MediSpa - specialistul în sănătate şi frumuseţe. Afecțiunile dermatologice ale persoanelor în vârstă

Radiaţia solară se împarte în ultraviolete de tip A, B sau C. Ra­diaţia solară tip A este constantă de-a lungul zilei şi a anului, şi este responsabilă de bronzarea fără arsură sau roşeată. Având lungimea de undă cea mai lungă, poate să penetreze pielea până în profunzime (chiar până în grăsime). Expunerea cronică la UVA cauzează dege­nerarea ţesutului conjunctiv, imunosupresie cu­ta­nată, fotocarcinogeneză şi fotoîm­bă­trâ­nire.  UVB are cele mai nocive efec­te asupra pielii, fiind mai frecventă vara (mai ales între orele 10-14). Atinge straturile superficiale ale pielii, determi­nând arsurile solare, bronzarea, inflamaţia şi modificările pigmentare. Efectele croni­ce ale UVB asupra pielii includ fotoîm­bătrânirea, imuno­supresia şi fotocarcinogeneza.Radia­ţia UVC este absorbită în stratul de ozon, motiv pentru care nu de­termină afectare cutanată.
Îmbătrânirea normală a pielii începe în jurul vârstei
de 30-35 de ani şi se caracterizează prin subţiere, pierderea elasticităţii, fragilitate. Cu timpul, numărul vaselor de sânge scade, precum şi colagenul dermic, grăsimea şi numărul fibrelor elastice. Scade şi numărul foliculilor de păr,
al glandelor sudoripare şi sebacee, astfel încât pielea nu este la fel de hidratată, nu mai are susţinere, devine fragilă şi atrofică şi apar ridurile.
Fotoîmbătrânirea. Radiaţia ultravioletă determină alterări ale ADN-ului celu-lelor pielii (UVB) sau eliberare de ra­dicali liberi (UVA). Aceste modi­ficări ale pielii pot să apară în­cepând cu vârsta de 20 de ani şi se caracterizează prin elastoză solară (tenta gălbuie a pielii), pigmentare nere­gulată (pete maronii), piele aspră, uscată, telangiectazii, subţiere, do­puri foliculare şi o varietate de formaţiuni benigne sau maligne. Pe o piele expusă cronic la soare, ridurile sunt mai intense, cu aspect romboidal (se intersectează, mai ales pe zona gâtului şi toracelui posterior). Modificările pigmentare sunt caracterizate de prezenţa pistruilor, lentigi­nelor (o formă de pistrui mai mari), pete mai închise sau mai deschise la culoare în comparaţie cu pielea încon­jurătoare, mai ales pe mâini, picioare, piept sau gât. Deoarece se fracţionează suportul de colagen care, în mod normal, menţine vascularizaţia pielii în dermul profund, vasele de sânge devin vizibile la suprafaţa pielii, sub formă de firişoare roşiatice sau albăstrui, pete roşii sau chiar sângerare în urma unor minime traumatisme. Distrugerea fi­brelor de colagen determină, de asemenea, formarea de coşuri negre în jurul ochilor (pe care le observăm la majoritatea persoanelor vârstnice).
Cum putem preveni fotoîmbătrânirea?
Prin aplicarea de creme cu factor de protecţie solară de cel puţin 30+ şi folosirea de obiecte vestimentare care să ne apere pielea de acţiunea nocivă a soarelui (haine cu mânecă lungă, din bumbac, pălării, şepci, evitarea plimbă­rilor în miez de zi, vara...). Tratarea pielii fotoîmbătrânite se realizează prin aplicarea diverselor creme pe bază de retinoizi (derivaţi de vitamina A), substituţie hormonală de estrogen, creme cu factor de protecţie solară.

Fotocarcinogeneza apare în urma de­naturării ADN-ului celulelor cutanate. Cancerele cutanate determinate de expunerea la soare sunt carcinomul bazo­celular, carcinomul spinocelular şi melanomul malign. Orice leziune cuta­nată apărută recent, la o persoană vârstnică, care nu trece, care ulcerează, sângerează sau progresează, trebuie să ne ridice semne de întrebare şi să ne îndrepte de urgenţă spre cabinetul dermatologic, pentru a exclude un cancer cutanat. De asemenea, petele roşiatice, aspre, care mai mult se simt decât se văd (de multe ori), situate la nivelul feţei, mai ales pe frunte, pomeţi, vârful nasului, trebuie investigate de către un dermatolog, deoarece pot reprezenta keratoze actinice care, în timp, pot să se transforme malign. În aceeaşi categorie de carcinogeneză se pot încadra şi petele brune,„de ficat”, localizate la nivelul feţei. Acestea trebuie investigate de urgenţă în cazul în care au mai multe nuanţe de maro şi dacă se extind asimetric.

O altă patologie este pruritul cronic, cu care mă întâlnesc destul de frecvent în practica medicală, în rândul pacienţilor vârstnici. Pruritul cronic se caracte­rizează prin senzaţii de mâncărime la nivelul pielii, de cele mai multe ori fără leziuni cutanate preexistente şi care poate să aibă o multitudine de cauze. Cele mai frecvente cauze de prurit cronic sunt uscăciunea pielii, dermatoze cutanate preexistente, postmedicamentos (IECA, medicaţie antiaritmică, antibiotice, antidepresive, antidiabe­tice, anticonvulsivante, antiinflamatoa­re, diuretice, antilipidice, tranchili­zante, bronhodilatatoare...) insuficienţă renală, insuficienţă hepatică (cu sau fără colestază), hiper-/hipotiroidism, deficienţa de fier, parazitoze, afecţiuni hematologice (policitemia vera, sindrom mielodisplazic, limfoame), afec­ţiuni neurologice, afecţiuni psihiatrice.
Ca tratament, în prima etapă, vom recurge la măsuri generale: evităm factorii care usucă pielea (umiditate scă­zută, căldură, comprese cu alcool, spă­larea frecventă a pielii prin îmbăiere, contactul cu substanţe iritante – muşeţel, rivanol, ulei de arbore de ceai - , alimente picante sau fierbinţi).
Se vor aplica pe piele creme hidratante, neparfumate, mai ales după toaleta zilnică, folosirea de săpunuri blânde, pentru copii sau non-alcaline, baia sau duşul nu va dura mai mult de 20 de minute şi se va face cu apă călduţă. Hainele trebuie să fie din bumbac şi să nu fie prea strâmte. Seara se vor aplica creme împotriva mâncărimii, pe bază de uree, camfor, mentol, polidocanol. Este foarte important să se evite scăr­pinarea pielii, deoarece scărpinatul accentuează mâncărimea, care va determina scărpinarea mai viguroasă a pielii şi intrarea într-un cerc vicios.
După ce au fost aplicate măsurile ge­nerale, şi s-a administrat medicaţie antihistaminică sistemică şi corticoste­roidă topică, se va încerca determinarea cauzei şi tratamentul acesteia. Astfel, în cazul pruritului postmedicamentos, se va înceta administrarea medicamen­telor incriminate. În cazul pruritului din insuficienţa renală se vor administra medicamente precum gabapentin, căr­bune activat, capsaicina, sau se va efectua fototerapie. În cazul pruritului din insuficienţa hepatică sunt necesare medicamente care leagă sărurile biliare, colestiramina, acid ursodesoxicolic, naltrexona, sertralina.
Pacienţii cu dermatită atopică vor urma tratament topic cu corticoizi, tacroli­mus, pimecrolimus sau sistemic cu Ciclo­sporina A. Pruritul din bolile hematolo­gice este accentuat la contactul cu apa şi necesită administrarea de  aspirină, pa­roxetin. Aceste informaţii nu înlocuiesc un consult dermatologic, fiind ne­cesară investigarea oricărei forme de prurit, pentru depistarea factorilor declanşatori.

O altă patologie frecvent întâlnită în cazul persoanelor vârstnice este repre­zentată de apariţia ulceraţiilor membrelor inferioare, însă despre acest subiect vom vorbi în numărul viitor.

Contact
MediSpa Baia Mare, strada George Coşbuc nr. 25 A,
TELEFON: 0786-596699, site: www.medispa.ro.