Mascariciul reginei

Presa londoneza isi pune intrebari in ceea ce priveste imaginea tarii, vehiculata de Mr. Bean (personajul Dl. Fasole interpretat de actorul englez Rowan Atkinson), „mutra care cere palme”, noteaza Eric Albert, intr-o corespondenta din capitala britanica inserata in cotidianul elvetian Le Temps, citat de Rompres. Ne-am inchipui-o bucuros pe regina Angliei oftand, transand cu o propozitie semeata: „Nu suntem amuzati’’. Insa, din pacate, Maiestatea Sa nu s-a exprimat oficial in legatura cu ultimul film al lui Mr. Bean. In schimb, ziarele engleze isi pun intrebari in privinta succesului acestuia in lume... si a semnificatiei sale pentru imaginea tarii. Fara indoiala, anecdota a declansat polemica. Atunci cand Arthur Batchelor, unul dintre marinarii britanici ramasi in arest in Iran timp de doua saptamani, si-a povestit captivitatea, a marturisit ca a izbucnit in lacrimi cand gardienii lui l-au numit Mr Bean! „Isi bateau joc de mine, (...) ma faceau sa ma simt foarte mic”, s-a plans militarul unui reporter al cotidianului Daily Mirror. Intre ironie si afectiune De atunci, presa britanica ezita intre ironie si afectiune fata de fostul captiv. Dar mai ales, se intreaba: cum a putut Mr. Bean, cu mutra lui care cere palme si cu gafele lui stupide, sa intruchipeze in asemenea masura Marea Britanie de astazi in ochii lumii? „Daca ii cereti unui nebritanic sa il descrie pe Mr. Bean, raspunsul lui va fi: stangaci, ciudat, copilaros, abonat la dezastre... si britanic, noteaza cotidianul The Guardian. Radiind in costumul lui demodat din tweed, conducatorul automobilului Mini devine - din ce in ce mai mult - simbolul britanicilor pe tot cuprinsul lumii. Iar daca Mr. Bean a devenit - din greseala - un ambasador al personalitatii britanice, nu este un lucru nefericit doar pentru Batchelor, ci si pentru milioane dintre noi, britanicii”. Cu toate acestea, presa engleza facuse totul pentru a denigra filmul ‘’Mr. Bean’s Holiday’’ - „Vacanta lui Mr. Bean (2007)”. La sfarsitul lunii martie, atunci cand acesta a inceput sa ruleze pe marile ecrane, comentariile au fost negative, fara nicio exceptie. Criticul cinematografic al ziarului Daily Telegraph, exasperat, sublinia ca glumele sunt „amuzante prima oara, dar, vai, nu si a treia oara’’. Dupa care a spus raspicat: „Cea mai mare parte a filmului duce lipsa de vigoare”. Daily Mail, de obicei mai prompt in aprecierea filmelor familiale, confirma: „Gagurile intrezarite isi rateaza tinta, iar secventa cea mai inteligenta - cu prilejul unei proiectii la Cannes - va trece complet nebagata in seama de publicul - copilaros - al filmului”. The Times conchidea: „Principala problema a filmului: glumele sale sunt slabute”. Lucru neplacut, pentru o comedie... In fata atator atacuri, The Times si The Guardian au consacrat, fiecare, acestei teme, un editorial. Cel dintai se intreaba, in apararea filmului: „Oare britanicii nu stiu sa aprecieze talentul de sub nasul lor? Oare dl Bean nu vine in continuarea unei lungi si nobile traditii a umorului ‘’tarta cu frisca’’ si a bufoneriei vizuale ce isi are originile cu mult inainte, de la Jacques Tati la Buster Keaton si Charlie Chaplin? (...) Cu inocenta sa copilareasca, cu maimutarelile lui neindemanatice si fata lui uimitor de elastica, poate ca Mr. Bean este atat de subevaluat la el acasa incat este prost inteles”. In ceea ce priveste ziarul The Guardian, acesta incearca sa relativizeze importanta data acestei afaceri: „Replica data de Marea Britanie lui Jacques Tati nu amuza, fara indoiala, nicio persoana trecuta de opt ani, dar nici nu ii face sa planga pe majoritatea adultilor. Gardienii iranieni ai dlui Batchelor i-au facut, poate, un compliment marinarului cu maxilare patrate. /.../ Poate ca fata plastica a lui Mr. Bean si farsele lui nu sunt amuzante, dar sunt cunoscute in Iran. /.../ Poate ca comicii nostri calatoresc mai bine decat marinarii nostri”. Argumentatia cotidienelor The Guardian si The Times nu i-a convins, insa, pe toti britanicii. Un cititor replica intr-o scrisoare trimisa pe adresa ziarului The Guardian: „Apararea dv. la adresa lui Mr. Bean ca prototip al britanicilor va oferi, brusc, inca un sprijin dorintei pe care o au scotienii de a se indrepta spre independenta. Aceasta creatura respingatoare nu poate fi decat engleza”. Presa britanica In continuare, cotidianul din Tara Cantoanelor prezinta, pentru cititorii sai, ziarele britanice mentionate in articol. Daily Mirror. In conditiile in care ziarele britanice sunt, in majoritatea lor, conservatoare, acesta ii sustine deschis pe laburisti si este singurul favorabil adoptarii euro de catre Marea Britanie. Dupa The Sun, este cel mai vandut ziar din regat, avand un tiraj de 1 701 000 de exemplare. The Guardian. Independenta, calitatea si orientarea de stanga caracterizeaza, din 1821, acest titlu, care ii gazduieste pe unii dintre cei mai respectati cronicari din tara. Acesta este cotidianul de referinta al intelectualitatii, al cadrelor didactice si al sindicalistilor. Tirajul sau este de 380 000 de exemplare. The Daily Telegraph. Atlantist si antieuropean ca fond, combativ si angajat ca forma, el este marele ziar conservator de referinta. Fondat in 1855, el este ultimul dintre cotidienele de calitate care nu a renuntat la formatul mare. Tirajul sau este de 897 000 de exemplare. Daily Mail. Popular, influent si conservator, acest cotidian refuza sa fie clasat printre tabloide si se defineste ca un „compact newspaper’’, un ziar complet. Oricum ar sta lucrurile, el este unul dintre cele mai influente ziare din tara, caci este cel al clasei de mijloc engleze, ale carei voturi fac si desfac guvernele. Tirajul: 231 900 de exemplare. The Times. Cel mai vechi dintre cotidienele britanice (fondat in 1785) si cel mai cunoscut in strainatate. El a fost, multa vreme, ziarul de referinta si vocea establishmentului. Astazi, el si-a pierdut putin din influenta. Are un tiraj de 686 000 de exemplare. Le Temps