Marele plan al Al-Qaida

Daca exista cineva care poate sti ce are de gand Al-Qaida, acela este jurnalistul iordanian Fouamd Hussein care a petrecut un timp in inchisoare cu Abu Musab al-Zarqawi (cand Hussein era prizonier politic a negociat cu succes eliberarea din arestul izolat pentru al-Zarqawi) si a reusit sa intre in contact cu multi dintre liderii retelei teroriste. Pe baza corespondentei cu aceste surse, Hussein a scris o carte in care descrie marele plan al organizatiei, noteaza Der Spiegel, citat de Rompres. Dovada Nici chiar pentru un jurnalist arab nu este usor sa intre in legatura cu cercurile interioare al Al-Qaidei. Cu toate acestea, jurnalistul Fouad Hussein, care locuieste in Amman (Iordania), a reusit sa isi transforme corespondenta cu teroristii intr-o carte remarcabila: Al-Zarqawi - A doua generatie a Al-Qaidei. Daca l-ati intalni pe Hussein in momentele in care se relaxeaza la “Café Vienna” din Amman ati putea observa cat de calm si de relaxat este, fara nici un fel de stralucire caracteristica unui spion al serviciilor secrete. Insa acest barbat subtirel are de povestit planul de actiune al celei mai periculoase retele teroriste din lume: strategia Al-Qaidei pentru urmatoarele doua decenii. Una dintre cele mai spectaculoase surse folosite de Hussein este Seif al-Adl. Pentru denuntarea teroristului egiptean (care este suspectat de a fi participat la atacurile asupra ambasadelor americane din Dar es Salaam si Nairobi din anul 1998) exista o recompensa de 5 milioane de dolari, oferita de FBI. Serviciile secrete banuiesc ca al-Adl se afla in momentul de fata in Iran. Pentru a demonstra ca a avut, intr-adevar, legaturi cu al-Adl, Hussein include in primele pagini ale cartii copia unei scrisori scrise de mana pe care a primit-o de la terorist. In documentul original, care cuprinde 15 pagini, al-Adl descrie neintelegerile dintre al-Zarqawi si Osama Ben Laden din perioada razboiului din Afganistan. Sapte pasi pentru Califatul Islamic In introducere, jurnalistul iordanian scrie: “am intervievat un numar mare de membri Al-Qaida, cu ideologii diferite, pentru a-mi forma o opinie in legatura cu modul in care va evolua razboiul dintre teroristi si Washington”. Ceea ce descrie el reprezinta un scenariu, ce sta dovada atat pentru orbirea teroristilor, cat si pentru ingustimea brutala a gandirii lor. Reteaua terorista spera sa instaureze un Califat Islamic pe care Occidentul va fi prea slab pentru a-l invinge. l Prima etapa e Trezirea (aceasta a fost deja realizata, presupunandu-se ca a avut loc intre 2000-2003, mai precis incepand cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 si incheindu-se cu caderea Bagdadului, in 2003). Scopul atacurilor de la 11 septembrie a fost acela de a provoca SUA sa declare razboi lumii islamice, “trezind”, astfel, musulmanii. Hussein mentioneaza ca “prima etapa a fost considerata de strategii si analistii din spatele actiunilor Al Qaidei ca fiind una care s-a desfasurat cu succes. Campul de lupta a fost deschis, iar americanii si aliatii lor au devenit o tinta mai facila si mai apropiata. De asemenea, reteaua terorista este multumita de faptul ca mesajul sau se face auzit pretutindeni” l Cea de a doua faza, Deschiderea Ochilor, se desfasoara in prezent si va dura pana in 2006. Hussein afirma ca teroristii spera sa aduca la cunostinta conspiratiei occidentale existenta “comunitatii islamice”. Aceasta este etapa in care Al-Qaida doreste sa treaca de la statutul de organizatie la cel de miscare. In aceasta perioada reteaua se concentreaza pe recrutarea tinerilor, iar Irakul ar trebui sa devina centrul tuturor operatiunilor globale, cu o “armata” organizata si cu baze stabilite si in alte state arabe. l Cea de a treia faza este descrisa ca fiind Resurectia si ar trebui sa aiba loc intre anii 2007-2010. Atentia va fi concentrata asupra Siriei. Cadrele pentru lupta sunt deja pregatite, unele dintre ele in Irak. Sunt prevazute atacuri in Turcia si in Israel. Liderii retelei teroriste spera ca atacurile asupra Israelului sa ajute Al-Qaida sa devina o organizatie recunoscuta, iar tarile aflate in vecinatatea Irakului, cum ar fi Iordania, se afla in pericol. l A patra etapa, programata pentru anii 2010-2013, are ca scop Provocarea Prabusirii Guvernelor Arabe Neagreate. Se estimeaza ca “pierderea puterii de catre aceste regimuri va conduce la o sporire a puterii Al-Qaida”. In acelasi timp, vor fi organizate atacuri si asupra tarilor detinatoare de petrol, iar economia SUA va fi atacata prin intermediul cyber-terorismului. l Cea de a cincea etapa va constitui Momentul Declararii Statului Islamic (Califatul Islamic). Conform planului, intre 2013 si 2016, influenta Occidentului in lumea islamica va fi redusa intr-o asemenea masura iar Israelul va fi slabit, incat nu va mai exista pericolul opunerii unei rezistente. Al-Qaida spera ca pana atunci statul islamic va fi capabil sa impuna o noua ordine mondiala. l A sasea etapa va incepe in 2016 si va fi una a Confruntarilor totale. Imediat ce va fi declarat califat, “armata islamica” va instiga la o “lupta intre credinciosi si necredinciosi”, care a fost de multe ori mentionata si de Osama Ben Laden. l Cea de a saptea etapa, cea finala, este descrisa ca reprezentand Victoria Definitiva, restul lumii va fi invins de “cei 1,5 milioane de musulmani”. Aceasta faza ar trebui sa se incheie pana in 2020, in ciuda faptului ca razboiul nu ar trebui sa dureze mai mult de 2 ani. Un plan serios? Cat de serios este acest scenariu? “Al-Qaida nu face nici un compromis”, afirma Fouad Hussein, fiind de parere ca acest plan ar putea deveni principiul de baza pentru multi dintre luptatorii retelei teroriste. Hussein nu este un alarmist isteric, iar cartea sa despre Zarqawi este mai buna din punctul de vedere al continutului decat multe dintre materialele despre lumea araba. Anul trecut, jurnalistul a realizat un film care a fost primit cu mult interes si a fost prezentat de un post de televiziune germano-francez. Cu toate acestea, este imposibil ca scenariul descris in volumul sau sa constituie un plan pe care Al-Qaida sa il urmeze pas cu pas. Reteaua terorista nu mai poate functiona astfel. Importanta conducerii centrale a scazut, iar comenzile sale directe au pierdut din importanta. Presupusul plan pentru anii 2000-2020 pare, mai curand, o grupare de idei privitoare la viitor. Un asemenea program terorist nu poate fi dus la bun sfarsit: ideea potrivit careia Al-Qaida poate crea un califat in intreaga lume islamica este absurda. Planul pentru 20 de ani este bazat, in principal, pe idei religioase si nu are nici o legatura cu realitatea (in special cu etapele 4-7). Insa ideile prezentate de Hussein nu trebuie ignorate sau subapreciate. Cativa dintre pasi sunt plauzibili. Ideea potrivit careia Siria va deveni centrul atentiei pentru mujahedini este considerata de experti ca fiind cat se poate de posibila. Din punctul de vedere al jihadistilor, Israelul si Turcia sunt posibile tinte pentru teroristi. Al-Qaida priveste fiecare lupta ca pe o victorie, pentru ca musulmanii nu au dispus de arme o lunga perioada de timp. In ceea ce priveste Iordania, liderii Al-Qaida, cum ar fi al-Zarqawi, au organizat deja atacuri asupra sa si au declarat in numeroase ocazii ca Ierusalimul reprezinta o tinta. In aceeasi masura, ideea potrivit careia in viitor Al-Qaida ar putea deveni o miscare care atrage tineri frustrati nu este fara baza. Reteaua terorista depune eforturi semnificative in vederea realizarii de propaganda, cu scopul de a-si mari numarul de acoliti. Scopul final Un aspect interesant este faptul ca Fouad Hussein nu mentioneaza atacuri ale Al-Qaida impotriva Occidentului. Insa problema terorismului nu poate fi ignorata, si se pare ca aceste atacuri reprezinta doar un adaos scopului principal: instaurarea califatului islamic. Atacuri precum cele din New York, Madrid si Londra nu par a constitui decat o modalitate de atingere a scopului final, pasi in directia cresterii nivelului de insecuritate din Occident. In prezent, este mai dificil ca oricand ca Al-Qaida sa fie inteleasa: organizatia a degenerat in diverse ramuri si celule care nu mai sunt legate in masura in care ar trebui sa fie, sunt acceptate gruparile inrudite, iar persoane care nu aveau nimic de-a face cu Al-Qaida organizeaza atentate in numele acesteia. Este dificil sa ne imaginam ca ordinele vin direct de la varf, in conditiile in care Osama Ben Laden isi petrece majoritatea timpului luptandu-se pentru a supravietui. In acelasi timp, separarea soldatilor de simpatizanti devine mai confuza, fiind extrem de usor ca dezinformarea sa isi croiasca drum, Al-Qaida exceland in aceasta privinta. Pana si scenariul prezentat de Hussein ar trebui privit cu scepticism. Prin urmare, cartea sa ar trebui citita drept ceea ce este: o incercare de a ghici cum gandesc teroristii din Al-Qaida, ce doresc si cum isi propun ei sa atinga aceste scopuri. Der Spiegel