Maramureşul promovat de vedete grăbite

Charles Ottley, vedeta postului de televiziune Travel Channel s-a întors în Maramureş pentru a realiza un nou film documentar „White Carpathia”. Gazeta de Maramureş a aflat o serie de picanterii din timpul filmărilor, dar şi cum a fost tratat regeşte englezul care a venit în judeţul nostru parcă într-un maraton documentaristic.

 

 

Dacă nu ar fi fost vorba de promovarea Maramureşului, vizita unui englez grăbit care a vânat câteva cadre pentru un film nu s-ar fi pretat pentru a fi un subiect de reportaj. Însă ni s-a părut interesant să aflăm detaliile de culise, mai ales că acestea ne-au fost relatate de un om care iubeşte enorm Maramureşul şi valorile lui, şi care ne-a arătat gustul dulce-amar al felului în care vin vedetele ca nişte descălecători în judeţul nostru. Scriitorul dr. Nicoară Mihali ne-a povestit din experienţele sale alături de Charles Ottley, de la Travel Channel, care a venit în Maramureş pentru un nou film documentar.

 

„Înainte de Postul Paştelui, un prieten mă anunţă că ar vrea să mă întâlnesc cu Charles Ottley creatorul unuia dintre cele mai frumoase filme despre România, care a venit pentru a filma al patrulea documentar despre ţara noastră. Este adevărat că ce a făcut acest englez nu a făcut încă nimeni pentru România, dacă ne gândim că reportajele lui au fost vizionate în peste 120 de ţări”, îşi începe Nicoară Mihali povestea, mărturisind că era nerăbdător să-i spună câteva lucruri despre Maramureş acestui urmaş al lorzilor englezi cu perucă.

 

„L-am întâlnit într-un restaurant de la ieşirea din Cavnic, unde se lupta cu o bucată mare de grătar, şi din primele discuţii am văzut că a venit setat de la Londra să filmeze lupi în Maramureş. Am încercat să-i spun poveşti din istoria Maramureşului, să-i vorbesc despre figuri celebre de aici, despre legende dacice, despre obiceiurile din Maramureş, i-am spus că şi noi avem un haiduc de o putere europeană Pintea Viteazul, dar el nu vroia să filmeze decât lupi”, spune Nicoară Mihali.

 

Ideea este că timp de trei zile maramureşenii l-au ajutat Charles Ottley să se simtă cu adevărat un lord. „L-am sunat pe prietenul meu Grec Mircea Botezanu din Borşa care împreună cu doi colegi au pus la dispoziţie 100 de litri de combustibil pentru snowmobil şi l-au aşteptat în Pasul Prislop, de unde l-au dus în Munţii Rodnei. În clipa în care Charles Ottley a văzut frumuseţea munţilor, a uitat cu totul de lupi şi a realizat că Maramureşul e cu totul altceva.

S-a întors după 5 ore cu operatorul şi cu echipa de slavamontişti, iar la Mănăstirea din Pasul Prislop stareţul le-a făcut un ceai din flori de merişoare şi le-a dat supă de cartofi.

A fost cea mai bună mâncare pe care putea să o guste englezul după 5 ore de stat numai pe albul zăpezilor şi pe vârful munţilor. A reuşit să filmeze capre negre şi căprioare în liziera unei păduri şi a fost foarte fericit. L-am întrebat pe Botezanu cum l-a dus pe munţi şi râzând foarte şiret mi-a spus „l-am cărat aşa cum o cară dracul pe maică-sa”, adică să nu uite niciodată că a fost în Munţii Rodnei şi că a fost cu nişte borşeni. Echipa de la Travel Channel a fost însoţită de cameramanul Ioan Teglaş din Maramureş, iar ca o curiozitate în sarcina acestuia a rămas să-i trimită într-o lună imagini cu lupi, dar şi imagini reprezentative despre Maramureş pentru acest documentar”, spune Mihali.

 

Vedeta Charles Ottley a ajuns seara la Vişeu de Sus. „El a venit cu un scenariu şi a dorit să surprindă de la bun început România Albă, adică sub zăpezi şi cum trăiesc oamenii de la munte. Însă nu-l interesau oamenii. Teglaş spune că experienţa aceasta cu Ottley rămâne un vis, însă pentru mine aş sublinia că rămâne un vis destul de trist. El nu a găsit lupi, dar a putut să vadă Maramureşul aşa cum este el spectaculos şi unic. Iar acest lucru se datorează în primul rând ajutorului unor oameni adevăraţi.

Pentru că la Vişeu de Sus l-a mai aşteptat o echipă formată din Coman Vasile, Mihai Boga, Gabriel Coloşvari şi pădurarul Mihai Şimon care i-au spus englezului că dacă vrea să fimeze lupi trebuie să stea vreo două săptămâni. Pentru că lupul este animalul cel mai şiret din pădurile din Carpaţi şi nu vine decât la hoit. Aşa că i-a spus că dacă vrea lupi, trebuie să se aducă un cal mort şi să se stea la pândă câteva zile. A urcat cu trezina pe Vaser şi nu a mai vânat spectaculosul ca în filmul anterior, ci s-a dus şi a băut apă de la un izvor de apă minerală şi a fost extrem de încântat.

Nici pe Vaser nu a găsit lupi, dar a găsit frumuseţea naturii, a băut pălincă, a mâncat mămăligă cu brânză, tochitură, lapte acru. Ca o altă curiozitate, englezul acesta a venit cu un fel de fond al românilor din afară care l-au susţinut financiar să promoveze România. Am aflat că pentru ultima vizită s-au strâns 50 de mii de lire sterline însă în Maramureş n-a scos din buzunar niciun ban deoarece oamenii de aici i-au strâns mâna şi i-au mulţumit că a promovat cum nu se poate Maramureşul şi România, oferindu-i tot ce avea nevoie, de la cazare, la masă, transport şi toate celelalte. Am rămas mirat că pentru acest documentar nu a cules nicio poveste despre Maramureş, şi nu a vrut să stăm să vadă cum trăiesc oamenii. A zis că vrea doar să meargă să filmeze lupi, aşa că l-am dus cu toată viteza spre munţi.”, spune Nicoară Mihali.

 

În episodul anterior al documentarului lui Charles Ottley, acordă 20 de minute Maramureşului. „Filmul este minunat când ne gândim la câţi bani s-au cheltuit de autorităţi pentru promovarea României, iar materialele nu le-a văzut nimeni. Dar s-au strecurat câteva greşeli. În acel film a intrat în biserici, a văzut cum se coseşte, cum lucrează meşterii în lemn, a ajuns la Săpânţa unde a citit un epitaf de pe o cruce, a fost dus la Rohia, a stat la o slujbă de Paşti, Grigore Leşe l-a dus la o nuntă în Sat Şugatag. Iar la un moment dat intervine povestea lui Leşe care îi explică englezului că trebuie să salvăm cultura populară. Într-adevăr a promovat extrem de bine Ţara Maramureşului.

Leşe îi şi spune că cea mai mare minune în Maramureş este horitul şi că îl duce în grădina strămoşilor lui.

Însă Leşe face o mare greşeală în filmul acela, că spune că în acea grădină este ascunsă cenuşa strămoşilor lui. Fiind vorba de un film pe care-l văd străinii, nu poţi să spui „cenuşa strămoşilor mei”, că noi nu suntem un popor care ne incinerăm morţii. Deci, trebuie să fim atenţi ce vorbim într-un asemenea film despre Maramureş, pentru că, după ce iese, nu mai avem timp şi şansa să explicăm nuanţele.

Filmul a început frumos cu un cântec de fluier, după care merge cu mocăniţa deşi acolo se pune muzică oltenească, iar după ce cântă Leşe, îl aduc pe englez în grădina olarului Leş de la Baia Sprie unde fac un foc. Şi mai fac o gafă uriaşă în filmul cu Maramureşul, în sensul că o aduc pe Loredana Groza, care e îmbrăcată jumătate ţigancă şi jumătate într-o fustă din Oaş. Nu are nimic tradiţional din Maramureş. Iar acolo la foc îi cântă lui Charles „Ană, zorile se varsă” şi „Trandafir de la Moldova”.

Apoi într-adevăr cântă dumnezeieşte Grupul Iza, iar englezul se îmbracă în costum maramureşean şi joacă şi el, iar filmul plonjează înspre un crescător de albine care spune că trebuie să se lupte toţi crescătorii de albine să oprească pesticidele. Şi atunci a venit tot într-un fel de nebunie cu Leşe, că şi Leşe are nebunia lui şi nu spun că nu promovează şi el România, dar are ciudăţeniile lui. S-au încăierat cu Loredana Groza, au făcut un foc, au stat noaptea la o beţie, a filmat ce a filmat din Mara-mureş, a făcut un comentariu şi aşa a aruncat filmul în lume. Omul acesta nu trebuie criticat, pentru că ne-a făcut un mare serviciu, deşi partea a treia a documentarului îl încheie cu un interviu al Prinţului Charles, ca şi cum şi ăla din Anglia s-a mutat aici şi are proprietăţi aici, şi că de fapt şi România şi Transilvania sunt o extensie a vechiului Imperiu englez. Ori, lucrurile trebuie trasate de la bun început şi tratate cu responsabilitate”, explică Nicoară Mihali.

 

În concluzie l-am întrebat pe Mihali cum a simţit vedeta care a venit în Maramureş să surprindă ce avem noi autentic: „A venit bine intenţionat, dar cu aerul pe care-l au occidentalii şi cu parfumul de vedetă. Ei au un scenariu prefabricat şi fixaţi pe anumite lucruri şi alea trebuie să le prindă. Nu-i interesează nimic altceva din spiritul şi farmecul locului. Chiar i-am spus că nu-l voi ierta că s-a dus ca haiducii din fuga calului să vadă această lume minunată.

La final i-a lăsat temă de casă lui Ioan Teglaş să-i completeze documentarul cu imaginile de care are nevoie şi care-i trec prin cap în funcţie de ce visează noaptea. Teglaş a fost încântat că englezul l-a luat în echipă, însă eu vreau să spun că cele 100 de filme ale lui Teglaş valorează mai mult decât o armată de filme ale lui Charles Ottley, dar acesta este pe val şi la un post de televiziune cu milioane de telespectatori. Dar fac doar ce vor ei, şi am văzut că vin pe filieră francmasonică, programaţi să vadă anumite locuri şi nu să cunoască cu adevărat spiritul locului. Ori, dacă este să promovăm România trebuie să coborâm din maşini şi să mai mergem pe lângă căruţă şi pe jos să vorbim cu oamenii.

Concluzia este aceasta: trei zile mi le-am sacrificat pentru acest englez şi împreună cu prietenii mei ne-am străduit să-i povestim şi să-i arătăm câte ceva din adevăratul Maramureş şi i-am spus că de doi ani mă lupt cu fiul meu care vrea să meargă în Anglia să-şi facă rost de bani să-şi ia un tir. De aceea, i-am spus că am vrut să-i arăt că în Maramureş a putut să se simtă ca un lord, dar sunt sigur că dacă fiul meu s-ar duce în Anglia să-şi caute o bucată de pâine, oamenii ca şi el, lorzi cu peruci ai Imperiului Englez, ar da cu pietre după el”, spune dr. Nicoară Mihali.

 

 

„Omul acesta nu trebuie criticat, pentru că ne-a făcut un mare serviciu, deşi partea a treia a documentarului îl încheie cu un interviu al Prinţului Charles, ca şi cum şi ăla din Anglia s-a mutat aici şi are proprietăţi aici, şi că de fapt şi România şi Transilvania sunt o extensie a vechiului Imperiu englez. Ori, lucrurile trebuie trasate de la bun început şi tratate cu responsabilitate”.

Nicoară Mihali