MARAMURESUL SI MAREA UNIRE / Familia Mihalyi de Apsa

* Ioan Mihályi de Apsa a fost unul dintre reprezentantii de seama ai luptei pentru emanciparea poporului roman. De numele acestei familii se leaga confectionarea si arborarea primului drapel tricolor romanesc la 26 noiembrie 1918. Familia sa a purtat initial numele Mihai, dar grafia numelui a fost modificata, Mihályi, odata cu innobilarea familiei in timpul regatului ungar, fenomen des intalnit in istoria Maramuresului si descris tocmai in lucrarea mentionata. Ioan Mihályi de Apsa. A fost fratele mai mic al mitropolitului unit Victor Mihályi de Apsa. Ioan Mihályi a urmat studiile gimnaziale si liceale la Sighet, Casovia si Pesta, iar apoi facultatea de drept a Universitatii din Pesta, cu durata de patru ani a studiului, in anii 1862-1866. La 17 iulie 1866 a acestui an ii scria din Saraspu fratelui sau Victor, viitorul mitropolit al Blajului, ca si-a incheiat cursurile facultatii de drept si a obtinut diploma de avocat. Viata de student roman la Pesta, in anii de studii ai lui Ioan Mihályi, o evoca, printre altii, si Ioan Slavici. De subliniat framantarile din mediul universitar legate de reintroducerea, in anul 1867, a limbii maghiare, dupa o perioada incepand cu 1849, cand limba de predare fusese limba germana. Dar introducerea limbii germane s-a facut concomitent si cu numirea unor profesori nemti, dintre care unii au functionat si la facultatile de litere si filozofie sau de drept, ale caror cursuri le-a frecventat Ioan Mihályi. Momentul schimbarii s-a produs insa dupa ce acesta isi incheiase studiile. Conform regulamentelor in vigoare in anii sai de studii, studentul inscris la facultatea de drept era obligat sa frecventeze initial cursurile anului I de la facultatea de litere si filozofie, unde era prioritara studierea istoriei si literaturii maghiare. Studiul istoriei, in special, era sustinut de initierea in stiintele auxiliare ale istoriei, cum sunt arheologia, numismatica, diplomatica, heraldica, precum si paleografia si cronologia, adica tocmai acelea de care urma sa se slujeasca ca viitor editor de documente. Aceasta imprejurare explica si in cazul lui Ioan Mihályi, ca si in cazul altor istorici ardeleni din a doua jumatate a veacului trecut, in marea lor majoritate absolventi ai unor facultati de drept, nu numai o viziune juridica pronuntata cu care operau asupra trecutului, dar totodata o buna initiere in studiile speciale ale istoriei. Dintre profesorii de la facultatea de drept, cel care a avut o influenta nemijlocit legata de viitoarea colectie de documente maramuresene a fost Gustav Wenzel. Era unul dintre cei mai prolifici editori directori ai izvoarelor diplomatice si narative privind istoria Ungariei medievale. De altfel, intre lucrarile sale este de mentionat opul de documente maramuresene publicate in rezumat, aparut in anul 1857. In 1866, ultimul an de studii al lui Ioan Mihályi, Wenzel a fost numit rector al Universitatii. Nu se poate explica, doar in imprejurari mai speciale decat cele obisnuite ale relatiei dintre profesor si studentul sau, prezenta in manuscrisul lucrarii lui Wenzel, „Analecta historica comitatum Maramarus concernentis”, a unui numar de documente copiate pentru el de Ioan Mihályi. Ca student, acesta trebuie ca atrasese atentia profesorului prin pasiunea pe care o manifesta cu privire la izvoarele istorice ale locurile sale de obarsie. A fost membru corespondent al Academiei Regale Romane, prin lucrarea sa „Diplomele Maramuresene din secolele XIV si XV” (publicata in 1900), fondator al „Asociatiunii pentru Cultura Poporului Roman din Maramures”, fondatorul departamentului Sighet al ASTRE-i, luptator pentru drepturile limbii romane in comitat, primul doctor intre juristii maramureseni, colectionar de numismatica si de obiecte vechi, pe care le-a cules de la taranii din zona. In 1914 a pornit la fratele sau, Mitropolitul Victor Mihályi, care locuia la Blaj pentru a-si adaposti sotia, cei patru baieti si pe cele opt fete ale sale. Ajuns la Gherla, cel care a fost distinsul om de cultura, Dr. Ioan Mihályi de Apșa a decedat, in urma unei duble pneumonii, la 12 octombrie 1914.