Masurisul

Cum da firul ierbii de-l poate apuca mioara sa-l rupa cu buza de sus, omul spatiului carpato-danubiano-pontic lasa totul balta si intra in cantonamentul final pentru marea confruntare a oilor din acest sezon. Cu veche traditie in acest sport, maramuresenii stiu cum sa-si antreneze echipele de ovine: cum pana la Sangiorz tarina e dezlegata, se practica si cate un meci amical, de obicei “pe nocturna”, pe terenul adversarului, unde a ramas din toamna cate un cucuruz necules, cate o pastaie uitata sub un jup de coceni. Dopate in acest fel, oile au mari sanse sa castige campionatul primaverii: Masurisul. Rastimpul dintre inceputul si sfarsitul lunii mai este destinat ceremonialului popular al “insambrarii” proprietarilor de oi, intr-o pseudo-asociatie de breasla, cunoscuta sub denumirea de “stana”. Aceasta asociatie, desi temporara (din mai pana la Samedru), presupune prin caracterul ei sistematic si o buna structurare. Astfel exista o “gazda de stana”, “sambrasi” (proprietarii de oi), “pacurari” si un “vatav” ce are doua atributii principale: coordonator al stanii pe plan intern si preparator al produsului final, branza. In preziua sarbatorii oierilor, proprietarii si pacurarii se intalnesc pentru reconstruirea staulelor, strungilor, a colibei si a comarnicului. Seara are loc ultimul muls al oilor dinaintea masurisului: fiecare proprietar mulge alte oi decat ale lui, pentru a nu fi tentat sa triseze, adica sa lase lapte in ugerele oilor spre a influenta cantitatea de lapte ce se va masura in ziua urmatoare. In ziua de “masuris”, fiecare mulge oile sale, caci de acum inainte le vor mulge doar pacurarii. Masurarea laptelui este o sarcina a gazdei de stana. Stabilirea cantitatii de branza ce revine fiecarui proprietar se face in functie de crestaturile de pe “caramb” (bat cioplit si gradat pentru masurarea laptelui) sau de pe coada de la “jatalau”. Dupa terminarea intrecerii, are loc un ritual de inconjor al stanii de trei ori, cu intreaga turma. In mijlocul stanii se inalta o cruce de mesteacan, impodobita cu flori de primavara. Mai demult, pacurarul care ducea crucea era dezbracat “ca sa nu se ciudeasca babele si sa strace oile” (Memoria ethnologica, nr. 2-3). In tot acest timp, femeile n-au voie sa intre sau sa stea in staul; ele nu mulg oile, pot doar asista la aceasta confruntare. In urma acestor ritualuri, oile sunt slobozite la pasune, moment ce marcheaza deschiderea stanii si a petrecerii. Va recomandam sa participati, in aceasta perioada, la masurisul oilor in satele maramuresene, la campionatul cu cele mai multe blaturi de prajituri si cozonaci, la ritualurile ce deschid un nou ciclu calendaristic. Emanuel LUCA