Masina cu ''sifon'' roz

Sunt oameni pe care ii mai insufleteste doar gandul ca intr-o buna zi vor pune in practica o idee “geniala”. Ca vor realiza ceva, ceva deosebit prin care vor ramane-n istorie in veacul vecilor. Un astfel de om este si Petre Faur, zis Cucu, din satul Hoteni. Numai ca pe Cucu nu-l framanta doar o singura idee. Doar e… inventator! Cum? Aha, am crezut ca se aud contestatari. Dar cine sa-l conteste pe inventatorul “Masinii cu sifon roz”? Hoteni, Maramures. Un sat care aduce izbitor cu imaginea pe care strainii o asociaza cu acest colt de tara. Un amalgam in care traditiile sunt framantate in aluatul „cuceririlor revolutionare”, in pofida faptul ca multi localnici au plecat prin strainataturi, in vatra satului ramanand doar batranii si conservatorii. Ei, intr-o astfel de asezare, in care oamenii lucreaza pamantul si cresc animale, traieste Cucu. Cine e Cucu? Cucu e un... „inventator”. Pentru statisticieni, se numeste Petre Faur, dar oamenii ii spun Cucu. Are 54 de ani si se declara cam bolnav. Dar nici sanatatea precara, nici faptul ca are doar opt clase si un curs de calificare nu-l impiedica sa viseze noaptea utilaje sau masini, iar ziua sa incerce sa le faureasca. Satenii din Hoteni sunt martori, „calitate” pe care o poti dobandi si tu, cel care vezi tot soiul de aparate, utilaje sau constructii facute de Cucu. Cand gerul nu e atat de napraznic, pe ulitele satului poti vedea si „Masina cu un sifon roz”. Mare minune! Facuta din doua „Trabanturi” „Ideea cu motorul (masina, n.red.) mi-o zanit dupa cositoarele astea romanesti, Carpantina (Carpatina, n.red). Am vazut ca o legat cineva o remorca dupa ea. Si am zas sa fac ceva sa nu trebuiasca sa ma tat duc in sat, ori sa platesc cand mi-i hia sa aduc ceva. Am cumparat o masina cu 2,5 milioane de lei. Apoi o mai lasat cineva un Trabant abandonat si l-o ridicat Consiliu’ si l-o vandut la licitatie. Io l-am cumparat si pa acela, cu 500 de mii. Din amandoua am facut masina asta. Are frana, far, semnalizatoare.” Ne-a lamurit Cucu, „Masina cu sifon roz” are de toate. Da’ ce-i bai nene cu sifonu’ roz? „Sifonul cela l-am facut ca daca merg pa camp cu masina, unde-i tat de-o groapa, si am putina benzina, atuncea din sifonul cela curge benzina in carburator.” Ahaaa! Ingenioasa masina a suferit pana acum trei modificari, iar Cucu spera sa-i dea o forma finala si un nume pana in primavara: „pana s-o aduc la prima forma am lucrat o jumate de an. Acuma vreau sa fac ceva, ca-i prea mare viteza lui de umblat pa camp, merge si cu 110 la ora. Vreau sa pun pa spate, pe planetare, doua reductoare, sa am aderenta mai mare la sol si sa reduc turatia motorului.” Cucu, „plagiat” de Muzeu Prima dragoste a lui Faur ramane lemnul. Si-a facut singur casa, mobila, si se lauda ca a ridicat multe asemenea case si acoperisuri, ba chiar si porti maramuresene. „Am o poarta sculptata de mine. Am tat umblat dupa modele si n-am gasit care sa-mi placa. Si zace nevasta: Ma Petre, io-ti spun un lucru, fa tu dupa idea ta, cum iti place tie, nu umbla dupa modele la altii. Si am facut, d-apoi atata o fost pozata si poarta asta… Ca mine n-are nime’ poarta pa zona Maramuresului. O facut cineva la Muzeu la Sighet o poarta in miniatura ca si mine. In timpul lui Ceausescu am fost intr-o criza de bani si am facut suporturi la perdele din lemn, le-am pirogravat si mi-am facut cu un drum si aparat de pirogravat. Dar fiindca n-am stiut cum calculez cum sa fie transformatorul, nu merea hapt bine. Deja si rezistenta de la calcator am fost pus-o sa mearga aparatul cum trebe’. D-apoi am rezolvat-o in final, de mi-am descusut si scandurile de la gard ca n-am mai avut lemn sa fac suporturi la perdele”, a spus mesterul. Sfatul lui Ceausescu „Toate sculele-s facute de mine, de mana mea. Io multe scule am facut umbland pa la gunoaie. Le duceam acasa, le sudam si gata. Ase o zas Ceausescu: sa fim universali. Si electrica mi-a placut, si motoarele. Mi-am facut aparat de sudura, mi-am facut redresor, singur. In timpul lui Ceausescu mi-am facut aparat de radio, din piese improvizate, tat am strans tat felul. Ma gandesc de multe ori noaptea. Si chiar daca nu-i pana la capat gata, mai vin idei. Mi-am facut si moara cu ciocanele si am dat-o la ginere de zestre, mi-am facut abrict, circular. Am strung in lemn, o masina de slefuit cu un disc orizontal, inventia mea proprie, nu mai are nimeni ase. Ce nu stiu, invat. Si cand m-am dus undeva si-am dat de niste meseriasi care nu ma cunosteau, nu le-am spus ca as sti si eu de aceie meserie. Ca daca le spui, nu lucra. Zace ca da daca esti mai bun ca el zaci ca ii prost ori daca esti mai prost, zace ca vrei sa furi meserie. Si sta cu tine in povesti, nu lucra. Da’ ase, daca nu le spui, isi vad de treaba. Si io ase am furat meserie. Am doi baieti, unul de 17 ani care-i in Italia, si o facut acolo tamplarie, si unul de 26, si o invatat de la mine, dar nu le-o prea placut. Io acuma-s cam bolnav, nu mai stau pa acoperisuri, pa astea, si nu mai au de la cine invata.” De ce i se spune Cucu? “Meseria mea de baza e dulgher, ca si tata. Mi se zice Cucu, ca un strabunic din partea lui tata canta foarte frumos, si o zas cineva ca ase canta ca si cucu. Si apoi Cucu o ramas.” Ioana LUCACEL

ioana@gazetademaramures.ro