„Marea tergiversare”: Procesul de restituire a pădurilor, blocat de lege

Mircea Crișan

Mii de maramureșeni care au avut păduri confiscate de regimul comunist nu pot să intre în posesia proprietăților forestiere care li se cuvin chiar dacă au sentințe definitive · Din cauza unui blocaj legislativ, nu mai pot fi eliberate titluri de proprietate și nu se pot face puneri în posesie de cel puțin 5-6 ani ·  Culmea, primăriile sunt pasibile să plătească daune importante pentru întârzierea punerii în posesie, deși vina nu le aparține · Situația este generală, la nivel național, dar în Maramureș cele mai multe dosare blocate sunt pe Valea Izei și a Ruscovei. 

 În timpul regimului comunist, mii de maramureșeni și-au pierdut pădurile din cauza naționalizării, iar acum, la 35 de ani de la Revoluție, nu pot intra în posesia lor din cauza... legii. De mai bine de 5 ani, procesul de restituire a pădurilor către foștii proprietari este blocat. Deși instanțele judecă în continuare dosare, nu se pot emite titluri de proprietate și nu pot fi puși în posesie vechii proprietari, din cauza unor probleme de interpretare a legii. De aici, un cerc vicios cu numeroase consecințe.

Pe scurt, România a avut după Revoluție două legi în baza cărora foștii proprietari puteau să ceară restituirea terenurilor forestiere. Ultima și cea mai recentă, 247/2005, a fost în vigoare peste un deceniu și, cu toate că retrocedările s-au derulat lent din diverse motive, nu au existat blocaje majore. Asta, până când legea a fost atacată la Curtea Constituțională, care a decis că restituirea terenurilor forestiere care aparțin domeniului public al statului se realizează numai după trecerea lor în domeniul privat al statului. Or, toate terenurile forestiere au fost inventariate în domeniul public al statului. Rezultatul? Un blocaj masiv și general în întreaga țară. Comisiile de fond funciar nu mai reconstituie dreptul de proprietate nici asupra vechilor amplasamente ale proprietarilor deposedați și nici nu aprobă restituirea suprafețelor stabilite de instanțele judecătorești, pentru că nu au o lege în vigoare care să le permită acest lucru. Culmea, asta nu înseamnă că sunt scutite de daune pentru întârzieri la punerea în posesie.

În Maramureș, cele mai multe probleme de acest fel se înregistrează pe Valea Izei și Valea Ruscovei. Toader Ștefanca, primarul comunei Bârsana, explică: „Problema este general valabilă, dar în ceea ce privește comuna Bârsana avem foarte mulți proprietari de pădure, de fond forestier care nu au reușit să-și revendice pădurile. La început a fost reglementată situația pe Legea 18, apoi Legea 1 (Lupu), iar apoi Legea 247 până în 2005 privind retrocedarea fondului forestier.

Mulți dintre cei care nu au reușit, fie că autoritățile de la vremea respectivă nu și-au făcut treaba, fie că nu au știut, au rămas cu suprafețele neretrocedate. Iar astăzi nu mai există o lege prin care omul să poată să intre în posesie și să obțină titlu de proprietate pentru pădure. Asta pentru că, în comuna Bârsana, după cum bine se știe, statul nu a avut fond forestier. Până în anii 50, când s-a format acel amenajament, oamenii au fost proprietari. Ei au rămas în registrul agricol cu suprafețe de pădure, înregistrați la Primărie, pentru că sunt moștenire. Cu toate astea, până în momentul de față, o mare parte nu au reușit să-și revendice pădurile, iar acum vin în continuare la Primărie să le rezolvăm problema. Legea este expirată, a depășit termenul și nu se mai poate face nimic pentru oameni din acest punct de vedere. Statul nu a avut păduri în Bârsana, a existat doar pădurea oamenilor din comuna Bârsana, au fost pădurile Bisericii și ale Mănăstirii. Cred că undeva la 70% dintre oamenii din Bârsana nu au reușit să intre în posesia pădurilor care li se cuvin. Problema aceasta este similară în toată zona, ba mai mult, este o problemă la nivel național. Cei care au acel proces-verbal de punere în posesie până în 2005 și cei care au sentințe judecătorești după ce au dat statul în judecată și au câștigat nu au mai avansat, nu au mai făcut nimic.

Cei care dețin un proces-verbal de punere în posesie sau o sentință judecătorească pot astăzi să-și obțină titlul de proprietate, dar trebuie să facă demersurile să reactualizeze documentația cu ceea ce solicită Comisia județeană de fond funciar și Romsilva. Mai exact, identificare topografică, planuri de amplasament de delimitare și multe altele.

Eu am tot discutat cu autoritățile de la București și vreau din nou să ajung la ministrul Mediului. Anul trecut, mi s-a promis că se va verifica dacă legea se poate prelungi, dar totul trebuie să treacă prin Senat. Cel mai ușor ar fi să se găsească o soluție să se prelungească Legea 247, pentru că a fost bună, dar a expirat termenul.

Când vorbesc de Bârsana, oamenii au simțul proprietății, de aceea își doresc să aibă titluri de proprietate pe ce este al lor. Comuna Bârsana nu a fost cooperativizată, de aceea oamenii vor să dețină ce este al lor, ce au moștenit, dreptul lor. Oamenii din Bârsana nu comercializează lemne, nu exploatează pădurile. Chiar și cei cu titluri de proprietate cer să li se marcheze copacii când au nevoie de lemn de foc, dar asta doar pentru nevoile personale. Se depune o cerere la Romsilva, se marchează cantitatea permisă și omul e mulțumit. Până la urmă, oamenii își doresc să se vadă puși în posesia pădurilor la care au dreptul și să știe că, așa cum le-au moștenit, le vor da mai departe urmașilor lor”.

Adrian Vlad, consilier județean și topograf, explică: „Este o problemă în toată țara că nu se mai fac retrocedări de pădure. Asta, în urma unei decizii date de Curtea Constituțională și ANRP, care prevede că nu se mai pot face puneri în posesie dacă nu vor fi trecute pădurile din domeniul public în domeniul privat. Din cauza acestui blocaj, toată lumea stă, nu se mai pot face puneri în posesie. Sunt sute de dosare în primăriile din Maramureș și, din câte știu, din 2019 totul este blocat. Punerile în posesie se pot face doar dacă sunt pe vechiul amplasament, iar pentru asta trebuie sentință și să scrie exact locul. Mai nou, comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar a mai pus o prevedere în plus în procedura lor internă, prin care cere ocoalelor silvice să dea un aviz pentru amplasament înainte de a le pune în posesie. Ocoalele silvice nu vor să dea acel aviz, care este în plus față de lege, pentru că ei spun că, până nu se face trecerea din domeniul public în privat, ei nu mai semnează niciun document. Iar trecerea se poate face doar printr-o hotărâre de guvern. Prefectura a trimis o adresă către primării să înceapă să facă o evaluare pentru a avea o situație estimativă și, în baza acelei evaluări, să se facă trecerea din domeniul public în privat. Întrebarea primarilor este următoarea: de ce să facă Primăria evaluarea pădurilor dacă nu este proprietar sau de ce să facă persoana fizică, din moment ce nu știe dacă va fi pusă sau nu în posesie acolo? Cum poți să faci documentații sau demersuri pentru o zonă despre care nu știi dacă vei beneficia. Evaluatorii percep niște taxe la hectar, iar sumele nu sunt deloc nesemnificative”.

Blocajul poate genera și un blocaj financiar la nivelul primăriilor, din cauza daunelor percepute pentru întârzierea punerii în posesie. „Nici măcar cei care au câștigat în instanță nu pot fi puși în posesie. Ba mai mult, din câte am auzit, primarilor le vin notificări prin care se percep daune pentru că nu se fac punerile în posesie. Instanța știe că nu se fac puneri în posesie, dar asta nu împiedică să dea sentințe proprietarilor. Iar oamenii pot să ceară daune pentru fiecare zi de întârziere de nepunere în posesie. S-a ajuns în situația în care efectiv primarii ajung să se roage de cei care trebuie puși în posesie să nu le blocheze conturile și să mai aibă răbdare pentru că se va schimba legea. Deci, efectiv au ajuns să facă negocieri și înțelegeri ca să nu li se blocheze activitatea primăriei. S-a tot anunțat și de la nivelul Prefecturii situația la București, dar este un blocaj și lucrurile stagnează. Problema se poate rezolva prin hotărâre de guvern, ca să se poată face trecerea din domeniul public în privat. Din păcate, tema retrocedărilor este un subiect care nu se mai termină. Toate pădurile erau proprietăți private, iar apoi comuniștii le-au trecut la stat. După ce intră în posesia pădurilor, oamenii au obligații și noi cheltuieli, pentru că trebuie să încheie contract de pază și le pot exploata doar cu aprobare, iar în zonele de arii protejate blocajele și complicațiile sunt și mai mari, pentru că de acolo nici lemn de foc sau arbori căzuți nu se mai pot lua, însă este proprietatea lor, dreptul lor și trebuie să li se restituie”.

De-a lungul timpului, au existat numeroase demersuri și chiar o inițiativă legislativă în acest sens, dar lucrurile nu s-au rezolvat. Într-un raport al Avocatului Poporului realizat în urmă cu doi ani, se arăta că numărul cererilor de restituire a pădurilor nesoluționate în Maramureș depășește 7.800.

În același document, care analizează problemele în restituirea proprietăților la nivelul comisiilor județene, sunt menționate câteva blocaje la nivelul județului Maramureș: „Activitatea în cadrul compartimentului fond funciar este îngreunată și de relațiile interinstituționale, respectiv comisii locale, ocoale silvice, nu întotdeauna foarte prompte sau cooperante. Se întâmpină, de asemenea, greutăți în ceea ce privește rezerva de teren agricol sau forestier, pusă la dispoziția comisiilor locale, incompletă sau incorect identificată.

Un alt factor care a condus la încetinirea procesului de finalizare a punerilor în posesie îl reprezintă și „situația generată de Decizia nr. 395/2017 a CCR. Documentația stufoasă pretinsă de către ANRP și procedura anevoioasă prin care ar urma să se emită acele hotărâri de guvern care să permită transmiterea terenurilor cu vegetație forestieră validate de către comisiile județene de fond funciar, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, fac ca proprietarii să-și intre în drepturi după o perioadă foarte îndelungată de la depunerea cererilor.”

O altă cauză care reprezintă un factor de încetinire a acestei activități este numărul redus de personal în cadrul serviciului juridic care, împovărat cu un volum foarte mare de muncă, face cu greu față diverselor situații specifice activității de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor”.

Vom reveni.