Marcus Antonius un rege neincoronat al Egiptului

* La 1 august 30 i.Hr., la Alexandria, in Egipt, murea Marcus Antonius, cel mai cunoscut locotenent al lui Caius Iulius Caesar si unul dintre membrii celui de-al doilea triumvirat, alaturi de Octavianus si Lepidus, pentru o vreme chiar figura predominanta a triumviratului, in special dupa victoria sa asupra trupelor conduse de Brutus si Cassius, la Philippi, in 42 i.Hr. Sinuciderea lui Marcus Antonius a survenit dupa ce acesta a aflat de sinuciderea celebrei regine a Egiptului, Cleopatra, cu care se casatorise in 41 i.Hr. Se stie ca Marcus Antonius s-a nascut in vremea razboaielor mithridatice, foarte probabil in iarna 87-86 i.Hr. Tatal sau a fost pretor o vreme la Roma, apoi a condus campania impotriva piratilor din Mediterana, in vreme ce bunicul din partea mamei lui a fost consul si cenzor. Se pare ca Marcus Antonius a avut o adolescenta zbuciumata, pana la varsta de 20 de ani reusind „performanta” de a avea o datorie de 250 de talanti, o suma impresionanta chiar si pentru bogatii vremii. Plutarh ne spune ca Antonius si-a petrecut tineretea furtunoasa in chefuri si ospete. Pentru a scapa de creditorii sai, deveniti insistenti, Marcus Antonius a fugit in Grecia, dupa care a ajuns in Siria, pentru a participa la campaniile romanilor impotriva lui Aristobulos al II-lea al Iudeei si impotriva lui Ptolemeu al XII-lea Auletul, faraonul Egiptului. Antonius a ocupat orasul Pelusium, de la gurile Nilului, si a dat lovitura hotaratoare inamicului in batalia finala. Au fost campanii decisive pentru viitorul lui Marcus Antonius, acesta descoperindu-si calitatile de militar si remarcandu-se prin curajul de care a dat dovada in fruntea cavaleriei romane. Se spune ca tanarul comandant impartea cu legionarii sai greutatile vietii de campanie, lua masa impreuna cu ei, bea mult vin si era generos. Calitatile de militar exceptional ale lui Marcus Antonius au iesit din nou la iveala in timpul razboaielor cu galii, incepand din anul 54 i.Hr., Antonius aflandu-se sub comanda lui Caesar in Galia. In scurt timp, relatiile dintre Caesar si Marcus Antonius au devenit deosebit de stranse, acesta din urma devenind cel mai important locotenent al omului care avea sa se impuna la Roma. Sprijinul lui Caesar i-a asi-gurat ocuparea unor functii importante (chestor, augur si tribun al plebeilor). Caesar l-a rasplatit din plin pe Antonius din prada capturata in Galia, acesta intorcandu-se la Roma destul de bogat. Conflictul dintre Caesar si Pompei a facut ca Marcus Antonius sa fie expulzat din Senatul roman, alaturi de celalalt tribun al plebeilor, Cassius, tot un sustinator al lui Caesar. ’ Hotararile luate de Pompei si de Senatul roman au determinat reactia lui Caesar, care a trecut Rubiconul, declansand razboiul civil. Marcus Antonius a parasit Roma si s-a alaturat trupelor conduse de Caesar, la Arminium. Tot el a fost cel care a condus cavaleria romana din aripa dreapta a trupelor lui Caesar in celebra batalie de la Pharsalus, in care trupele pompeiene au fost zdrobite. Dupa victorie, Caesar a fost proclamat dictator. El insusi a pornit in urmarirea lui Pompeius, fugit in Egipt, iar pe Antonius l-a desemnat seful cavaleriei si l-a trimis in Italia. Pentru cativa ani, Antonius a ocupat functii importante la Roma, dar excesele de care a dat dovada din nou l-au nemultumit pe Caesar, care l-a eliberat din toate functiile. Se pare ca Antonius lua imprumuturi pe care uita sa le mai returneze, isi petrecea vremea in compania betivilor si bufonilor si cel mai des era vazut beat pe strazile Romei. Vreme de doi ani Caesar si Marcus Antonius nu s-au mai vazut. Reconcilierea intre cei doi s-a produs in anul 44 i.Hr., anul in care Caesar a fost asasinat (15 martie). Marcus Antonius a fost convins ca asasinii lui Caesar vor incerca sa-i elimine si pe sustinatorii acestuia, motiv pentru care a fugit din Roma imbracat ca un sclav. Dupa ce situatia a parut ca s-a calmat la Roma, Marcus Antonius s-a intors, reusind sa ocupe chiar functia de consul. Atunci cand au avut loc funeraliile lui Caesar, Marcus Antonius a fost desemnat sa tina discursul funebru. Cu toate ca se stabilise ca asasinii lui Caesar sa beneficieze de o amnistie, Marcus Antonius i-a demascat public, nominalizandu-i pe toti; in aceeasi noapte, plebea a atacat casele asasinilor, obligandu-i sa fuga din Roma. In scurt timp, Marcus Antonius a fost numit guvernator al Galiei Cisalpine, provincie administrata pana atunci de Decimus Brutus, unul dintre autorii conspiratiei impotriva lui Caesar. In anul 43 i.Hr., Marcus Antonius, Octavian si Lepidus au format al doilea triumvirat al Romei, scopul declarat al acestuia fiind infrangerea lui Marcus Iunius Brutus si Gaius Cassius, generali care doreau sa ocupe Roma si, in acelasi timp, oameni care au participat la complotul impotriva lui Caesar. Brutus si Cassius au fost invinsi de legiunile conduse de Antonius si Octavian in batalia de la Philippi, in Macedonia, in octombrie 42 i.Hr. Dupa victorie, cei trei conducatori ai Romei si-au impartit provinciile: Octavian s-a intors in Italia, Lepidus a pastrat guvernarea Hispaniei, in vreme ce Marcus Antonius a preluat guvernarea provinciilor estice. In anul 41 i.Hr., Marcus Antonius a intalnit-o la Tars pe Cleopatra, celebra regina a Egiptului, fosta amanta a lui Caesar. Aceasta avea sa-i devina in scurt timp amanta si fostului locotenent al lui Caesar. In anul 40 i.Hr., Antonius a fost obligat sa se intoarca la Roma. Ratiuni de stat l-au facut sa accepte sa se casatoreasca cu Octavia, sora lui Octavian. Aceasta alianta matrimoniala nu avea sa dureze mult. Problemele puse de razboiul dus impotriva partilor in Orient i-au invrajbit pe Octavian si Antonius, cu toate ca in anul 38 i.Hr., a fost semnat la Tarentum un nou tratat care prelungea triumviratul pana in 33 i.Hr. Marcus Antoniu a ajuns din nou in Egipt, unde spera sa obtina un sprijin substantial din partea Cleopatrei in campania pe care o preconiza impotriva partilor. Demn de remarcat este faptul ca regina Egiptului era si mama gemenilor lui Antonius. Cu sumele imense de bani primite de la Cleopatra, ge-neralul roman a reusit sa-si organizeze o armata cu care a cucerit Ierusalimul, reusind sa-l instaleze pe tronul Iudeei pe Irod. Imbatat de succes, Marcus Antonius a invadat teritoriul stapanit de parti, in fruntea unei armate formate din 100.000 de legionari romani la care s-au adaugat trupe aliate. La fel ca in vremea lui Crassus, campania s-a sfarsit cu un dezastru pentru romani. Obligat sa se retraga prin Armenia si sa faca fata unei ierni deosebit de dure, Marcus Antonius a aflat ca nici triumviratul nu mai exista, Lepidus fiind obligat sa se retraga de la conducere. Octavian ramasese stapanul absolut al Romei. Atacurile lui Octavian impotriva lui Marcus Antonius, cu scopul declarat de a-i indeparta acestuia si ultimii sustinatori de la Roma, s-au bazat pe acuzatiile ca Antonius a preferat o regina barbara si copiii nelegitimi facuti cu aceasta in locul unei sotii romane legitime, pe care a abandonat-o. Senatul roman l-a chemat de mai multe ori pe Marcus Antonius la Roma, dar acesta a refuzat sa dea curs acestor invitatii, ramanand alaturi de Cleopatra, la Alexandria. O noua incercare de invadare a Armeniei s-a soldat de data aceasta cu un succes pentru Marcus Aurelius, dupa care acesta a declarat public ca a renuntat definitiv la alianta cu Octavian si ca imparte provinciile rasaritene ale Romei intre copiii sai si ai Cleopatrei. Aceasta era proclamata Regina a Regilor si a Egiptului. Era inceputul unui nou razboi civil, Octavian neputand accepta hotararile lui Marcus Antonius. In fapt, Octavian isi vedea amenintata pozitia de mostenitor al lui Caesar (Caesar il adoptase in timpul vietii), Cleopatra fiind si mama lui Caesarion, fiul lui Caesar. Atacurile impotriva lui Marcus Antonius au fost modificate: i se reprosa ca a inceput razboaie impotriva unor popoare straine fara acordul Senatului roman. In cele din urma, pentru a nu-si pierde sprijinul popular, pentru ca un nou razboi civil nu ar fi fost privit cu ochi buni de populatia Romei, Octavian a fortat Senatul roman sa declare razboi Cleopatrei si nu lui Marcus Antonius. In anul 31 i.Hr., razboiul a inceput. Antonius mai avea numerosi sustinatori la Roma, dupa cum si Octavian avea numerosi oponenti. In aceste conditii, o treime din Senat a parasit Roma pentru a i se alatura lui Marcus Antonius. La 2 septembrie a avut loc batalia de la Actium, in timpul careia flota reunita a lui Marcus Antonius si a Cleopatrei a fost distrusa. Cei doi au fugit in Egipt, dar Octavian nu putea sa lase un asemenea succes neexploatat. In august 30 i.Hr., Octavian a invadat Egiptul. Convins ca o victorie este imposibila si ca regina Cleopatra a murit, Marcus Antonius s-a sinucis cu propria sa sabie. Exista si o varianta mai putin cunoscuta a mortii lui Antonius: generalul roman ar fi murit ucis de un preot egiptean, sustinator al lui Octavian. Copiii lui Marcus Antonious si ai Cleopatrei au fost crutati de Octavian, dar au fost legati de carul triumfal al invingatorului la intoarcerea acestuia la Roma. Un eveniment cu urmari funeste „In Orient, Antonius trebuia sa restabileasca ordinea si viata pasnica, tulburata de razboi, dar, mai ales, trebuia sa adune cat mai multi bani pentru a plati soldatilor solda. Insotit de gloate de bufoni, dansatori si muzicanti, el a facut o calatorie prin Asia, care s-a transformat intr-o continua serbare. Astfel, la intrarea in orasul Efes, inaintea procesiunii solemne mergeau femeile in haine de bacante, care il reprezentau pe Dionisos, ori barbati si copii in haine de satiri si pani. Antonius insa n-a izbutit sa adune in Orient mijloacele banesti dupa care fusese trimis: provinciile erau ruinate si jefuite de Brutus si Cassius si, de aceea, Antonius s-a ales mai mult cu onoruri si solemnitati, decat cu bani. In orasul Tarsos din Cilicia a avut loc un eveniment ale carui urmari au fost funeste pentru viata lui Antonius: acolo el a intalnit-o pe vestita regina egipteana Cleopatra.” Plutarh Ioan BOTIS