Marele Zid Chinezesc si barierele lumii noi

Sa mergi in China fara sa vezi Marele Zid este ca si cum te-ai duce la Milano fara sa vezi Domul. In ambele cazuri ai in fata impresionante creatii umane care cristalizeaza in diversitatea lor trei elemente imateriale: credinta, timpul si continuitatea vointei de a realiza ceva. „Aceasta materializare a impalpabilului m-a frapat ca o sageata imaginara atunci cand m-am apropiat de o mica fereastra a uneia din cazemate, construita din pietre dreptunghiulare, care marcheaza miile de kilometri ale acestei autostrazi de piatra. Un drum suficient de larg pentru trecerea cailor si carelor, pe care il vad desfacandu-se si pierzandu-se in timp si spatiu pe coama muntelui, pe fundul unor vai acoperite de zapada’’, noteaza R.A. Segre, in ziarul italian Il Giornale, citat de Rompres. Zidul a servit cu siguranta la a tine in afara imperiului hoardele de invadatori. Cu greu ar fi putut rezista la asaltul unor mari armate cu un sir de soldati aliniati pe un front foarte lung, dar capabili sa opuna o rezistenta suficienta pentru a permite trupelor de rezerva sa se deplaseze in punctele periculoase. Acest sistem defensiv, transformat intr-o „inutila” minune de arhitectura militara, a revenit in actualitate de cand imigratia ilegala, infiltrarile armate si terorismul s-au transformat in noile provocari ale epocii globalizarii si razboiului asimetric. Ziduri intre oameni Gandirea strategica pe care a generat-o Marele Zid este aceeasi care conduce astazi electrificarea barierei impotriva imigratiei ilegale pe care SUA au creat-o de-a lungul frontierei mexicane, pe cea pe care Arabia Saudita o construieste pentru a se proteja de infiltrarile din Yemen, sau pe cea a Thailandei impotriva Malayeziei. India a ridicat de mai multa vreme o bariera de 3.000 de kilometri de-a lungul frontierei cu Pakistanul si este pe cale sa ridice o alta de-a lungul frontierei cu Bangladeshul. Uzbekistanul face acelasi lucru cu Tadjikistanul, iar Kuweitul cu Irakul. Marocul a inaltat o bariera minata impotriva infiltrarilor Polisario din Sahara Occidentala, dupa contestata sa anexare din 1978. Despre toate aceste bariere se vorbeste putin in mass-media, cu exceptia zidului pe care Israelul il construieste pentru a se apara (pana acum cu succes) de terorismul palestinian. Dar nu in ziarele chineze, in ciuda stranselor relatii pe care Beijingul le mentine cu lumea araba si a istoricului sprijin chinez acordat palestinienilor. Exista diferite explicatii pentru aceasta pozitie. China, in pofida „foamei’’ de energie, produce 50 la suta din necesarul sau petrolier in tara. Acest lucru o deosebeste de Japonia, care depinde de petrolul extern - in mare parte provenit din Orientul Mijlociu - in proportie de 100 la suta, sau de Europa pentru petrolul rus. Admiratie sau interese? Fata de Israel, exista in China un straniu amestec de admiratie si de interese concrete, este de parere semnatarul articolului. Sprijinul ideologic acordat palestinienilor si lumii islamice, cu care China mentine relatii politice si economice stranse, nu a impiedicat ca mai inainte ca intre cele doua tari sa fie stabilite relatii oficiale, in urma cu 15 ani, sa se dezvolte un dialog continuu particular, in pofida unor mari erori israeliene. Una dintre acestea a fost refuzul Israelului de a accepta, la inceputul anilor ‘50, propunerea chineza de a deschide o ambasada la Tel Aviv, avand in vedere faptul ca statul Israel a fost unul dintre primele care au recunoscut China comunista. O alta eroare, sub presiunea americana, a fost ruperea unui important contract de tehnologie militara care ar fi permis Chinei sa transforme un avion de constructie ruseasca in avion-spion cu capacitate de supraveghere aeriana foarte extinsa si avansata. In pofida acestor incidente de parcurs, a razboaielor arabo-israeliene, a ascensiunii islamului radical si a mentinerii crizei palestiniene, relatiile dintre Tel Aviv si Beijing nu au facut decat sa se dezvolte in decursul anilor. La baza lor nu se afla indelungata, chiar daca uneori intrerupta, prezenta ebraica in China. Se afla faptul ca antisemitismul nu a existat niciodata in China si faptul ca chinezii nu reusesc sa faca deosebirea intre israelieni si evrei, este de parere analistul. Acest lucru explica, printre altele, de ce doua carti recente despre evrei (‘’16 motive pentru a te comporta ca un evreu’’; ‘’Cum sa devii businessman dupa modelul evreilor’’) au fost printre cele mai vandute de Anul Nou chinezesc, recent celebrat in China. Prezenta evreilor in China este antica. Mult timp evreii au trait comasati la Kaifeng, in nordul Chinei, exploatand oportunitatile comerciale oferite de ‘’Drumul matasii’’. Aceasta comunitate, care a atins maxima inflorire in secolul al IX-lea, s-a stins ulterior atat din cauza concurentei facute de comertul maritim si terestru, cat si din cauza unui continuu proces de asimilare a populatiei locale tocmai datorita absentei oricarei ostilitati. ‘’Razboaiele opiului’’ au recreat o importanta prezenta evreiasca la Shanghai, unde functioneaza inca zilnic una dintre cele trei sinagogi originare, si la Hong Kong, unde transferarea coloniei britanice catre China a redus, dar nu cu mult, bogata comunitate locala evreiasca. Diaspora evreiasca americana migreaza... Totusi, nu aceste precedente au fost cele care au servit drept platforma de lansare a relatiilor dintre statul Israel si China comunista, astazi in crestere exponentiala. A fost caracterul complementar la multe niveluri dintre interesele unui gigant industrial cum este China si un ‘’pitic’’ post-industrial ca Israelul, releva autorul articolului. De aceea, recenta vizita a lui Ehud Olmert in China nu a fost numai una sentimentala. A fost o vizita care, prin semnarea unei serii de acorduri economice si de dezvoltare reciproca, a confirmat China drept al 7-lea exportator in Israel, cu o cifra de afaceri de miliarde de dolari, ce ar putea creste rapid daca Israelul va decide sa reia furnizarile militare pe care Washingtonul le obstructioneaza. Lucru care nu a impiedicat semnarea unor importante acorduri in sectoare tehnologice nemilitare, mai ales in domeniul hidrologic si mentinerea unui acord din 2002, care prevedea antrenarea si echiparea armatei chineze de catre Israel. Prabusirea prestigiului american in Orientul Mijlociu duce la o inevitabila reducere a aliantei cu SUA, continuand procesul de transformare a unor aliante care au caracterizat diplomatia ‘’miscarii sioniste’’ - mai intai - si a statului evreu - ulterior. Demarat de trecerea de la ‘’patronajul’’ german la cel britanic pana la Primul Razboi Mondial, acest proces diplomatic a permis dupa ruptura cu Anglia, in 1948, dezvoltarea unei aliante cu Franta si inlocuirea ei - atunci cand De Gaulle i-a pus brutal capat in 1968 - cu aceea mult mai puternica si strategica cu America. O alianta astazi contestata - pe buna dreptate sau nu - dar care incepe sa fie perceputa drept o povara de ambele parti. Recent, scriitorul israelian A.B. Yehoshua a suscitat reactii virulente atunci cand a afirmat intr-un discurs pronuntat la reuniunea anuala a puternicului lobby evreiesc, American Jewish Committee, ca diaspora evreiasca americana va sfarsi prin a se transfera in China daca aceasta va eclipsa puterea SUA. Lucru care - avand in vedere si cresterea antisemitismului in Europa - nu i se mai pare semnatarului articolului o posibilitate atat de ireala asa cum i se parea inainte de vizita sa in China, isi incheie acesta articolul. Il Giornale