Masacru impotriva istoriei

In urma cu trei ani, Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) anunta programul receptiilor finale la obiectivele-monument istoric aflate in Planul national de restaurare pe 2002. In 2003, MCC a schimbat obiectivele din vechiul plan, anuntand ca receptiile se vor incheia in acelasi an. In fapt, cei patru ani in care Razvan Theodorescu a condus MCC au reprezentat o perioada de degradare a monumentelor istorice, cele mai multe dintre acestea fiind lasate in voia sortii. Anul trecut, povestea cu noile obiective s-a repetat… Romania se numara printre putinele tari din lume care au cunoscut, pe timp de pace, o agresiune asupra monumentelor istorice. Statisticile Ministerului Culturii si Cultelor arata ca numai in ultimul deceniu au fost distruse sau daramate peste 500 de monumente istorice. Pe “lista rusinii”, figureaza zeci de biserici, case de lemn sau castele din Maramures, transformate in mormane de moloz din cauza indolentei si incompetentei autoritatilor. Incet, dar sigur, istoria locala primeste miros de mucegai, iar vinovatii pentru dezastru nu suporta rigorile legii. Grajdul istoriei Un monument arhitectonic din Tisa (comuna Bocicoiu Mare) s-a transformat intr-un morman de moloz din cauza indolentei autoritatilor. Desi, dupa principiul sovietic “totul la comun”, satenii au profitat de starea avansata de degradare a monumentului, furand materiale de constructii, nimeni nu a fost pedepsit! Mai mult, intr-o adresa inaintata de ex-primarul Nicolae Santa catre Directia de Cultura, se solicita declasarea conacului Szaploncsay Paul din cauza ca s-a “autodemolat”! Numai ca documentele il contrazic. In urma cu doi ani, Jona Zsofia, mostenitoarea conacului, a solicitat Politiei Bocicoiu Mare sa verifice conditiile in care a fost demolat imobilul. Drept urmare, cativa sateni au fost chemati la postul de politie si au dat declaratii legate de surparea conacului si furtul materialelor de constructii. Din declaratii reiese ca “jumatate din sateni au dus materiale de acolo” si, “din vazute si auzite acea casa s-a daramat din cauze naturale”. Satenii sustin ca starea imobilului era dezastruoasa inainte de a se demola (lipseau pereti, iar o parte din acoperis era surpat), adica s-a furat si inainte de demolare! Intr-un raport “maret” al SCPCB Sighet, institutie care avea in administrare imobilul, conacul este numit grajd! “Mentionam ca grajdul nu a mai fost folosit din 1990, o data cu restrangerea activitatii SCPCB (…). Mentionam ca la aceasta data, cetatenii din satul Tisa au inceput sa sustraga diverse materiale (caramizi, placi, azbociment), neputand fi opriti, acestia actionand pe timp de noapte, cu toate ca am avut o conventie cu un cetatean din vecini sa pastreze acest mijloc fix. Mentionez ca acesta nu mai poate pazi obiectivul, deoarece este mereu amenintat de cetateni, asupra dansului aruncandu-se cu pietre”. Dupa furt, comisia SCPCB Sighet a propus recuperarea bunurilor si vanzarea lor cu 25 de milioane de lei. Numai ca, la scurt timp dupa dezastru, mostenitoarea a inceput demersurile pentru a intra in posesia bunurilor. Iar solicitarea unor despagubiri (pentru distrugerea, sau “autodistrugerea” conacului) e iminenta. “Am retrocedat terenul mostenitoarei, vreo 50 de hectare, si am inteles ca il va vinde. Pana acum nu s-au cerut despagubiri pentru castel”, a spus Liviu Lazarciuc, actualul primar din Bocicoiu Mare. Conacul nimanui In vremuri nu foarte indepartate, in Ticau se afla fostul conac al familiei Pechy, devenit astazi un morman de ruine. Conacul a fost construit de groful Degenfeld, intre anii 1866-1870. In 1928 cladirea a trecut in proprietatea contelui Maximilian Degenfeld, iar in 1945 trece in proprietatea Statului roman si pana in 1950 este folosit ca depozit de cereale, iar anexele ca si crescatorie de porci pentru intreprinderea de industrie locala Somesul. Dupa aceea, conacul a devenit fabrica de geamuri, iar in 1956 este preluat de Gostat Arduzel si este folosit ca sediu si locuinta pentru angajati. In 1968, cladirea primeste destinatia de Scoala generala cu clasele I-IV, iar doua decenii mai tarziu este parasit, din cauza starii de degradare. De-a lungul vremii, constructia a fost renovata de trei ori, ultima renovare avand loc in 1970. Dupa Revolutie, Conacul din Ticau a devenit “util” doar pentru tiganii din zona, care furau caramida pentru a-si construi case. Prin 1997, o societate comerciala a dorit sa cumpere castelul, insa Consiliul Local s-a opus. In timp ce autoritatile locale se spala pe maini de aceasta responsabilitate, Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural (DJC) planuieste scoaterea lui de pe lista monumentelor istorice. “Tati or furat! Si oamenii de-aci din comuna, si tiganii. Nu le-o fo’ frica de nimic, nici batar nu s-or ascuns. Veneau cu cosuri, carucioare ori cu carele zaua, in amiaza mare. Nici politia nu i-o luat la rost in veci. Ii pacat, c-o fo’ frumos pa vremuri, da’ amu tate s-o distrus. Inca mai vin sa fure, da’ nu prea mai au ce. Tata lumea stie, da’ nu i-o tras nime’ la raspundere”, afirma Iuliana Sarcotzi, o batranica ce locuieste in apropierea conacului. De ce nu a intervenit nimeni pentru a stopa furturile? Fiindca, paradoxal, acel conac nu figureaza nici in cadastrul primariei Ulmeni (asa cum prevede legea), nici in cel al Consiliului Judetean Maramures si nici in patrimoniul cultural! E, sau era, castelul nimanui. In 12 ani, autoritatile din Ulmeni nu au binevoit sau nu au fost in stare sa descifreze “misterul” conacului din Ticau, iar amestecul de indiferenta si incompetenta a fost fatal pentru cladire. Declasarea castelului era “programata” pentru anul trecut, cand DJC Maramures a inaintat o adresa Ministerului Culturii in care solicita luarea unei decizii legate de soarta castelui. Dar desi din monument a ramas doar un morman de ruine, Curia Ticau nu a fost declasata. Deocamdata. “Nu stiu inca ce va fi acolo, vom vedea. Ala nu-l mai putem renova ca s-o furat prea mult din el. Cred ca o sa-l demolam. Nu l-am trecut inca in patrimoniul comunei, ca tre’ sa iau legatura cu domnii de la Baia Mare sa gasim o modalitate de a rezolva cumva. Da’ asteptam sa se aseze lucrurile la judet, ca nu mai stim care cu care lucreaza. S-o furat inainte, nu avem paza, da’ l-am rugat pa un baiat ce sta vizavi sa pazeasca, da’ ii periculos acolo. Va dati seama, fura din zid, or muri acolo… O sa mergem la Baia Mare si om vedea daca l-om trece ori la noi, ori la Directia pentru Cultura”, a spus Vasile Ardelean, primarul din Ulmeni. “Ce s-o putut,s-o furat” O “bijuterie arhitectonica” din Pribilesti e pe punctul de a fi vanduta! Proiectele de reabilitare si transformare in centru cultural s-au dovedit fantasmagorice din cauza lipsei de bani. Iar Consiliul Local Satulung (CL), care este administratorul cladirii, nu poate asigura nici macar paza cladirii, darmite intretinerea ei. “Geamanul” Castelului Teleki din Satulung a fost construit la inceputul secolului al XVIII-lea, ca locuinta de vara a familiei Teleki. Supraetajarea si extinderea a fost facuta de catre Teleki Geza si sotia sa Muratti Ana in 1897, in stil eclectic. Dupa al doilea razboi mondial, cladirea a devenit sediu si depozit CAP, dupa 1989 revine cooperatiei, care amenajeaza o gradinita, iar din 1993 castelul este parasit. Din cauza starii avansate de degradare, cladirea a fost supusa unei interventii de urgenta, ce a constat in consolidarea sarpantei. Lucrarile executate intre 1997-1998 au fost suportate de Ministerul Culturii, dar din cauza lipsei de fonduri au fost intrerupte. Desi DJC a inaintat o adresa ministerului, prin care solicita sprijin in vederea amenajarii unui Centru cultural-turistic a zonei Chioar, atasand si posibilitati de finantare printr-un program PHARE ce urma a fi contractat de CL Satulung, situatia a ramas neschimata. Iar suma necesara realizarii acestui centru (circa 70.000 de euro) nu a fost de gasit. Emil Micas, fiul fostului paznic al castelului isi aminteste: “O ajuns ase, ca-i a nimarui. O lucrat firma Rustic cativa ani si ei o dat jos tencuiala de pe castel si s-o asteptat la ceva fonduri, ca sa poata continua lucrarea. Io stiu ca o fost foarte frumos, da’ pa vremea ceapeurilor si-a lu’ Ceausescu o inceput sa se strace. Cand o plecat Teleki, oamenii o intrat inauntru si l-o devastat. O fo’ ceva revolta impotriva grofului, chiar inainte de razboi. Colectivu’ o tanut aicea graul, malaiul, ingrasaminte, tat felul de minuni… O fo’ gradinita copiilor, intr-o perioada. Dac-o stiut ca n-au bani sa termine lucrarile, de ce l-o mai ras ase, ca l-o facut mai urat? Acuma sa duce si caramida, ca-i mai vulnerabila… Tata, Aurel Micas, o fo’ paznic aicea vreo 10 ani de zile. De vreo trei ani o platit Rusticu’ 400.000 de lei pa luna. Si gardurile astea, tat Rusticu’ le-o pus. Acuma, de vreo doi ani, nime’ n-o mai dat nimic pantru paza. Mai intra copiii, se joaca si-i periculos. O mai si cazut, da’ norocu’ ca nu s-o ales cu maini rupte sau ceva…” Augustin Panici, primarul din Satulung, incearca sa gaseasca explicatii: “Lucrarile au fost incepute de cei de la Cultura, apoi s-au oprit. Toata lumea l-o folosit, da’ n-o pus nimic pa el. Dupa ’90 noi am facut demersuri si suntem proprietari de drept, dar dupa cum arata nici nu se poate folosi. Acolo o fost intentia sa faca Muzeu al Tarii Codru-Chioar si ceva cu vanatoarea, cam asta a fost ideea Ministerului Culturii, dar din cauza lipsei de fonduri n-am reusit sa facem nimic. Acum o sa dam stiri in tara, ca ne bagam internet-ul, si pa cine intereseaza… Ofertanti am mai avut, da’ o venit, o vazut, o lasat carte de vizita si-am ramas cu ea… Nu stiu ce va hotari Consiliul, sa-l vindem sau sa-l concesionam? De la bugetul local, 23 de miliarde cat avem in acest an, n-o sa-l putem intretine. Si ne preocupa acuma aductiunea de apa, drumurile... Avem un vecin care se uita, si ne anunta, dar paza-paza nu avem. Nu avem probleme cu furturile, ca ce s-o putut fura, s-o furat demult. Sobele de teracota s-au furat inainte sa-l preluam noi. Frumos o aratat castelu’ ala, ca si arhitectura o fost mai frumos ca si asta din Satulung.” Lege pentru nimeni si nimic Ioan Marchis, directorul DJC Maramures sustine ca vinovatii pentru “macelul” monumentelor sunt in primul rand proprietarii. Numai ca din cauza lipsei de asistenta juridica si a numarului redus de inspectori, DJC e neputincioasa in fata dezastrului. “Vina pentru distrugerea acestor monumente o poarta, in primul rand, proprietarul. La Ticau, de exemplu, s-a furat caramida din castel si e o ruina acum. Noi am facut propunerea pentru declasare. Asa s-a intamplat si cu cel de la Tisa. Nu vreau sa arunc vina, dar Directia pentru Cultura nu poate pazi monumentele, ele intra in primul rand in raspunderea proprietarilor. Le-am trimis tuturor Legea 422 sa o studieze, sa vada drepturile si obligatiile pe care le au. Avem multe probleme cu primariile proprietare de monumente istorice pentru ca nici nu vor sa citeasca legea, ba mai mult, de multe ori ni se spune nu sunt subalternul Directiei pentru Cultura, ceea ce e adevarat, la fel cum e adevarat ca toti suntem subordonati unor legi ale Romaniei. Legea este relativ noua si nu s-a reusit o reala implementare si un real respect al ei. Poate ca noi avem nevoie si de sprijinul mai mare al Consiliului Judetean si al Prefecturii. DJC are doar doi inspectori axati pe probleme de patrimoniu, care nu pot sa monitorizeze toate monumentele din judet. Am cerut in repetate randuri sa mi se mai aprobe doua posturi, dar deocamdata nu s-a intamplat asta”, a declarat Marchis. In aceste conditii, Legea nr. 422/2001 pentru protejarea monumentelor istorice pare a fi facuta pentru a fi incalcata sistematic, fara ca vinovatii sa plateasca. “Statul garanteaza si asigura protejarea monumentelor istorice in conditii stabilite prin prezenta lege” – Art.6 (1) reprezinta doar o insiruire de vorbe goale. In fapt, Statul nu face nimic! “Desfiintarea, distrugerea totala, profanarea, precum si degradarea monumentelor istorice sunt interzise si se sanctioneaza conform legii”, ne spune Art.10 (2). Dupa stiinta noastra, nimeni n-a fost sanctionat drastic pentru degradarea monumentelor! “Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protectie, prin care se asigura conservarea integrata a monumentului si a cadrului sau construit sau natural”, precizeaza Art.8 (1), iar Art.9 (1) sustine ca “Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.” In realitate, zonele astea de protectie sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire! Probabil cea mai hazlie prevedere a legii este cea cuprinsa in Art.55 (1): “Faptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat si la reconstituirea monumentului sau a partilor de monument lezat.” Abia asteptam sa-i vedem pe tigani demolandu-si acareturile si participand frenetic la reconstruirea castelului din Ticau, sub supravegherea autoritatilor locale si sub indrumarea Directiei de Cultura, pentru ca asa spune legea: “Toate interventiile care se efectueaza asupra monumentelor istorice se fac sub inspectia si controlul propriu ale MCC si directiilor de cultura” – Art.24 (1). Consiliile locale sunt obligate sa asigure paza monumentelor istorice si protejarea acestora, prin alocarea unor resurse financiare in acest scop, sau cel putin asa zice legea in Art.38 (1) si Art.46 (1). Finalmente, mai trebuie sa amintim ca incalcarea prevederilor legii atrage dupa sine sanctiuni si sesizarea organelor de cercetare penala! Tare, nu? Vom reveni. Monumentul inexistent Un monument, care nu mai exista din 1970, figureaza inca pe lista monumentelor istorice din Maramures! Motivul acestei situatii incredibile este acela ca Primaria Sarasau nu a raspuns solicitarii anuale a DJC, de reactualizare a listei monumentelor. Adica, autoritatile locale nu au binevoit sa informeze DJC despre situatia cladirii, pentru ca aceasta sa nu mai fie inclusa pe lista monumentelor. “Casa Mihaly e desfiintata de prin ‘70, e unitatea militara acolo. Celelalte (Casa Iurca si Casa Man) sunt in stare proasta. Casa Man (in fotografie, n.red.) e camin cultural in prezent. Interiorul e sub orice critica, a fost lasata asa… Noi am incercat sa o mai punem la punct, acum incercam sa obtinem niste fonduri pentru asta. Sobele de teracota toate-s daramate, s-au furat usi, geamuri... Casa Iurca nu-i a noastra, e in aministrarea Statiunii de Cercetari Zootehnice din Sighetu Marmatiei. E sub orice critica. Noi incercam sa facem o documentatie pentru terenul ala, pentru cladirile de acolo. Nu mai au activitate. Avem 100 de ha care se afla in administrarea lor. N-au avut grija de cladiri, au avut gater de taiat lemne acolo. Stiam ca stateau acolo niste oameni, dar daca nu apartine de noi….”, a spus Ioan Covaci, primarul din Sarasau. Ioana LUCACEL, Ioan BOTIS