Martin Louis King Regele negrilor

* La 4 aprilie 1968, la motelul Lorraine, strada Mulberry, numarul 450, Memphis, Tennessee, SUA, Martin Luther King jr. a iesit pe balconul camerei sale cu numarul 306. James Earl Ray, un individ cu opinii de dreapta si filo-german, l-a impuscat in gat pe liderul negrilor. Martin Louis King s-a nascut in Atlanta, Georgia, pe 5 ianuarie 1929, fiind cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Martin Luther King si ai Albertei Christina Williams. Cunoscut ca ML, King a fost un baiat sensibil. A incercat de doua ori sa se sinucida sarind de la o fereastra de la etajul intai, prima oara atunci cand a crezut ca bunica lui a murit si a doua oara atunci cand aceasta s-a stins din viata. In 1934, Martin Louis King si-a schimbat numele in Martin Luther King jr. Crescand intr-un mediu cu discriminare rasiala, King a luat hotararea, asa cum avea sa-si aduca aminte dupa mai multi ani, de a uri orice persoana alba. Dupa o educatie de culoare, si-a abandonat planurile de a deveni avocat sau doctor, iar ulterior a fost hirotonisit preot. A devenit asistentul pastorului din biserica baptista Ebenezer din Atlanta, care era chiar tatal sau. In 1948, a absolvit scoala superioara Morehouse, obtinand o diploma in sociologie, iar trei ani mai tarziu a terminat si Seminarul teologic Crozer, din Chester, Pennsylvania. Acolo a devenit adeptul invataturilor lui Mahatma Gandhi. S-a inscris la cursurile universitatii din Boston pentru a-si lua diploma in teologie sistematica. Si-a dat doctoratul in 1955. S-a casatorit Coretta Scott, o cantareata tanara si promitatoare, cu care a avut doi fii si doua fiice. Mai tarziu, cuplul s-a mutat in Montgomery, Alabama, unde King a devenit pastorul bisericii baptiste de pe Dexter Avenue. In decembrie 1955, Rose Parks, o croitoreasa, membra a Asociatiei Nationale pentru Oamenii de Culoare, a refuzat sa cedeze unui alb locul pe care-l ocupase intr-un autobuz din Montgomery, ajungand in arestul politiei. Martin Luther King a organizat un boicot al transportului in comun, care a durat 82 de zile si a atras atentia lumii asupra discriminarii rasiale care inca mai domina sudul Statelor Unite ale Americii. Pe 13 noiembrie 1956, Curtea Suprema a abrogat legile Alabamei care impuneau segregarea rasiala in transportul cu autobuzul. In ianuarie 1957, casa lui King a fost incendiata de catre albi. In august 1957, Martin Luther King si alti 115 lideri ai negrilor au fondat Adunarea Conducatorilor Crestini din Sud, iar Coretta Scott King si-a folosit talentul artistic pentru a organiza concerte pentru libertate, in cadrul carora poezia si muzica deveneau unelte pentru sustinerea drepturilor civile. In acelasi an, King a calatorit 1.225.285 de kilometri, tinand 208 cuvantari. In 1958, a publicat „Strides Toward Freedom: The Montgomery Story”. In luna septembrie a aceluiasi an, a fost la un pas de moarte la New York, cand o femeie de culoare ce innebunise l-a injunghiat in piept cu un cutit pentru desfacut scrisori. Chirurgul care l-a operat pe King a declarat ca un simplu stranut l-ar fi facut pe King sa se inece in propriul sange din cauza arterei sectionate. In 1959, King a pornit intr-un pelerinaj in India, ca discipol al principiilor lui Gandhi. Trebuie remarcat faptul ca, in ciuda dorintei sale de a-i ajuta pe saraci, King se caza in hoteluri de lux, se imbraca bine si accepta cu usurinta generozitatea membrilor mai bogati ai Adunarii Conducatorilor Crestini din Sud. In 1960 a renuntat la functia de pastor, dedicandu-se in totalitate miscarii pentru drepturile civile ale negrilor. In octombrie a fost arestat in urma unui protest manifestat prin ocuparea locurilor dintr-un bufet din Atlanta. A fost eliberat dupa ce John F. si Bobby Kennedy au intervenit in favoarea lui. In 1961 si 1962 a facut presiuni asupra presedintelui Kennedy pentru a sustine un proiect de lege privind drepturile civile ale persoanelor de culoare, insistand ca acesta sa decreteze o a doua Proclamatie de Emancipare care sa desfiinteze segregarea rasiala. Cand presedintele a refuzat, King a organizat o serie de proteste in masa in sudul Statelor Unite ale Americii. In 1962, in Albany, Georgia, politia nu a ripostat, tratand protestatarii cu decenta. „I-am omorat cu bunatatea noastra”, declara un oficial al statului. In anul urmator, in Birmingham, Alabama, lucrurile au luat o alta intorsatura, iar seful politiei, Eugene Connor, a facut greseala de a folosi furtunurile de apa si cainii impotriva protestatarilor, chiar in fata camerelor de televiziune. Incarcerat in timpul manifestatiei, King a scris celebra sa „Scrisoare din inchisoarea Birmingham”, considerata poate cea mai elocventa expresie a telurilor si filozofiei miscarii sale nonviolente. Pe 28 august 1963, King si-a tinut cel mai celebru discurs, la monumentul lui Lincoln din Washington DC, in fata unei multimi de 250.000 de oameni, dintre care 60.000 erau albi, in cadrul celei mai ample manifestatii tinute vreodata pentru drepturile civile. In 1964, Time l-a numit pe King „Omul anului”. In acelasi an, papa i-a acordat o audienta. De asemenea, King a tinut o predica la Catedrala Sfantul Petru si a prezis ca Statele Unite ale Americii vor avea un presedinte negru in cel mult 25 de ani. Pe 10 decembrie 1964, presedintele comitetului Nobel, Gunnar Jahn, i-a inmanat lui King premiul Nobel pentru pace. La varsta de 35 de ani, King era cel mai tanar laureat, a treia persoana de culoare si cel de-al paisprezecelea american care primea aceasta onoare. La acceptarea premiului, a declarat: „Nu-l consider o onoare doar pentru mine, ci un tribut adus disciplinei, intelepciunii, curajului maiestuos al milioanelor de negri si de albi de buna credinta, care au cautat sa stabileasca fara violenta domnia justitiei si a iubirii intre natiunile noastre.” Premiul valora 54.123 de dolari, iar King l-a donat Conferintei Conducatorilor Crestini din Sud, care a folosit 12.000 din aceasta suma pentru doamna King, iar 15.000 pe asigurarea de viata pentru dr. King. Prietenul sau, cantaretul Harry Belafonte, a facut la randul sau o asigurare de viata pentru King, in valoare de 50.000 de dolari. Pe 7 martie 1965, aproape 600 de demonstranti pentru drepturile civile, condusi de John Lewis si de reverendul Hosea Williams, au marsaluit din Selma, indreptandu-se spre Montgomery, cerand ca negrii sa poata vota la alegerile generale. Guvernatorul George Wallace a catalogat demonstratia drept o amenintare pentru siguranta publica, declarand ca avea sa ia toate masurile necesare pentru prevenirea ei. Protestatarii au reusit sa ajunga doar pana la podul Edmund Pettus, deoarece politistii calare si departamentul de politie din Dallas i-au fortat sa se intoarca. Pe 9 martie, King a organizat un al doilea mars, dar judecatorul Curtii Federale, Frank Minis Johnson, a eliberat un ordin de restrictie, oprind manifestatia pana la sfarsitul saptamanii, cand aveau loc urmatoarele audieri. King si demonstrantii au marsaluit pana la podul Edmund Pettus, unde au intonat o scurta rugaciune inainte de a face cale intoarsa, fara sa incalce astfel ordinul judecatoresc. Un al treilea mars, de data aceasta de proportii, a fost organizat pe 25 martie, in cadrul caruia Willie Ricks a emis celebra lozinca „Putere pentru negri”. In 1965, s-a emis legea prin care populatia de culoare primea dreptul de vot. Conducerea luptei pentru drepturile civile a reprezentat o povara dificila, facandu-l pe King sa sufere atat pe plan personal, cat si pe plan emotional. Avea dureri de stomac si insomnii. Se culca cu multe femei si avea remuscari pentru infidelitatile sale. FBI-ul, sub conducerea lui J.Edgar Hoover, i-a descoperit infidelitatile in 1963, cand i-a interceptat convorbirile. Dovezile adunate de Birou au fost trimise senatorului Strom Thurmond, reporterilor, liderilor sindicatelor muncitoresti si presedintelui. In 1964, un agent special a trimis Adunarii Conducatorilor crestini din Sud o inregistrare care dovedea ca Martin Luther King jr. intretinea relatii sexuale „neortodoxe”. Pe 4 aprilie 1967, cand King a tinut un discurs in care se opunea razboiului din Vietnam, Casa Alba a cooperat cu FBI-ul pentru a-l discredita. In 1966, miscarea pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare s-a scindat, atunci cand tinerii militanti care sustineau miscarea „Black Power” au abandonat invataturile lui King. In februarie 1968, King a lansat Campania pentru saraci. La sfarsitul lunii martie, in 1968, King a calatorit in Memphis pentru a-i ajuta pe gunoierii negri care intrasera in greva pentru dreptul de a forma un sindicat. La 4 aprilie 1968, la motelul Lorraine, strada Mulberry, numarul 450, Memphis, Tennessee, SUA, Martin Luther King jr. a iesit pe balconul camerei sale cu numarul 306. James Earl Ray, un individ cu opinii de dreapta si filo-german, l-a impuscat in gat pe liderul negrilor. King a fost dus de urgenta la spitalul St. Joseph, unde a fost declarat mort la ora 19.05. In 9 aprilie 1968, la funerariile lui King, presedintele Johnson a proclamat zi de doliu national. Trei sute de mii de oameni au participat la ceremonie, iar asasinatul a dus la revolte de strada in peste 60 de orase americane. Asasinul lui King James Earl Ray s-a nascut la 10 martie 1928, in Alton Illinois, la 32 de kilometri de St.Louis, fiind unul dintre cei noua copii ai lui George si ai Lucillei Ray. Tatal sau avea un trecut incarcat de violente si conflicte cu legea, iar strabunicul sau fusese spanzurat, in timp ce bunicul sau facuse contrabanda cu bauturi. La mijlocul anilor ’40, Ray avea opinii de dreapta si era filo-german, devenind un sustinator infocat al lui Hitler si al teoriilor ariene. In februarie 1946, s-a inrolat in armata si a solicitat sa fie trimis in Germania. In decembrie, a fost transferat in batalionul militar politienesc 382 din Bremen. A fost implicat in afaceri pe piata neagra, frecventa regulat bordelurile locale, s-a imbolnavit de sifilis si de gonoree si a inceput sa bea si sa foloseasca amfetamina. In 1948, a fost judecat de Curtea Martiala pentru dezertare. A fost dat afara din armata si declarat „inapt si neadaptat la serviciul militar”. Intors in SUA, a schimbat mai multe locuri de munca, iar in 1949 a fost arestat pentru jaf. A fost condamnat de multe ori la inchisoare. In 1966 a evadat din inchisoare si s-a ascuns in Canada, unde si-a schimbat numele in Eric Galt. Dupa o vreme s-a reintors in SUA. Pe 29 martie 1968, Ray a cumparat o pusca Remington Gamemaster, de calibru 243, si o cutie de gloante 20 Norma. Pe 3 aprilie s-a indreptat spre Memphis, cazandu-se la motelul New Rebel. A doua zi l-a asasinat pe Martin Luther King jr. James Earl Ray a murit in inchisoare, pe 23 aprilie 1998, in urma unei crize de rinichi.