Mari personalități din istoria românilor. Ana Aslan

Ana Aslan s-a născut la 1 ia­nua­rie 1897, la Brăila. A fost cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, ambii intelectuali de origine armeană. Mama sa, o bu­covineancă frumoasă și instruită, era mai tânără cu vreo douăzeci de ani decât tatăl ei. Tată ei și-a risipit averea din cauza inabilității în afaceri și a patimii pentru jocul de cărți.
 Ana Aslan a urmat cursurile Colegiului Romașcanu din Brăila. La vârsta de 13 ani, și-a pierdut tatăl. Familia Aslan a părăsit orașul și s-a mutat la București. În anul 1915, Ana a absolvit Școala Centrală din București. La 16 ani și-a dorit să devină pilot și chiar a zburat cu un mic aparat de tip Bristol-Coandă. În cele din urmă s-a decis să devină medic. Mama ei credea că medicina e nepotrivită pentru o fată. A declarat gre­va foamei pentru a înfrânge îm­potrivirea mamei și s-a înscris la Facultatea de Medicină.
În timpul primului război mondial, Ana Aslan a îngrijit soldații în spitalele mi­litare din spatele frontului de la Iași. După întoarcerea la București, în anul 1919, a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit Facultatea de Medicină. A fost mutată preparator la Clinica II din București, condusă de profesorul Danielopolu, care a îndrumat-o și în alcătuirea tezei de doctorat. A urmat apoi o activitate didactică și spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medi­cină din București, Clinica Medicală din Timișoara și Spitalul CFR.
Din anul 1949, Ana Aslan a devenit șeful Secției de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București. Acesta a fost punctul de plecare al carierei sale de gerontolog. Ana Aslan a experimentat procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Efectul procainei asupra studentului a fost rapid, iar durerile pacientului au încetat în scurt timp. Și-a continuat cercetările într-un azil de bătrâni și a evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. În cazul bătrânilor, rezultatele au fost la fel de spectaculoase ca în cazul studentului-pacient. Dar, în plus, s-a mai constatat și că, în afară de faptul că durerile articulare cedau rapid, utilizarea terapeutică a procainei avea și „efecte colaterale”. Pacienții constatau că părul încărunțit se recolora, iar pielea devenea din nou elastică și fără pig­mentația maronie specifică bătrâneții.
Rezultatele remarcabile pe care le-a obținut au fost comunicate Academiei Române. Ana Aslan a efectuat în cola­bo­rare cu specialiștii din institut cer­cetări complexe în legătură cu procesul de îmbătrânire atât la nivel sistemic, adică al întregului organism, din punct de vedere funcțional, organic, tisular, celular, cât și la nivel subcelular, abordând procese biochimice și fizice care au avut loc în celula vie, obținând date in­teresante cu privire la modificările in­tervenite în ce privește cantitatea și starea funcțională a acizilor nucleici în raport cu vârsta. Ana Aslan a fost autoarea, singură sau în colaborare, a peste 300 de cărți, studii, comunicări și articole, apărute în țară și în străinătate.
În anul 1952, Ana Aslan a preparat vi­tamina H3 (Gerovital), produs farmaceutic folosit în tratamentul fenomenului de îmbătrânire, precum și în bolile bătrâneții. Gerovitalul a fost brevetat în 30 de țări, fiind considerat un medicament miraculos cu o acțiune de echilibrare a sistemului nervos vegetativ, cu vizibile efecte de ameliorare a di­verselor afecțiuni psihice. Gerovitalul era un produs farmaceutic care pro­mitea încetinirea procesului de îmbă­trânire cu aproximativ 40%. În 1956, Gerovitalul a fost prezentat pentru prima dată lumii medicale interna­ționale la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe și apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel.
Din acel moment, faima sa a depășit granițele țării, iar momentele sale de glorie au fost girate de personalități internaționale care au făcut tratament cu acel produs inovator pentru acele vre­muri. Numeroase personalități internaționale au urmat tratamentul cu Gerovital: Iosif Broz Tito, Charles de Gaulle, Nikita Hrușciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali.
În anii ’70, mii de bolnavi, de pe toate continentele lumii, veneau la Institutul de Geriatrie din București. Împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Ana As­lan a inventat produsul geriatric Asla­­vital, brevetat și introdus în pro­duc­ția industrială în anul 1980. A fost produs și Aslavitul de uz infantil, folosit în terapia copiilor cu deficiențe mintale.
Într-o perioadă în care sistemul comunist limita drastic legăturile țării cu exteriorul, datorită produsului promovat de Ana Aslan, personalitățile lumii vizitau discret Republica Socialistă România și se internau, pentru tratament, la Institutul de Geriatrie. Ana Aslan a reușit astfel să-și creeze, în țară, un scut de intangibilitate prin valuta pe care o aduceau celebri pacienți străini veniți pentru tratament.
Toată viața, Ana Aslan a crezut că „Nu se moare de bătrânețe, ci de boală”. A fost crezul ei, probat cu propria-i experiență de viață. C.I. Parhon a sprijinit-o să pună bazele, în premieră mondială, Institutului de Geriatrie.
Ana Aslan a fost membru al Academiei de Științe din New York, al Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică și igie­nă socială, membru de onoare al Cen­trului European de Cercetări Me­dicale Aplicative, membru în Consiliul de Conducere al Asociației Interna­țio­nale de Gerontologie, membru al Societății Naționale de Gerontologie din Chile, președinte al Societății Române de Gerontologie etc. În anul 1952, a primit, la palatul Organizației Mondiale a Sănătății din Geneva, premiul internațional și medalia „Leon Bernard”, prestigioasa distincție acor­dată de OMS pentru contribuția adusă la dezvoltarea gerontologiei și geria­triei. A primit distincția italiană Merito della Republica, a fost Cavaler al Or­dinului Palmas Academica din Franța și Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universităţii Braganza Pau­lista, din Brazilia.

Alegerea sa în cadrul Academiei Ro­mâne i-a atras invidia Elenei Ceau­șes­cu, iar ura „academicianului de renume mondial” a luat forma unei acuzații de natură penală. În anul 1978, colegiul de partid i-a cerut să achite 1,5 milioane de lei, bani care reprezentau contravaloa­rea unor taxe de spitalizare pe care ea nu le percepuse de la pacienţii bătrâni și săraci. Au urmat șapte ani de procese care au început în 1981 și s-au încheiat abia către sfârșitul anului 1987. Ana Aslan a câștigat procesele cu circa cinci luni înainte de încetarea din viață.
Tratamentele inventate de ea aduceau anual la bugetul statului român circa 17 milioane de dolari. A adus țării mai multă valută decât marile uzine ale țării. La un moment dat, anumiți specialiști au afirmat că Gerovitalul nu ar fi prea eficient. În ciuda acestei afirmații, produsul inventat de Ana Aslan, fie ca medicament, fie sub formă de produse cosmetice se vinde pe bani buni, în toată lumea.
Ana Aslan a înființat un cămin de bă­trâni denumit „Staționarul de lungă du­rată”. Aici erau aduși și îngrijiți bătrânii sărmani abandonați de copii. Printre persoanele ajutate de Ana Aslan se nu­mă­rau mulți membri ai vechilor familii „bur­ghe­ze”, precum Catargiu, Șuțu sau Ghica.
În ultima parte a vieții a suferit de un pemfigus cu localizare faringiană și bucală. A consultat numeroși medici de pe toate continentele, dar, cu trecerea anilor, simptomele au devenit tot mai supărătoare. Se alimenta cu dificultate. Urma un tratament cu cortizon, scăzuse mult în greutate și vocea i se voalase. Ana Aslan s-a stins în ziua de 20 mai 1988, la spitalul Elias din București.
Se pare că Ana Aslan și-ar fi dorit o înmormântare cu trei preoți, dar comuniștii au interzis acest lucru. A fost ținută în camera frigorifică 24 de ore, depusă pentru o jumătate de oră la capela de la Cimitirul Bellu și apoi înhumată într-o groapă comună, cu trei locuri.

O personalitate controversată

Considerată o legendă a gerontologiei, Ana Aslan a fost și o personalitate controversată. A fost o femeie cu o personalitate puternică, de un egoism extrem, o femeie spontană, captivantă, care domina prin spirit ascuțit. Nu suporta să fie contrazisă și avea calități de lider. Putea să muncească câte 12 ore pe zi. Își susținea ideile cu tărie, considerând că la oamenii mari și defectele sunt calități. Nu a fost căsătorită niciodată și nu a avut copii. A dorit să fie liberă. Nu toți medicii din jurul ei au iubit-o, dar toți au respectat-o.
Impresiona și prin ținută. Ana Aslan a fost o femeie căreia i-au plăcut bijuteriile, băuturile fine și blănurile. Cochetă, toată viața a cheltuit o mulțime de bani pe haine, pe care le numea „cârpe”. Pasionată de modă, atentă la siluetă, era mereu elegantă. Lua întotdeauna masa la aceeași oră, îmbrăcată elegant și purtând bijuterii. Își comanda garderoba în Italia. A avut relații cu personalități ale vremii pe care le-a ținut departe de ochii lumii. Se relaxa jucând cărți, ascultând muzică, mergând la spectacole de balet și patinaj artistic. Era superstițioasă și avea o mică pasiune: colecționa statuete cu bufnițe. 
După ce și-a câștigat faima internațională, a trăit pentru a vedea lumea. A călătorit în 84 de țări. Din cele 12 luni ale anului, jumătate era plecată în afara țării. Îi plăcea atât de mult să călătorească, încât odată întoarsă în țară, începea să-și pregătească o nouă ieșire.
 

„Să redăm viață anilor și ani vieții”

„Numai o longevitate activă reprezintă cu adevărat un succes. Cine nu ar vrea să trăiască cât mai mulți ani fără a fi însă confruntat cu neplăcerile și suferințele legate de bătrânețe? Or, tocmai în acest fel acționează produsele noastre. Problema fundamentală în munca noastră este să redăm viață anilor și ani vieții.
În general, pot spune că drumul nu a fost nici ușor, nici scurt. În 1958, produsul nostru pe bază de procaină a fost omologat și oferit la export după experiența dobândită în cadrul tratamentelor de lungă durată efectuate pe vârstnici, în Institut. La început părea o aventură. În tot ce am întreprins am avut mult curaj, multă intuiție, dar și șansă. Tot timpul am fost susținută și ajutată de oameni cu înaltă ținută științifică, cum au fost profesorii Danielopolu și C.I. Parhon, alături de care am lucrat mulți ani.”
Ana Aslan