Marea sarbatoare a Fecioarei

* In fiecare an, la 15 august, lumea crestina praznuieste Sfanta Maria Mare. In calendarul popular aceasta sarbatoare marcheaza trecerea de la vara la toamna, perioada care urmeaza, pana la Sfanta Marie Mica (8 septembrie), fiind una incarcata cu o multitudine de semnificatii, superstitii si obiceiuri in lumea rurala. In multe zone din Romania, in dimineata acestei zile, femeile merg la biserica si impart struguri, prune si faguri de miere. Apoi, femeile merg in cimitir si tamaiaza mormintele rudelor. Cioabanii isi coboara oile de la munte, iar barbatii isi schimba palaria cu caciula. Este interzis in aceasta zi scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau tarnatul casei. De Sfanta Marie, fetele purtau o planta numita „navalnic”, care avea puterea sa atraga petitori. Daca in apropierea zilei Sfintei Marii infloreau trandafirii, insemna ca toamna va fi lunga. In sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor. De pe 15 august se deschidea, in satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul craciunului. In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna. Perioada dintre cele doua Santamarii, Santamarie Mare (15 august) si Santamarie Mica (8 septembrie), era considerata perioada cea mai potrivita pentru semanaturile de toamna. Acest interval de timp, numit si „Intre Marii”, este o mperioada propice pentru diferite activitati specifice locuitorilor de la sate. In aceasta zi erau adunate ultimele plante de leac. In perioada postului Sfintei Marii, fetele isi cos costume speciale, lucrate numai in alb, pentru pelerinajul din zilele de 14-15 august la manastirile care poarta hramul Sfanta Maria (Ciosa, Moisei, Tismana, Rohia, Bixad, Sambata de Sus). „Santamaria Mare” este cea mai invocata divinitate de catre tinerele fete pentru grabirea casatoriei, de catre descantatoare pentru vindecarea bolilor, de catre oameni ce au fost pradati pentru prinderea raufacatorilor. Sarbatoarea scoate la lumina, ca si celelalte sarbatori crestinesti, o mare diversitate de obiceiuri si superstitii. In aceasta zi se culeg flori ce sunt puse la icoana Fecioarei Maria, florile fiind apoi considerate a avea puteri tamaduitoare. In casele in care sunt fete de maritat se fac diverse ornamente florale, iar icoana se spala cu flori de busuioc pentru a aduce noroc in dragoste. Se crede ca in ajunul sarbatorii vrajitoarele invata descantece de la Fecioara Maria, care le apare in vis. Printre interdictii se numara mersul inapoi, aruncarea parului tuns si aprinderea focului in vatra, acesta fiind aducator de boli. E bine insa ca usile caselor sa fie deschise inainte de a se lumina de ziua. Aceasta sarbatoare este cea mai importanta dintre toate cele dedicate Fecioarei. In biserica romano-catolica sarbatoarea poarta numele oficial de „Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria”, iar in bisericile ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”. Recent biserica anglicana a introdus „Sarbatorirea Binecuvantatei Fecioare Maria” pe aceeasi data. Ioan BOTIS