Marturii documentare privitoare la viata bisericeasca a romanilor din Tara Maramuresului

Maramuresul are in prezent o suprafata de aproape patru mii de km, desi, in epoca voievodala, a fost mult mai intins, dar vicisitudinile istorice l-au rupt pe apa Tisei, forma actuala insemnand spatiul dintre Muntii Maramuresului cu varful Pietrosul, Muntii Tiblesului, Muntii Gutaiului si Muntii Oasului, hotarele lui aflandu-se aproape peste tot pe creasta muntilor inconjuratori. Din punct de vedere arheologic, cele mai vechi urme de organizare si via¬ta biseri¬ceasca la romanii din Maramures ni s-au pastrar din secolele IX-XII. Mai importante si mai sigure insa, sunt informatiile scrise, provenind din documentele maramuresene ale secolului XIV, si anume diplomele nobiliare, in care se face amintire de preotii romani din acele timpuri si cartile vechi bi¬sericesti cu diferite insemnari de cult. Astfel, intr-un document din 10 februarie 1364, aflam ca regele Ludovic cel Mare (1340-1382) ia o decizie cu privire la credinciosii sai romani, Gyula, fiul lui Dragos, locuitor in Maramures si fiii sai Stefan, Miroslav, preotul, si Dragomir. Acestia se invoiesc sa cedeze mosiile din Slatina, Breb, Desesti, Copacesti, Harnicesti si Sugatag in folosinta fratelui lor Dragos, fiul lui Gyula. Acelasi preot este pomenit si in documentul din 16 martie 1384, redactat la Sighet de catre vicecomitele maramuresean Farcas. In acest document se arata ca preotul Miroslav, impreuna cu Dragomir si Stefan, fiii lui Gyula, s-au certat cu Ladislau, fiul lui Dragos, pentru un brau ramas de la mosul lor, in valoare de 26 de florini. In cele din urma, au recunoscut ca Ladislau tine cu drept acest brau din partea tatalui sau. Probabil ca braul va fi fost impodobit cu aur, daca valora atat de mult. Regele Ludovic obisnuia sa decoreze cu astfel de braie pe cavalerii sai „ab ipso rege honore et cingulo militari insigni sunt”, iar aici credem ca e vorba despre un astfel de brau sau cingatoare de spada ramasa de la Dragos, bunicul preotului Miroslav din Giulesti. Sub a cui jurisdictie s-a aflat preotul Mi¬roslav din Giulesti la mijlocul si in a doua jumatate a secolului XIV? Dupa unii, Biserica Maramureseana pana la organizarea Episcopiei propriii, s-a aflat sub ascultarea canonica a Mitropoliei Haliciului, Mitro¬polie intemeiata in anul 1141. Aceasta Mitropolie, apropiata de hotarele Ma¬ramuresului, avea patru eparhii, sufra¬gane, iar in scaunul eparhial de la Przemysl se afla in anul 1385 Episcopul Chiril Ro¬manul. De aceea, la prima vedere s-ar parea ca romanii ortodocsi din Maramures au apar¬tinut de Episcopia Haliciului, poate de episcopul roman, mai ales ca Mitropolia Haliciului a reprezentat in acele timpuri, cel mai important centru ortodox din jur. Dupa altii, Biserica din Maramures a fost mult mai apropiata de Transilvania, un¬de viata bisericeasca gravita in jurul Arhiepiscopului Ghelasie, care, in 1377, era carmuitorul bi¬sericesc al romanilor ortodocsi transilvaneni, el fiind primul ierarh ortodox cunoscut cu numele, pana acum. Daca era arhiepiscop, atunci inseamna ca exista si o organizatie bisericeasca. Credem ca intre Tara Motilor si Tara Maramuresului existau legaturi foarte stranse pe linie bisericeasca. Impartasim cea din urma teza, pe con¬siderentul ca, intre romanii din Transilvania si cei din Maramures, existau legaturi firesti nu numai de credinta, dar si de sange si de limba. Nu trebuie exclusa insa, nici ipoteza existentei unui arhiereu local, necunoscut inca, avandu-se in vedere, faptul ca, atat in secolul XIV, cat mai ales in secolul al XV-lea, sunt atestate documentar mai multe lo¬calitati maramuresene, uneori cu preotii lor. Astfel, in anul 1326, diplomele nobililor ma¬r¬amureseni pomenesc localitatea Bar¬sana, de pe Valea Izei, care primea scutire de la zeciuiala cnezilor si de la contributia regeasca. In anul 1345, este amintita localitatea Sarasau, de pe raul Tisa, cu ocazia primirii in randul cnezilor a fiilor si rudeniilor voievozilor locali Codrea si Stan. Localitatea Giulesti, de pe raul Mara, este mentionata in anul 1349, cand Dragosestii sunt repusi in stapanirea mosiilor de acolo. In anul 1360, apar consemnate localitatile Breb, Desesti, Harnicesti si Sat Șugatag, de pe Valea Marei, oferite de catre Regele Ludovic I urmasilor lui Dragos, pentru serviciile aduse de acesta la restaurarea Tarii Moldovei. Acelasi rege, in anul 1365, daruia voievozilor Balc si Sas, mosiile lui Bogdan de la Cuhea, Ieud, Viseul de Jos, Viseul de Mijloc, Moisei, Borsa, Salistea de Sus si Salistea de Jos, confiscate de la Intemeietorul Moldovei, Bogdan Voievodul, in urma nesupunerii aces¬tuia si a infidelitatii fata de rege. In ultimul sfert al veacului al XIV-lea, in di¬fe¬rite diplome se stabilesc hotarele, din¬tre localitatile Biserica Alba, Bocicoiu, Tras, Ieud, Borsa, Sapanta, Campulung la Tisa, Rozavlea, Botiza, Sieu, Viseu de Sus, Iza, Teceu Mic, Barsana, Ruscova, Poienile Ronei si Vad, localitati aflate atat in stanga, cat si in dreapta Tisei. In secolul urmator, Cartea Diplomelor maramuresene pome¬neste pentru aceleasi pricini, 27 de localitati identificate si 17 localitati care, in parte, au disparut ori au fost contopite cu localitatile invecinate. (Va urma). Pr. Dr. Vasile Augustin, Vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului