Maramureșul, ultima zona naturală a României

Maramureșul are șansa de a ieși din conul de umbră în care se află cu ajutorul produselor naturale, ecologice. Este singura zonă naturală care a mai rămas din România. Aici, în nord, mai există natural, de la mâncare, la port și tradiții, la biserici de lemn și locuri incredibil de frumoase. Singura problemă e cine le folosește pentru binele maramureșenilor?

Proiectul Munții Maramureșului a scos la iveala un adevăr, în partea de nord a județului este un potențial imens ce nu este exploatat. Sub nici o formă.

Munții Maramureșului, un proiect care are zona de pe Valea Vișeului cu opt localități ce pot oferi multe. De la un brand deosebit, până la chestiuni concrete. Mâncare naturală, de exemplu. Miere, horincă, fructe de pădure și peisaje nealterate de nimic. Totul este natural. Revenind la partea pragmatică a proiectului, am găsit un fapt inedit. Pe această zonă sunt înregistrate doar patru produse naturale, ecologice. Un fermier de 55 de ani din Petrova a făcut revoluție ecologică în zonă. Ioan Mihalca are o fermă de vite și face telemea de Petrova, brânză frământată, cașcaval și urdă de Petrova. Urmează produse și preparate de carne. Rămâi mirat de reacția celor care se ocupă de agricultura maramureșeană. Adică cei care nu prea fac nimic pentru ea. Au fost tentative, dar s-a lăsat tăcerea. În rest e cam pustiu pe acolo. Prea puțin pentru ca o zonă agricolă diversă ca cea a Maramureșului să dea semnalul de revenire al economiei din nord. Multă lume se întreabă de ce atâta tărăboi pentru povestea cu produse naturale. Care ar fi de fapt miza? E foste simplu. Produsele naturale, certificate, precum cele ale lui Mihalca din Petrova, pot fi vândute    oriunde în Europa. Pe bătrânul nostru continent s-a dat o directivă pentru certificarea produselor naturale, bio sau ecologice. Toate aceste produse vor trebui să poarte această etichetă. Din aceasta perspectivă, Maramureșul are un mare avantaj. Încă mai este o zonă naturală, eco, bio, din foarte multe puncte de vedere. Trebuie ca administratorii să folosească această bogăție, resursă aproape unică în Europa (ca mărime, diversitate, potențial). Se vorbește mult de fărâmițarea terenurilor agricole, a fermelor de animale și așa mai departe. Aceste realități sunt invocate de 20 de ani de cei care au condus județul, fie la agricultură, fie la butoanele centrale. Adevărul este mult mai simplu. Nu e o problemă că s-a fărâmițat, ci problema apare când încerci să strângi aceste fărâme. Problema de fond e că oamenii nu sunt ajutați, nici măcar îndrumați. Poate de aceea ar trebui să se ridice o statuie fermierului Mihalca. Evident că el nu va putea să se extindă la nesfârșit. Să crească mii de vite etc. Dar el are marca, are brânza de Petrova care corespunde certificatului de calitate. El poate să dea franciză. Poate merge la sute de țărani care au câte 5-10 vaci pentru a produce brânză sub marca lui. În acest mod se poate face o agricultură eficientă și de randament. Europa ar cumpăra tot ce se face natural în Maramureș. Mihalca e asaltat deja de cumpărători din țări europene. În proiectul Munții Maramureșului, Petre Mitru, cel care l-a scris, a venit cu un brand pentru zona care face obiectul proiectului. „Patru munți”, un brand care sintetizează ce are mai frumos Maramureșul: munții.

Sub acest brand se pot dezvolta zeci de branduri mai mici, ca brânza lui Mihalca, sau ca produsele care sunt înregistrate în partea de sud a județului, mai ales. Acest brand al județului ar fi pus pe orice produs înregistrat, alături de stema județului și brandul producătorului.

Avem o bogăție ce nu este exploatată mai deloc.

Nicolae TEREMTUŞ