Maramuresul, un tinut minunat

Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro E printre strainii care vorbesc frumos despre romani, desi cei doi ani petrecuti in Romania nu au fost tot timpul plini de bucurii si impliniri. Mary Louise Marino combina perfect spiritul de artist cu gandirea meticuloasa si precisa. Mary Louise Marino e cetatean american cu origini italiene. Absolventa a Universitatii de Arte din Philadelphia, a devenit voluntar Peace Corps in urma cu trei ani. Specializata in Japonia si Elvetia in arta caligrafiei, Mary a decis sa se inroleze in Peace Corps pentru a putea pune in practica studiile de masterat si a devenit voluntar in sectorul dezvoltarii si managementului ONG-urilor. Activitatea din Maramures a determinat organizatia sa ii ofere un post de instructor pentru noii voluntari sositi in Romania. Reporter² Cand ai intrat in Peace Corps? Mary Louise Marino² Mi-am depus cererea pe la inceputul lui 2003 si in vara lui 2004 mi s-a raspuns ca voi merge in Uzbekistan si voi lucra intr-un program de dezvoltare a ONG-urilor. Rep.² De ce ai optat pentru aceasta organizatie? M.L.M.² Am ales Peace Corps din mai multe motive, dar mai ales pentru ca master-ul meu era conectat cu serviciul din Peace Corps, „Master`s International\". Imi faceam master-ul inainte sa intru la Peace Corps si am putut sa il continui, deoarece mi se ofereau creditele necesare pentru partea de practica, puteam sa fac studii de calitate si sa imi scriu lucrarea de masterat. Rep.² Cat timp ai petrecut in Uzbekistan? M.L.M.² Am stat acolo din ianuarie pana in iunie 2005 si am lucrat in dezvoltarea ONG-urilor. Din pacate, dupa trei luni de zile de instruire, si prea putin timp in orase si sate, noi (si alte organizatii internationale) am fost fortati sa plecam din motive politice. Rep.² Cand a ales Peace Corps Romania si cati voluntari au venit aici atunci? M.L.M.² Peace Corps functioneaza doar in tarile in care sunt invitati de gazda. Programul Peace Corps in Romania a inceput in 1991, cand 18 invatacei au sosit pentru a initia un proiect de orfelinat. Peace Corps Romania are in prezent patru sectoare de programe² dezvoltarea economica comunitara, managementul si educarea protectiei mediului, dezvoltarea institutionala si invatarea englezei ca limba straina (TEFL) Rep.² Cu ce a fost cel mai greu sa te obisnuiesti aici in Romania? M.L.M.² Primele sase luni in Baia Mare au fost cele mai grele, deoarece totul era nou si nu gaseam nimic familiar. Inca nu intelegeam bine limba, pana si mersul la piata mi se parea stresant. Apoi eram doar la inceputuri in munca la Federatia ONG-urilor si incercam sa inteleg diferitele aspecte sociale si de mediu. A durat ceva pana ce, impreuna cu colegii mei, am putut sa ne intelegem si sa gasim o cale prin care ne puteam folosi priceperea in interes de serviciu. In timp, am format prietenii minunate cu cativa romani, profesoara mea de limba romana, gazda mea, Carmen, si cu colega mea, Oana. Nu-i pot uita nici pe colegii mei rabdatori de la Federatia ONG-urilor, YMCA, Fundatia I.U.G.A., Concordia Sasar, Caritas si EcoLogic, care, la fel ca mine, credeau ca pot face lucrurile mai bune. Rep.² Care a fost cel mai bun moment si cel mai greu pe care le-ai trait aici? M.L.M.² Cel mai bun.... Am avut atatea momente minunate! Dar cred ca cel mai bun a fost cand am mers in tabara Ethno-Eco Design de la Surdesti. Era un proiect initiat de catre Georgeta si Ana Maria Iuga din Fundatia I.U.G.A. de a reuni mestesugari ai satului, tineri si studenti de la arta pentru a invata a se inspira unul de la altul despre mostenirea rurala si culturala lasata de sat. Am primit fonduri de la Peace Corps, (small projects assistance grant) si a fost un mare succes, dar si multa munca. Expozitia de la final a fost memorabila – plina de papusi facute din paie si flori, margele si icoane pictate. Cel mai greu... nu imi placea deloc sa merg la vama pentru a-mi primi pachetele. Era tot timpul aglomerat, nu exista o coada la care sa stai, oamenii erau neciopliti si iti lua o vesnicie sa ajungi la usa. Dar de cealalta parte a usii, doamnele de la posta au inceput sa ma recunoasca si uneori imi zambeau. Rep.² Ca rezultat al muncii tale de voluntar aici in Romania, ai primit un post de instructor. Ai considerat aceasta ca fiind o rasplata pentru munca depusa? M.L.M.² Am fost rasplatita destul, fiind doar un voluntar al Peace Corps aici in Baia Mare, prin toate experientele si oportunitatile placute ce s-au ivit. Mi s-a oferit un post de catre Peace Corps Romania la sfarsitul voluntariatului meu si m-am mutat la Ploiesti pentru patru luni de zile sa muncesc drept instructor tehnic (technical trainer). A fost o experienta complet diferita, a fost minunat ca puteam ajuta noii voluntari care isi incepeau serviciul in Romania. Rep.² Te vei intoarce in Romania? M.L.M.² Cu siguranta ma voi intoarce in Romania, in special la Baia Mare. Sper ca in urmatorii doi ani voi putea veni in vizita. Cand oamenii ma intreaba despre Romania eu le spun ca e un loc minunat - peisajul natural cu munti si campii, mostenirea rurala si culturala, si in special oamenii veritabili pe care ii cunosti.