MARAMURESUL SI MAREA UNIRE / „Romani din patru unghiuri, uniti-va in cuget, uniti-va-n simtir

* Dupa „marea adunare” din Baia Mare si unirea „delegatiilor maramuresene”, romanii au plecat cu trenul spre Alba Iulia. In gara din Teius, delegatii, afland ca batranul luptator George Pop de Basesti calatorea cu trenul respectiv, i-au facut o calda manifestatie. Batranul, cu parul alb ca zapada, si-a scos capul pe fereastra vagonului, si, cu lacrimi in ochi, a multumit celor prezenti, care nu conteneau sa strige: „Traiasca Romania unita!”. La plecarea din Teius insa, o ploaie de gloante s-a dezlantuit asupra trenului, omorand pe stegarul Ion Arion, care, dupa sosirea la Alba Iulia, a fost purtat pe brate in cetatea lui Mihai Viteazu si ingropat la loc de cinste. Emotionanta zi de 1 decembrie si sirurile nesfarsite de delegati care curgeau spre Alba Iulia sunt evocate de un articol memorabil intitulat „Invierea”: „A sosit plinirea vremii! Azi, stea dulce si fermecatoare, iti cunoastem taina! Azi stim ce-ti era legata venirea”! Azi, cei carora le aduci spolie, sunt pregatiti pentru primirea ta. Darul tau se revarsa nu numai asupra noastra, ci cuprinde cu razele ei alinatoare de dureri pe toti cei ce-au suferit. Azi, venirea ta inseamna sarbatoarea tuturor celor asupriti”. La fel de impresionanta este si descrierea din ziarul „Sfatul”: „si noi alergam cu totii, cu trup si suflet, la tine, Alba Iulie, sa rupem lanturile rusinoase ale robiei, sa manifestam singurul dor, de a dispune noi insine asupra soartei noastre, de a fi liberi si uniti”. Documentele vremii subliniaza hotararea ferma a maselor de a fi prezente la Alba Iulia pentru a decide soarta tarii: „Manati de o putere nevazuta, au plecat mii si zeci de mii de oameni spre Alba Iulia. Au venit din toate colturile locuite de romani (...) ca un simbol, ca de acum s-au sfaramat granitele vitrege pe care zbirii nostri de ieri le credeau vesnice”. Trenurile soseau unul dupa altul la Alba Iulia, ticsite de oameni care cantau „Desteapta-te romane!”, „Hora Unirii”, „Pe-al nostru steag”. Membrii C.N.R.C. sosisera la Alba Iulia inca din 28 noiembrie . Pentru a doua zi era prevazuta o conferinta preliminara a membrilor consiliului si comitetului national. Conferinta a avut loc a doua zi si a durat pana noaptea tarziu, sub presedintia lui Stefan Ciceo - Pop. In cartea lui Filipascu se arata ca, atunci cand batranul Ciceo-Pop si-a terminat cuvantarea cu strigatul „Traiasca Romania Mare, de la Nistru si pana la Tisa”, maramuresenii au protestat, strigand ca ei n-au venit pana la Alba Iulia sa puna hotar la Tisa, ci au venit ca sa impinga hotarul pana la granita Galitiei, ca Romania sa cuprinda intre hotarele ei si Maramuresul romanesc de peste Tisa. Oratorul a explicat ca se refera numai la tinuturile romanesti dinspre Ungaria, si ca ținuturile romanesti dinspre Galitia, desi situate dincolo de Tisa, vor apartine Romaniei. Ca urmare, oratorul si-a incheiat lamuririle date cu strigatul „Traiasca Romania Mare, de la Nistru si pana dincolo de Tisa!”.