Marirea si decaderea APSA

Someri, plangeri penale, procese, acuze grave, dubii, datorii, faliment. Pe scurt, povestea unui colos industrial al Baii Mari, infiintat in 1949: SC APSA SA. Dupa privatizarea cu cantec din 1999, societatea a intrat pe o panta descendenta, iar anul trecut a intrat in lichidare judiciara din cauza datoriilor ce depasesc 120 de miliarde de lei vechi. Din toamna anului trecut, lichidatorul SC Paretto Grup SRL a incercat de mai multe ori sa vanda „in bloc” societatea. Pana acum, fara rezultat. La inceputul lunii mai s-ar putea juca insa ultimul episod din „istoria” acestei societati. Se joaca ultima scena din istoria uneia dintre cele mai importante societati baimarene. Dupa privatizare, o perioada de reorganizare si multe scandaluri, anul trecut SC APSA SA Baia Mare a intrat in lichidare judiciara. De aproape o jumatate de an, lichidatorul, SC Pareto Grup SRL, incearca sa vanda „in bloc” societatea, in speranta ca ar putea gasi un investitor dornic sa continue activitatea. La cele opt licitatii organizate pana acum nu s-a gasit insa un cumparator pentru activele societatii, desi pretul a scazut pana la 70% din cel de evaluare. Pana la finele acestei luni, se depun oferte atat pentru intreg patrimoniul societatii, cat si „pe bucati”. Selectia de oferte care se va realiza la inceputul lunii mai ar putea fi ultima strigare pentru patrimoniului APSA. Altfel spus, societatea care reprezenta candva unul din principalii „piloni” ai economiei judetului va deveni istorie. Din acest motiv, GAZETA de Maramures va prezinta povestea maririi si, mai ales a decaderii Societatii Accesorii si Piese Schimb Auto SA (APSA). La trecutu-ti mare... Societatea APSA SA Baia Mare a fost infiintata in 1 iulie 1949, avand ca baza initiala obiective aflate in administrarea orasului, dar si cateva ateliere particulare nationalizate si circa 300 de salariati. In 1959, la aceasta societate au intrat in fabricatie piesele de schimb auto pentru Uzinele Steagu Rosu din Brasov. Din 1963, 74% din productia de la APSA este axata pe fabricarea piselor de schimb, cifra care-i confera statutul de furnizor numarul 1 cu piese si accesorii auto pentru toate marcile de autoturisme, autoutilitare, autocamioane si autobuze fabricate in Romania. APSA asigura in totalitate si necesarul de piese pentru Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor. Iar din 1966 a inceput fabricarea produselor pentru export. Prima comanda: lighene pentru pescuit oceanic pentru Senegal-Africa. Din 1974, APSA devine si exportator de piese de schimb si accesorii auto pentru firma Wihag din Germania, si din aceeasi perioada extinde exporturile cu diferite sortimente de piese turnate, forjate si utilaje in mai multe tari. APSA a fost si prima intreprindere maramureseana care a introdus un sistem informatic. In 1976, a inceput si exportul de ambreaje si discuri de ambreaje Balbancor pentru Bulgaria. In 1985, APSA a devenit al doilea producator de pistoane si set motor pentru motoarele Diesel, Raba si Saviem. Dar, in mod ironic, tocmai rentabilitatea a dus societatea spre decadere. Concret, avand o gama de 307 produse finite si un raport calitate-pret atractiv, societatea baimareana a intrat in vizorul FPS pentru privatizare, proces care a insemnat inceputul sfarsitului „epocii de aur” a societatii. Privatizarea cu cantec In februarie 1999, pachetul majoritar de actiuni de la APSA este scos la mezat de FPS. Si apar doi pretendenti: firma Wihag, partener al APSA din 1974, si o societate baimareana, AMA SRL. Desi tehnicii si sindicalistii au sustinut oferta nemtilor, FPS a vandut actiunile firmei AMA SRL. Numai ca societatea nu a achitat contravaloarea actiunilor in termen, asa ca FPS a considerat contractul de vanzare-cumparare nul. A urmat o alta licitatie, in toamna aceluiasi an, castigata de acesta data de firma germana care a si platit suma de 10,4 miliarde de lei. Presedintele Consiliului de Administratie de atunci a promis investitii importante, numai ca acestea s-au lasat asteptate. Unul dintre motivele vehiculate a fost numarul proceselor intentate de AMA SRL impotriva FPS prin care se contesta calitatea de actionar majoritar a nemtilor. In urma unei sentinte nefavorabile, in 2000, nemtii au amenintat cu retragerea, fapt care a fost interpretat de autoritati drept o condamnare la faliment. In aceeasi perioada, cazul a ajuns si in Parlament, solicitandu-se rezolvarea problemei pentru ca cei aproape 1.000 de salariati sa nu-si piarda locul de munca. De la profit, la datorii de 120 de miliarde Nemtii nu s-au retras din afacere, dar incet si sigur societatea a alunecat pe o panta descendenta si o buna parte dintre salariati tot si-au pierdut locul de munca. La data privatizarii APSA avea peste 1200 de angajati, iar la data inceperii procedurii de lichidare, circa 400. Liderii Sindicatului „Gloria” de la APSA au sustinut prin diferite memorii si plangeri ca autorii falimentul sunt tocmai cei care au fost considerati salvatorii APSA: reprezentantii firmei Wihag. Liderul de sindicat Ioan Cernestean crede ca si contractul de vanzare cumparare are o hiba: nu cuprinde clauze de investitii, sociale etc. Intr-un document depus la Tribunalul Maramures, sindicalistii au aratat ca: „la data de 30 noiembrie 1999 societatea inregistreaza datorii totale de 9.443.481 mii lei la care se adauga creditul bancar in suma de 9.137.442, rezultand un volum de datorii totale de 18.620.923 mii lei. Fata de aceste datorii, societatea mai are de incasat 11.228.695 mii lei, iar pentru acoperirea integrala a datoriilor ramase se iau in considerare stocurile existente de produse finite si materiale in valoare de 15.190.000 lei, astfel ca totalul activelor circulante sunt superioare volumului de datorii totale. (...) In primele zece luni ale anului 1999 profitul a fost de 2.622.341 mii lei, la o cifra de afaceri de 98.053.793 mii lei”. Sindicalistii sustin ca nemtii au facut exces de zel intensificand investitiile in tara natala, dar „jecmanind” APSA. Astfel ca, in final au ajuns in faliment si cele doua firme germane Wihag Bielefeld si Wihag Delta, dar si APSA. Potrivit liderului Sindicatului Gloria, Ioan Cernestean, principalele cauze care au generat „prohodul” societatii au fost: * plata produselor livrate de APSA firmei WIHAG a fost facuta cu intarzieri foarte mari, chiar de 3-6 luni, desi contractul comercial dadea numai avantaje firmei Wihag. * o alta cauza importanta a dezastrului a fost renuntarea la fabricarea produselor pentru firma SNEIDER din Germania, concurenta firmei Wihag. Pentru a nu se considera ca urmareste interesul personal, actionariatul principal a ridicat la prima negociere pretul de livrare si in mod normal presedintele firmei SNEIDER a renuntat la serviciile APSA, comenzi care acopereau 30-50% din productie. * daca la data privatizarii productia realizata era de circa 60% pentru intern, iar restul pentru export aceasta balanta s-a modificat simtitor ajungand la 90-95% pentru export. Trebuie subliniat ca profitul realizat la productia pentru intern acoperea pierderile obtinute la export. Renuntarea la produsele pentru intern, la acceptarea comenzilor firmei Wihag si neacceptarea altor comenzi la intern cu firme renumite, neintroducerea unor produse noi in fabricatie au dus la disparitia unor ateliere ca Roti Dintate, Tamplarie, Turnatorie, Forja. Cel mai bun exemplu e firma Dacia Pitesti care a avut discutii cu reprezentantii APSA pentru producerea unor piese de schimb, practic, pe termen nelimitat care presupunea investitii ale firmei pitestene si angajarea de personal la APSA. Dar acestia nici nu au fost bagati in seamna de conducerea APSA. * pretul de vanzare al produselor erau pentru intern cu un profit de 15-20%, iar la productia destinata exportului era o pierdere de circa 30%. La unele produse costul materiilor prime depasea pretul de vanzare. * politica firmei Wihag in pozitia de actionar majoritar la APSA a fost directionata numai in interes propriu. Reprezentantii firmei au afirmat in fata angajatilor si sindicalistilor ca atata timp cat restul actionarilor (3.600 de persoane fizice, cuponari) nu investesc, aceasta de ce sa faca investitii. * cheltuieli nejustificate: cumpararea a patru atuturisme SKODA, dotarea si reparea resedintelor persoanelor din conducere, deplasari nejustificate, cumpararea de la firme preferentiale de scule si materiale care erau absolut inutile etc. * vanzari dubioase: vanzarea utilajelor preferential la pret de fier vechi, vanzarea autoturismelor SKODA cu preturi diferite in functie de pozitia fiecarui cumparator: Liviu Talpos, director general, a cumparat cel mai ieftin masina, cu 5.000 de euro. * firmele Wihag-ROM, Thaeron, Wekotatekh toate din Baia Mare aveau administratori membrii Consiliului de Administratie de la APSA. Wihag ROM a preluat incet dar sigur toate comenzile APSA la export, toate tranzactiile facandu-se prin aceasta firma, se subintelege, cu comision. Prin aceasta firma au inceput sa fie „transferate” produse la firme din Iasi, Tecuci si Baia Mare pe motiv ca aceste produse nu sunt rentabile la APSA. Vicepresedintele Consiliului de Administratie Werner Wolfgang a reusit performanta sa transfere o productie destinata exportului de milioane de euro la o firma unde are anumite interese SC Rinela SRL Baia Mare, impreuna cu documentatia tehnica cu matrite, dispozitive, scule si chiar personal de la APSA. Avertizarile si falimentul In aceleasi memorii, sindicalistii arata ca au avertizat asupra situatiei de la APSA si deci, autoritatile ar fi avut timp sa stopeze „prabusirea” societatii. Daca ar fi vrut, desigur. La initiativa lor s-a intrunit de mai multe ori Comisia de Dialog Social a judetului. Ba mai mult, sindicalistii au luat legatura si cu Politia, fostul PNA Cluj, ba chiar Cernestean a depus o plangere penala la Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures impotriva mai multor persoane. Dar, cel putin deocamdata, pentru organele de cercetare autorii falimentului sunt necunoscuti. Precizam insa ca aceste actiuni ale sindicalistilor nu au nicio legatura cu activele societatii, care nu se afla in litigiu si nici cu vanzarea patrimoniului APSA. Astfel, in 2004 a inceput procedura de lichidare cu o reorganizare a societatii. Potrivit reprezentantei lichidatorului SC Pareto Grup SRL, Liana Iancu: „S-a incercat salvarea societaii. Reorganizarea a fost o lichidare partiala, s-a incercat vanzarea ca intreg, dar au fost cereri pe bucati. N-am avut cumparatori pentru intreg, prin urmare tot in faliment a ajuns. In 7 noiembrie 2006 a avut loc prima licitatie”. Strategia aprobata de creditori a fost scaderea pretului de vanzare cu 10% la fiecare doua licitatii, pana la nivelul de 70% din pretul de evaluare. Sub acest pret, bunurile nu vor putea fi vandute la licitatie publica. Astfel, la primele doua licitatii s-a pornit de la pretul 22.107.128 RON+TVA, reprezentand 100% din valoarea de evaluare. Au urmat alte sase licitatii, pana cand pretul a ajuns la 70% din valoarea stabilita de evaluator. Practic, de aproape o jumatate de an, SC Paretto Grup incearca sa vanda „in bloc” APSA, in speranta ca ar putea gasi un investitor care sa continue activitatea. Pana acum, nu s-a gasit insa un cumparator. Ba mai mult, au aparut diferite probleme care au cauzat amanarea procesului de vanzare a activelor. O astfel de problema a fost necesitatea obtinerii avizului de mediu pentru activele (30.000 de constructii si 6 ha de teren aferent) scoase la „mezat” asa cum cere legislatia. La un moment dat, a fost prezentata investitorilor si posibilitatea cumpararii pe langa active APSA si pe cele ale fostei Fabrici de Paine, scoase si ele la vanzare (poveste asupra careia vom reveni in numerele urmatoare). Dar, tot fara rezultat. Astfel ca, in prezent s-a renuntat la procedura de licitatie, adoptandu-se „tactica” selectiei de oferte. Pana la finele acestei luni, lichidatorul aduna oferte atat pentru vanzarea in bloc, cat si pe bucati, la un pret de la 100% in jos. Iar la inceputul lunii viitoare creditorii vor lua o hotarare legata de modul si mai ales pretul de vanzare a activelor. Practic aceasta ar putea fi ultima tentativa de vanzare a activelor „in corpore” si implicit, ultima sansa ca APSA sa-si continue activitatea. Vom reveni. Ultima strigare pentru vanzarea „in bloc”? Iancu Liana, reprezentatul lichidatorului Pareto Grup a spus ca: „au fost opt licitatii. La un moment dat am suspendat licitatiile pentru ca legislatia de mediu ne cerea obtinerea avizului de mediu pentru vanzarea de active. Ultima licitatie a fost in cursul lunii martie. Pretul a fost 70% din pretul de evaluare. Caiete de sarcini s-au cumparat, dar nu s-a prezentat nimeni. Am facut o testare a pietei sa vedem cine ce-ar dori. Avem persoane interesate si vanzare in bloc si pe bucati, dar conteaza foarte mult si pretul. Pana la sfarsitul acestei luni se pot depune oferte. In acest moment asteptam oferte de la 100% in jos. Pana acum avem doua pe bucati si una pe intreg, dar sunt multi investitori interesati. Urmeaza sa le prezentam creditorilor undeva la inceputul lunii mai. Deocamdata nu putem spune daca e mai avantajos sa vindem in bloc sau pe bucati. Dar avizul de mediu este obtinut la vanzarea pe intreg, in momentul in care se va vinde pe bucati trebuie sa ne adresam iar autoritatior de mediu sa obtinem avizul de mediu pe fiecare activ, ceea ce ar mari costurile procedurii. Este o societate din Bucuresti interesata de vanzarea in bloc, pretul nu este inca batut in cuie. Eu sunt optimista, chiar si pe bucati se va putea vinde. Noi am incercat sa vindem pe intreg in ideea de a continua activitatea si am rezolva si problema sociala. Daca nu se va putea pe intreg, probabil vor veni mici investitori, dar asta va insemna timp”. Cuponarii Datorita rentabilitatii societatii din perioada „cuponiadei”, multi dintre maramureseni au devenit actionari la APSA SA. Daca in urma cu cativa ani actiunile la aceasta societate se vindeau pe circa 2 milioane de lei vechi, in prezent nu mai valoreaza nimic. Cei care „si-au bagat” cuponul la APSA nu prea au sanse sa obtina bani nici vanzarea activelor societatii. Motivul? In orice procedura de faliment prioritatea o constituie acoperirea masei credale. Doar in varianta in care pretul oferit ar fi mai mare decat aceasta suma le-ar reveni niste beneficii si actionarilor. Si, oricum, actionarul majoritar e firma din Germania. Deci... Creditorii Potrivit ultimului raport din buletinul procedurilor de insolventa in masa credala sunt inscrisi 29 de creditori in valoare totala de 11.300.992,98 RON si 399.201,14 USD. La inceputul acestui an, valoarea creantelor principale impotriva debitoarei SC APSA SA erau: catre salariati 503.135,00 RON; catre Directia Generala a Finantelor Publice Maramures 8.229.325 RON; AVAS Bucuresti - 399.201,14 USD; Distrigaz-Nord SA - 127.175,70; Bursa de Valori Bucuresti- 5.501; Electrica SA, Baia Mare- 161.752,06; Corpul Gardienilor Publici Maramures- 59.922,34; ISCIR Cluj- 624,56; M&V Baia Mare- 1.599,45; SCM Invalizi Drum Nou- 377,97; Sindicatul Liber Gloria- 3.299; SC Silnef SRL - 1728,88; SC Sometra SA- 30.704,63; SC Olimpia Steel SA- 2.805,82; SC Tirana IMP-EXP SRL - 4.200,98 etc. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro