Masacrul din Norvegia

La 22 iulie 2011, în Norvegia au avut loc două atacuri teroriste consecutive lansate împotriva guvernului, populaţiei civile şi unei tabere de vară. În total, 77 de persoane (69 în urma celui de-al doilea atac) au decedat ca urmare a exploziei din Oslo şi a atacului cu arme la o tabără a tineretului laburist de pe insula Utøya.

În data de 22 iulie 2011,  la ora 15:26, o explozie puternică, năucitoare, propagată dintr-o maşină capcană din centrul capitalei norvegiene Oslo, în apropierea unor clădiri guvernamentale, a cauzat decesul a şapte persoane şi rănirea altora, dintre care mai mult de zece victime în stare critică. Printre cele opt persoane ucise în explozie se aflau şi membri ai cabinetului ministerial. În acel moment a început coşmarul norvegienilor.

Nici un geam al clădirii de 20 de etaje în care îşi are sediul guvernul norvegian n-a mai rămas întreg. Case, ministere, sedii de partid şi de ziare au avut aceeaşi soartă. Resturi de metal şi de sticlă au fost proiectate pe o rază de sute de metri. În acest episod apocaliptic, trupuri  sfârtecate zăceau pe caldarâm, iar supravieţuitorii alergau cu priviri rătăcite şi sângele şiroind din răni. Autorităţile au reacţionat rapid. Locul a fost încercuit, iar morţii şi răniţii au fost duşi la spitale. Ajutaţi de câini, poliţiştii au cercetat zona metru cu metru în căutarea altor bombe. Norvegienii erau năuciţi, mai ales că în Norvegia nu avuseseră niciodată violenţe politice.  Apoi a avut loc atacul împotriva tinerilor aflaţi într-o o tabără a tineretului laburist de pe insula Utøya. Bărbatul a tras la întâmplare în câteva sute de tineri, cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani, adunaţi pe aceeaşi insulă, pentru şcoala de vară. Agresorul s-a dus printre ei îmbrăcat în uniformă de poliţist şi a pretins că vrea să-i protejeze, după explozia care zguduise centrul capitalei cu două ore înainte. În scurt timp, insula paradisiacă de lângă Oslo s-a metamorfozat într-un infern. „Noi eram adunaţi în clădirea principală ca să vorbim despre ce se întâmplase la Oslo. La un moment dat, am auzit împuşcături. Prima dată ne-am gândit că... nu are cum să fie împuşcături. Apoi toată lumea a început să fugă”, a declarat unul dintre supravieţuitorii de pe insulă, în vârstă de 16 ani. Timp de câteva ore, în care au domnit confuzia şi panica, agresorul a umblat pe insulă împuşcând pe oricine îi ieşea în cale.

Disperaţi, mulţi tineri s-au aruncat în apă, încercând să se salveze înot. Unele victime au fost împuşcate în timp ce înotau. Supravieţuitorii au afirmat că Breivik striga de bucurie în timp ce trăgea asupra tinerilor. Abia după două ore de teroare, un comando al poliţiei norvegiene a ajuns pe insulă cu un elicopter şi l-a capturat pe agresor. Bărbatul arestat după comiterea atentatelor de la Oslo a recunoscut că a deschis focul pe insula Utøya.

Şeful poliţiei norvegiene, Sveinung Sponheim, a declarat că suspectul, Anders Breivik, în vârstă de 32 de ani, coopera cu anchetatorii, dar interogatoriul se desfăşura cu dificultate. Un expert în terorism a declarat că atacatorul ar fi putut fi inspirat de o idee asemănătoare Armageddonului de a îngenunchea sistemul. Şeful guvernului norvegian, Jens Stoltenberg, a descris masacrul ca fiind „o tragedie naţională”, „o tragedie cum ţara n-a mai cunoscut de la al doilea război mondial”. Premierul, care avea cunoştinţe printre victimele de pe insulă, a mai afirmat că „Atacarea unuia dintre cele mai paşnice locuri este un act de laşitate”. Victimele au fost executate cu sânge rece de norvegianul descris de poliţie drept un „creştin fundamentalist”.

Ministrul norvegian al afacerilor externe, Jonas Gahr Støre, a declarat, la scurt timp după arestarea criminalului, că o parte dintre cei morţi au murit înecaţi.  În total, 77 de persoane (69 în urma celui de-al doilea atac) au decedat ca urmare a exploziei din Oslo şi a atacului cu arme la o tabără a tineretului laburist de pe insula Utøya. Cei mai mulţi morţi erau adolescenţi, iar cea mai tânără dintre victime tocmai împlinise 14 ani. Poliţia norvegiană l-a arestat pe Anders Behring Breivik, un extremist de dreapta norvegian, în vârstă de 32 de ani, ca urmare a împuşcăturilor în masă de pe insula Utøya, acesta fiind ulterior acuzat de producerea ambelor atacuri. Breivik fusese membru al formaţiunii populiste de dreapta Partidul Progresului. A aderat la acest partid în 1999 şi a fost radiat în 2006. Breivik a fost acuzat oficial de terorism de către poliţia norvegiană. S-a aflat că asasinul scria în mod regulat pe forumurile „de dreapta” din Norvegia. El s-a autodescris ca fiind naţionalist, creştin cu viziuni conservatoare şi a scris mai multe comentarii anti-Islam. Spunea că îi plac vânătoarea, jocurile electronice World of Warcraft şi Modern Warfare 2. La capitolul „interese” a menţionat analizele politice şi financiare.

Primele informaţii au arătat că Breivik a lucrat singur în organizarea acestor crime, iar oficiali ai poliţiei au declarat că nu cred că există vreo legătură cu terorismul islamic.

Ca răspuns, Uniunea Europeană, NATO şi ţări din întreaga lume şi-au exprimat sprijinul pentru Norvegia şi au condamnat atacurile. Barack Obama a condamnat cu vehemenţă atacurile de la Oslo, cerând intensificarea acţiunilor de combatere a terorismului. Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a catalogat atentatul drept „un act odios şi inacceptabil”. Guvernul  norvegian a organizat o reuniune de criză, după cele două atacuri. O comisie independentă înfiinţată  pentru a analiza atacurile de la 22 iulie 2011 din Norvegia a criticat dur activitatea poliţiei, apreciind că atentatul cu bombă din Oslo ar fi putut fi evitat dacă s-ar fi aplicat măsurile de securitate existente, iar Anders Behring Breivik ar fi putut fi arestat mai devreme.

În ziua în care a început procesul, în apropierea clădirii tribunalului unde a fost judecat Breivik, zeci de mii de norvegieni au început să cânte melodia „Copiii curcubeului”, cântecul despre care criminalul spunea că le-a spălat creierul tinerilor din ţara sa. Este un cântec ce glorifică societatea multiculturală şi pe care Breivik îl detesta, considerându-l un exemplu de propagandă marxistă. Breivik a intrat calm în sala de judecată, a salutat în stilul nazist familiile celor 77 de victime ale sale, apoi a dat mâna cu avocaţii şi oficialii din sală. Deşi şi-a recunoscut fapta, Breivik a pledat nevinovat, afirmând că a acţionat pentru a-şi proteja ţara împotriva multiculturalismului. Şi-a recunoscut crimele, dar a susţinut că a acţionat în legitimă apărare. Singurul moment în care s-a emoţionat până la lacrimi a fost când avocaţii acuzării au prezentat curţii un video de 12 minute, pe care Breivik l-a pus online înainte să comită crimele, în care vorbea despre convingerile sale anti-musulmane.

Breivik a şocat opinia publică internaţională prin declaraţiile sale. Acesta a povestit cu lux de amănunte cum a înfăptuit crimele. „Am ridicat arma şi l-am împuşcat în cap”, a declarat criminalul, referindu-se la prima sa victimă, un poliţist. „Unii se prefăceau că muriseră, dar îi împuşcam din nou, le dădeam lovitura finală”, a mai spus Breivik. Criminalul a susţinut că este un „ultranaţionalist” care a acţionat în numele drepturilor omului pentru a-şi salva poporul şi că a fost  inspirat de Al-Qaida.   În a treia zi de proces a apreciat că pedeapsa cu moartea sau achitarea sunt singurele soluţii corecte pentru cazul său. În fiecare zi, intrând în sala de proces, a salutat prin întinderea braţului drept cu pumnul strâns, un salut extremist care reprezintă, în opinia sa, „forţa, onoarea şi contestarea tiranilor marxişti din Europa”. Breivik a încercat să-şi explice gestul „incredibil de atroce, dar necesar”. „Am săvârşit crimele pentru apărarea populaţiei etnice norvegiene”, a afirmat Breivik, care a considerat că cei care au murit nu erau nişte copii nevinovaţi, ci nişte „persoane spălate pe creier”.  A solicitat eliberarea sa imediată, explicând că acest carnagiu pe care l-a comis a fost „un atac preventiv împotriva trădătorilor patriei”. Breivik a afirmat că nu acceptă închisoarea şi a cerut eliberarea sa imediată.

Totodată, Breivik a mărturisit că s-a înscris într-un club de tir în anul 2010, pentru a avea o mai mare precizie, şi că ideea masacrului i-a venit în 2006.  Pedeapsa, 21 de ani de închisoare, cea mai mare prevăzută de legislaţia norvegiană, va putea fi prelungită dacă judecătorii vor considera că Breivik rămâne un pericol social după ispăşirea celor 21 de ani de închisoare. În momentul în care şi-a primit sentinţa, asasinul a izbucnit în râs. Mai mult, la fel ca şi alte termene ale procesului, acesta a adresat publicului prezent în sală un salut nazist, cu braţul drept întins şi pumnul strâns. Breivik a declarat în timpul procesului că ar repeta fapta. Din ziua atacurilor, cel care a fost poreclit „monstrul din Norvegia” le-a zâmbit sfidător tuturor celor din jurul său. Criminalul îşi ispăşeşte pedeapsa în închisoarea Ile, de lângă Oslo, unde a fost încarcerat şi pe perioada procesului.  Asasinul este ţinut la izolare, pentru a evita contactul cu alţi prizonieri. Potrivit purtătorului de cuvânt al închisorii, pentru încarcerarea lui Breivik au fost pregătite trei celule, „pentru a compensa” faptul că nu are acces la activităţile disponibile pentru ceilalţi deţinuţi.

Fiecare celulă măsoară opt metri pătraţi. Una dintre ele este dormitor, una conţine echipament de fitness, iar cea de a treia este o cameră de studiu, dotată cu birou şi laptop. Computerul nu era conectat la internet, pentru a preveni comunicarea deţinutului cu persoane din afara închisorii. De asemenea, „monstrul” are acces la o zonă în aer liber, securizată cu ziduri de beton şi fire electrice. „E o fiinţă umană. Are drepturi, aşa că trebuie să-i asigurăm un regim de detenţie omenesc”, a spus un oficial al închisorii.