• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 22 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 24 Ianuarie , 2011

Masina lui Adrian Paunescu a ajuns „politist” in Sighet

* Fosta masina a lui Adrian Paunescu a ajuns sa fie masina de politie taman in Sighetu Marmatiei! Sunt foarte putini chiar si printre sigheteni care stiu acest detaliu. Insa, asta i-ar face in mod sigur pe multi sa fie dispusi sa liciteze pentru un asemenea „trofeu” de la marele poet. Este aproape imposibil ca sighetenii sa nu stie masina Politiei Comunitare cu numarul MM 05 VSR. Dar pe langa faptul ca este vorba despre un Cielo alb, echipat cu toate cele necesare unor misiuni specifice politiei locale, putini stiu detalii din trecutul acestei masini. Ideea este ca aceasta masina a fost a lui Adrian Paunescu. Chiar daca unii ar putea ridica din umeri spunand sec „ei, si?”, pentru cei carora le vibreaza sufletul cand se gandesc la opera si activitatea lui Adrian Paunescu acest detaliu nu poate trece neobservat. Este important chiar si pentru simpla idee si mandrie ce tine de patriotismul local, sau ca fapt divers „de picanterie” pentru ca masina marelui poet a devenit „politist” taman in Sighetu Marmatiei. Si cu toate ca masina lui Paunescu este in nordul tarii de vreo 5 ani, nimeni n-a vorbit pana acum de asta. Asa ca, hai sa va spunem povestea „VSR-ului”! La un moment dat, celor de la Primaria Sighetu Marmatiei li s-a ivit sansa unei discutii despre cum sa faca rost de o masina necesara institutiei, dar fara sa cheltuie din banii publici. Iar pentru ca la Parlament nu se folosesc masinile care depasesc un anumit numar de kilometri, li s-a sugerat sa depuna o cerere. Dar cererea nu s-a ratacit prin sertare, poate si pentru ca deputatul Petru Godja avea grija sa reaminteasca sistematic celor in cauza de solicitare. Pe atunci era Nicolae Vacaroiu presedinte al Senatului. Iar „intr-o zi cu soare” s-a primit un telefon prin care cei de la Primarie erau anuntati ca s-a gasit o masina care poate fi transferata de la Senat. Dar li s-a atras atentia ca in momentul in care merg dupa masina sa duca „o baterie si un bec de la semnalizare stanga” (detaliul e bestial, recunoasteti!). Sighetenii au aflat de la garajul Senatului ca au primit fosta masina de serviciu a lui Adrian Paunescu, dar si ca trebuie sa se considere norocosi pentru ca au primit o masina „extrem de vanata de multi”. Asta pentru ca se stia ca soferul pe care l-a avut Paunescu era un tip foarte serios, care a avut mare grija de masina, iar faptul ca masina circula si astazi este o dovada in acest sens. Si tot atunci s-a mai aflat ceva: „datorita kilogramelor pe care le avea poetul atunci, masinii i s-au facut niste lucrari mai speciale la suspensie. Senatul a intarit suspensiile masinii inainte s-o aiba Paunescu”, ne-a declarat cineva din Primaria Sighet care stie toata povestea masinii. Deci, se poate spune ca Senatul „a tunat” partea de suspensie a masinii destinate lui Adrian Paunescu. Si uite-asa, Primaria a intrat in posesia unui autovehicul aflat intr-o stare tehnica impecabila. Timp de doi ani a fost folosit ca masina de serviciu pentru institutie. Insa in urma cu doi ani s-a defectat vechiul Ford al Politiei Comunitare. Iar pentru ca nu merita sa mai fie reparat, costurile necesare fiind prea mari, s-a luat decizia ca masina primita de la Senat sa fie transferata politistilor. In felul acesta, fosta masina a lui Adrian Paunescu a devenit „politist” in Sighetu Marmatiei. Ea este si in prezent la Politia Locala (de la inceputul anului denumirea de Politie Comunitara s-a schimbat) si se circula zilnic cu ea, avand soferi pe doua schimburi. „Unii dintre cei de la Politia Comunitara stiu ca au masina lui Adrian Paunescu, dar foarte multa lume nu stie acest detaliu. Oricum, cine aude, este incantat ca fosta masina a lui Paunescu merge in continuare in misiuni zi si noapte”, ne-a mai marturisit cel care ne-a oferit detaliile acestei povesti Bineinteles ca nu ne-am putut abtine sa nu intrebam daca masina n-ar putea fi scoasa la licitatie, ca in mod sigur s-ar gasi persoane interesate sa achizitioneze orice obiect care a apartinut cu siguranta lui Adrian Paunescu: „nu stim daca legislatia ne-ar permite sa scoatem masina la licitatie, dar ar fi o idee extraordinara pentru ca am scoate cu siguranta bani sa putem cumpara macar un Logan nou pentru politisti. Ca in mod sigur s-ar gasi cineva care ar fi dispus sa o cumpere doar pentru ideea ca a fost masina lui Paunescu. Plus ca inca noi n-am verificat-o, dar poate masina si canta (hohote) sau sa-i inspire pe cei care scriu versuri”. Puloverele lui Paunescu „Paunescu a fost de mai multe ori la Sighetu Marmatiei, dar pot sa spun o intamplare mai putin stiuta. La vremea respectiva, la Fabrica Unitatea gaseai lucruri de mare calitate pe care nu le puteai gasi pe piata interna. Dar, cu toate astea, datorita conducerii se mai putea avea totusi acces la produsele care ajungeau in Germania, Italia sau tarile arabe. La un moment dat, Paunescu a fost prezent cu Cenaclul la Sighetu Marmatiei si a vrut sa cumpere niste lucruri pentru el si pentru familie. A comandat niste pulovere, jerseuri si alte asemenea lucruri. Tin minte ca erau in valoare la vreo 3000 de lei, cum erau banii pe atunci. Pe vremea aceea, cine avea 3000 de lei „era om”. Cineva a venit la locuinta unde era cazat Paunescu, a lasat marfa si a incasat banii. Dar peste cateva zile, directoarea de atunci stiind unde a fost dusa marfa si cine locuia acolo, a dat un telefon si a spus in termeni delicati ca „oare o fi uitat poetul sa-si plateasca puloverele?”. Dar pana la urma s-a dovedit ca cel care dusese marfa luase el banii. Orasul fiind mic, oamenii se stiu intre ei, asa ca s-a aflat cine a dus marfa si brusc omul si-a amintit ca nu predase banii. Dar la vremea respectiva circula zvonul destul de rusinos, ca se apucase sa se discute in unele cercuri ca „uite ce face Paunescu, se duce si ia si nu plateste”. Cand venea la Sighet, cenaclurile se faceau la Sala Studio si, ca peste tot, era plin de lume. Sunt amintiri de neuitat”, am mai aflat pe surse de la Sighetu Marmatiei. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.