schismei, dezordinii religioase, neascultarii si activitatii anti-ecleziastice”. Caracterizarea, care apartine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al asezarii bosniace, pune intr-o lumina sumbra Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje intregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. In realitate, evenimentele au demonstrat ca fenomenul Medjugorie face parte din tendinta lumii contemporane de a imbratisa apostazia generala, proces cauzat de slabirea discernamantului duhovnicesc. Intr-o predica rostita in luna iunie 2006, la 25 de ani de la debutul fenomenului Medjugorie, Ratko Peric, episcop de Mostar-Duvno, din Bosnia-Hertegovina, a atras atentia ca „ceva similar cu o schisma” s-a produs in biserica parohiala unde se pretinde ca au loc aparitiile Fecioarei Maria. Episcopul Peric le-a reamintit credinciosilor sai de restrictiile pe care le-a impus asupra activitatilor din Medjugorje: biserica parohiala nu este in mod oficial un „sanctuar” si nu trebuie sa fie prezentata ca atare, pelerinajele la biserica sunt descurajate, iar preotii de acolo „nu sunt autorizati sa isi exprime pareri personale contrare cu pozitia oficiala a Bisericii cu privire la asa-numitele „aparitii” si „mesaje”, nici in cadrul celebrarii Sacramentelor, nici in timpul altor acte comune de pietate, si nici in media catolice”. Peric a mentionat ca unii dintre preotii franciscani care au fost numiti in parohia din Medjugorje au fost exclusi din Ordinul lor din cauza refuzului de a accepta autoritatea Bisericii. Cu toate acestea, a adaugat episcopul, preotii respectivi „nu numai ca au activat ilegal in aceasta parohie, ci au si administrat Sacramentele, unele in mod sacrileg, iar altele invalid”. Ca urmare, episcopul a precizat ca se simte obligat sa ii avertizeze asupra greselii lor pe credinciosii „care isi marturisesc in mod invalid pacatele la acesti preoti si participa la Liturghii sacrilege”. Atentionarea episcopului de Mostar-Duvno a pus in evidenta una din cele mai tulburatoare caracteristici ale evenimentelor de la Medjugorie, subliniata de autorul catolic, Donal Anthony Foley, in cartea sa „Intelegand Medjugorje - viziuni ceresti sau iluzii religioase?”. Este vorba de nesupunerea flagranta a calugarilor franciscani din zona fata de autoritatea religioasa a locului - episcopul numit de Roma, un lucru total neobisnuit in conditiile disciplinei stricte din interiorul Bisericii Catolice. Aceasta atitudine arunca o umbra sumbra asupra „fructelor bune” invocate de adeptii fenomenului Medjugorie - convertiri, vindecari, cresterea zelului religios -, cata vreme se stie ca neascultarea este tocmai „fructul” care a provocat iesirea omului din comuniunea cu Dumnezeu. Dupa cum vom vedea, nesupunerea franciscanilor fata de ierarhia locala, izvorata dintr-o lupta fratricida pentru putere, intinsa pe durata a mai mult de un secol, avea sa joace un rol important in evenimentele de la Medjugorie. Originea conflictului Prezenta calugarilor franciscani in Bosnia este atestata inca din anul 1339, acestia fiind trimisi aici pentru a combate erezia bogumila care ameninta sa cuprinda regiunea. Misionarii s-au bucurat de succes si s-au adaptat rapid mentalitatii locului, castigand numerosi adepti. De-a lungul dominatiei otomane (1440-1878), franciscanii au fost singurii preoti catolici care s-au ocupat de nevoile spirituale ale enoriasilor, infruntand cu stoicism persecutiile la care ii supuneau turcii. Odata cu ocuparea Bosniei-Hertegovina de catre austrieci, populatia catolica a obtinut libertati religioase depline, iar relatiile dintre francisani si clerul diecezan referitoare la obligatiile pastorale in parohia Hertegovina aveau sa fie reglementate prin Decizia Sfantului Scaun din 1899. Potrivit Deciziei, parohiile urmau sa fie impartite egal intre preotii seculari si franciscani, insa cum la acea vreme erau prea putini prelati diecezani, parohiile care le apartineau de drept acestora le-au ramas franciscanilor. Astfel, intre cele doua razboaie mondiale, calugarii franciscani au administrat 40 din cele 43 de parohii din dieceza Mostar-Duvno. Situatia avea sa se schimbe in timpul episcopului Petar Cule, primul episcop diecezan de Mostar-Duvno (1942-1989), sub a carui conducere a crescut numarul clerului secular. In 1968, Sfantul Scaun a ordonat franciscanilor sa predea cinci parohii preotilor seculari, dar calugarii au refuzat, renuntand in cele din urma la numai doua. ªapte ani mai tarziu, Vaticanul a emis un decret prin care stabilea returnarea celorlalte trei parohii. Opozitia franciscanilor a fost totala, acestia denuntand decretul in mod public si colectiv, cu toate ca pastoreau peste 80 la suta din credinciosii diecezei Mostar. In fata acestui act de nesupunere generala, Sfantul Scaun a hotarat indepartarea din functie a administratorilor provinciali franciscani, iar conducatorul suprem al Ordinului Franciscan de la Roma a primit dreptul de a conduce direct calugarii din Mostar. Nici macar aceste sanctiuni dure nu au reusit sa-i linisteasca pe franciscani. Atunci cand Pavao Zanic a devenit episcop de Mostar, la 14 septembrie, 1980, si a incredintat 80 la suta din parohiile orasului clerului secular, multe din parohiile franciscane au refuzat sa treaca sub autoritatea episcopului. Zanic a reusit sa obtina suspendarea a doi preoti franciscani, dar conflictul dintre cele doua tabere avea sa continue tot mai intens, atingand punctul culminant in parohia din Medjugorie. Aliatul franciscanilor In iunie 1981, data primelor „viziuni” de la Medjugorie, preotul franciscan din localitate, Jozo Zovko, se afla in toiul disputelor administrative cu episcopul de Mostar. Pe 27 iunie, la trei zile dupa debutul aparitiilor, Zovko a inceput sa-i intervieveze pe cei sase tineri care pretindeau ca sunt contactati de Fecioara Maria. El a insistat ca adolescentii sa vina in biserica din Medjugorie si sa-i ceara „Gospei” sa apara in lacasul de cult. Dupa mesa, parintele Zovko, un adept fervent al miscarii harismatice catolice, a anuntat ca Fecioara si-a facut aparitia, oferindu-si astfel girul presupuselor aparitii, fara sa mai astepte opinia superiorilor sai, asa cum prevad regulamentele Bisericii Catolice. Lui Zovko i s-a alatuat un alt calugar franciscan, parintele Tomislav Vlasic, care, invocand o experienta harismatica petrecuta in luna mai, 1981, la Roma, a devenit ulterior indrumatorul spiritual al celor sase tineri „vizionari”. Evolutia evenimentelor avea sa-i determine pe autori catolici ca E. Michael Davies si Michael Jones sa presupuna ca asa-zisele aparitii de la Medjugorie au fost folosite de franciscani pentru a pune sub semnul intrebarii autoritatea episcopului diecezei. Intr-adevar, la scurt timp dupa ce episcopul Zanic si-a exprimat dubiile fata de veridicitatea viziunilor, trei dintre adolescenti au raportat aparitii in cadrul carora „Fecioara” ar fi dezavuat atitudinea episcopului si a luat apararea franciscanilor. Enormitatea acestor luari de pozitii, considerate adevarate aberatii in teologia catolica, l-a infuriat pe prefectul Congregatiei pentru Doctrina Credintei, cardinalul Franjo Seper, care a afirmat ca va lua in consideratie fenomenele de la Medjugorie „atunci cand franciscanii se vor supune decretelor Sfantului Scaun, nu inainte”. Spiritul vremurilor Cu toate acestea, franciscanii au ramas la fel de refractari. Doua decenii mai tarziu, din cele 54 de parohii situate in provincia episcopului de Mostar, doar patru fusesera predate preotilor diecezei, iar doua dintre acestea se aflau inca sub controlul franciscanilor. O multime de biserici au fost construite si binecuvantate de franciscani, fara ca episcopul locului sa fi fost macar informat, fapt ce contravine legii canonice si insasi regulamentelor Ordinului Francisan. De asemenea, peste zece preoti franciscani activeaza in dieceza Hertegovina, desi nu au autorizatie canonica pentru a primi marturisirea pacatelor credinciosilor, in timp ce aproximativ 40 de calugari din parohia Medjugorie desfasoara activitate pastorala, fara sa aiba acest drept. In plus, mai multe comunitati religioase, precum „Beatitudes”, „Kralijice, mira, potpuno tvoji”, „Cenacolo”, „Oasi di pace” si „Franjevke pomocnice svecnika” actioneaza in parohia Medjugorie fara permisiunea autoritatilor Bisericii. Acelasi lucru se intampla cu publicatiile „Glad mira” si „Press Bulletin” din Medjugorie, care proclama „autenticitatea aparitiilor” si vorbesc despre „sanctuarul marian”, desi nu exista nici o declaratie oficiala a Bisericii Catolice in acest sens. In ciuda acestei avalanse de „sacramente invalide, neascultare, violenta, sacrilegiu, dezordine, iregularitati”, cum a caracterizat episcopul Ratko Peric fructele fenomenului Medjugorie, „nici macar unul din zecile de mii de mesaje ale aparitiilor nu a avut drept tinta eliminarea problemelor existente. Din pacate pentru episcopul Peric si pentru predecesorul sau, Pavao Zanic, care avertiza, inca din 1985, ca prin fenomenul Medjugorie „o mare rusine se va abate asupra Bisericii”, ierarhia catolica nu a fost capabila sa sesizeze si sa combata pericolul reprezentat de adevarata cauza a „aparitiilor” - miscarea harismatica contemporana, rod al apostaziei aproape generalizate, al acelor „duhuri demonice” ale vremurilor din urma, prin ale caror minuni lumea este pregatita pentru falsul Mesia. Despre toate acestea, in numarul viitor. Ioan BUTIURCA