Maramuresul prezidential

Ultimii trei presedinti ai Romaniei au legaturi puternice cu Maramuresul * Singura ruda a lui Ion Iliescu din partea parintilor traieste in comuna maramureseana Rozavlea, unde s-a nascut Maria Bucur, mama vitrega a fostului presedinte * „Basescu de Basesti?”- aceasta e intrebarea care-i „macina” pe basesteni dupa ce o enciclopedie online a publicat un articol potrivit caruia familia presedintelui Traian Basescu ar fi originara din satul Basesti * Arhimandritul manastirii Rohia i-a prevestit lui Basescu in 2001 ca va fi presedintele tarii * Emil Constantinescu venea aproape anual in Maramures, atras de o legatura „geologica”, dar si de una de suflet. Traian Basescu. Ion Iliescu. Emil Constantinescu. Toti au ocupat sau ocupa cea mai importanta functie publica din stat. Dar din somptuozitatea palatului Cotroceni, toti au privit cu drag spre un altfel de „palat prezidential”. Unul fara lux, fara paza si fara covor rosu. Dar unul de care-i leaga fie familia, fie profesia, fie o legatura spirituala: Maramures. Un „judet prezidential”. Vreti argumente? Va dam argumente. Primul pe lista, cu voia dumneavoastra, acualul presedinte al tarii: Traian Basescu. Biografia prezidentiala spune ca s-a nascut in localitatea Basarabi, din judetul Constanta. Dar o biografie aparuta in urma cu cateva luni pe cea mai mare enciclopedie online sustine ca familia lui Traian Basescu provine din comuna maramureseana Basesti. Si, mai mult, ca seful statului ar fi urmasul lui Gheorghe Pop de Basesti. Ipoteza nu a fost demonstrata si nu are foarte mare credibilitate, dar „infierbanta” inca spiritele in Basesti. Satenii fac ochi mari, isi dreg glasul ca pentru rugaciune si apoi ofteaza... E greu de crezut. Au auzit povesti „dintr-astea” si sustin in cor ca „ar fi bine”, dar dupa un moment de ragaz afirma spasiti ca „asta pana-i lume, nu-i drept”. Ca de ar fi, musai ar sti si ei.... Dar daca nu-i, de ce se povesteste? Daca nu-i, nu-l poti „planta”.... Basestenii is oameni drepti si aprigi. Poate prea drepti si prea aprigi pentru un sat ce pare aproape pustiu. Insa, desi e dimineata si bruma de octombrie nu s-a ridicat inca, gasesti destul de usor pe cineva cu chef de vorba. Oamenii s-au strans in fata magazinului alimentar. Vorbesc despre lapte, preturi si arunca „un ochi” pe ulita aproape pustie. Masina de paine trebuie sa soseasca „din minuta-n minuta”. Par atat de „prinsi” in asteptare, incat barmana de la carciuma de langa magazin nici n-a observat ca are clienti. Pana sa ne hotaram la care masa ne asezam, auzim o voce grava „hai tu, serveste oaminii iestea”. Barmana nu se grabeste sa onoreze comanda, dar barbatul se ofera sa ne tina companie. „Din Baia Mare sunteti, ase-i?”. Isi intoarce fata de la tejghea si face ochi mari cand intrebam daca Basescu-i din Basesti: „Nu-i drept ca Basescu ar avea legaturi pe aici. Am auzit si eu de povesti de astea, dar pana-i lume nu-i drept. Aci o fost Pop Gheorghe de Basesti si ala o fost om mare”, povesteste Vasile Matei. Parasim carciuma si inaintam pe strada pustie in cautarea unui indiciu, orice care sa dovedeasca sau sa „desfiinteze” ipoteza. In fata Casei Memoriale Gheorghe Pop de Basesti zarim o femeie care se straduieste sa mature frunzele. „Cad asa multe, ca oricat matur tot raman”. Adresam aceeasi intrebare. Femeia raspunde incet: „nu stiu daca Traian Basescu ar avea pe arborele genealogic vreo legatura cu Basestiul. Am auzit povesti, dar sigur nu se stie. A fost in discutie ca ar avea ceva legatura de rudenie cu Gheorghe Pop de Basesti, dar nu-i nimic concret. A mai fost cineva aici si a intrebat. Nu a facut nimeni o cercetare. Numai pana aici a ramas povestea. Au intrebat asa cum intrebati dumneavoastra, dar eu nu sunt in masura sa dau relatii”. Vizavi, doi batrani privesc curiosi peste gard. Intrebam din nou, dar raspunsul e similar: „N-am auzit pana amu’ de asa ceva. Pana amu’ cand va aud pe dumneavoastra”. In centrul satului, il zarim pe primarul Ioan Calauz. Nu se mira cand intrebam daca Basescu e din Basesti. Zice ca: „sunt speculatii de mult timp. O fost din Bucuresti si o intrebat daca Basescu ar avea vreo legatura cu Basestiul, dar... nici vorba. Sunt numai speculatii pe baza unor coincidente de nume. Singura chestie e asemanarea cuvintelor Basescu – Basesti. Presedintele a motivat ca atunci cand era in scoala credea ca are legaturi prin Basesti, dar dupa aia a dezmintit. I-a fost luata si lui parerea pe povestea asta. Daca s-ar demonstra ca pe arborele genealogic al lui Basescu ar fi cineva de aici, normal, ca ar fi o bucurie pentru comuna. Dar daca nu se poate nu-l poti planta aici”. Ceva mai incolo, e un batranel. Zice ca avem noroc ca l-am prins pe drum, ca nu prea iese din casa. Ion Maries are 79 de ani si zice ca „putini sunt acum in Basesti care au vazut atatea vanturi cate am vazut eu”. Ne poate oferi si o parere „avizata”, ca a lucrat multi ani la primarie, dar zice ca: „Nu am auzit ca Basescu ar avea ceva stramosi aici, dar nici nu cred. Nu exista nicio famile Basescu pa aici. Numele satului Basesti se trage de la un cioban care s-a asezat aici si-l chema Basan Ilie. Ungurii spun in traducere Satul lui Ilie. Am lucrat o gramada de ani la primarie si as fi stiut daca era vreo legatura”. Legaturi „geologice”” Emil Constantinescu a cunoscut Maramuresul si maramuresenii cu mult inainte de a fi presedinte. Venea aici aproape anual si in timp a dezvoltat o legatura... „geologica”, dar si de suflet, cu judetul nostru. Pe atunci, actualul presedinte al Consiliului Judetean, Marinel Kovacs, era cadru didactic la universitate, iar Constantinescu era „sef de lucrari, lector la universitate si pe urma profesor, dupa 1990”. Kovacs spune ca: „Pentru el a fost o legatura plecata in primul rand din ceea ce-i era profesia. Pentru ca el, ca geolog, a fost foarte legat de aspectele de geologie ale Maramuresului pentru ca a si indrumat foarte multi studenti din zona asta pentru lucrari de licenta, de diploma. Venea in fiecare an sau aproape in fiecare an in practica cu studentii. Venind in practica cu studentii, sigur, se ducea pe diverse profile geologice de pe vaile si muntii vulcanici, in principal in zona din jurul Baii Mari si Cavnic. In afara de asta avea si colaborari cu geologi, cu IPEG-ul, cum era pe atunci, si inainte si dupa ’89. Asa ca venea si cu lucrari de cercetare in zona”. Apoi a venit Revolutia, iar Constantinescu a intrat in politica, dar tot a venit in Maramures: „Imediat dupa ’90 a venit in calitate de membru in conducerea Aliantei Civice. A fost la infiintarea Aliantei Civice Maramures. El a venit ca reprezentant al conducerii si-i cunostea pe foarte multi de aici”, spune Kovacs. Gurile rele spun ca in tinerete Constantinescu ar fi avut in Maramures si „o mandra”... Si dupa ce a devenit presedinte si-a continuat vizitele in judetul nostru. Dar e drept ca mai mult la evenimente oficiale. Matusa lui Iliescu „Pa Ileana iti recunoaste-o. Ii o batrana subtira, care umbla cu o bota si are o traista maramureseana in gat. Ii matusa domnului Iliescu....”. Asa o stiu satenii din Rozavlea pe Ileana Stoica. Batranica locuieste intr-o casa pitoreasca situata undeva spre iesirea din Rozavlea. Isi spala mainile pe prispa si ne invita in casa. Nu, nu in bucatarie, in „camera din-nainte”. Ne ofera cu amabilitate cate un scaun si se tanguieste: „casa nematurata, mari oameni asteapta”, asta desi camera straluceste de curatenie. Intr-un colt, de sub un stergar popular zambeste Iliescu. Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei. Femeia ne urmareste privirea si raspunde: „Io i-s matusa. Io-s sora cu mama lui, Marie Bucur. Mama vitrega. Ea s-o casatorit cu tata lui”. Nu stie multe despre legatura Mariei cu Alexandru Iliescu, dar e singura care mai stie ceva. „Am fost al patrulea copil, si multe nu stiu. Cine o stiut mai multe ii in mormant. Numa’ io traiesc. Nime n-o trait din neamu meu atata. Nime, niciun parinte, niciun bunic. Am 87, ani multi si buni: am avut sot bun, copii trei, cuminti, am muncit, ne-am inteles. Io n-am avut un cuvant slab de la barbatu-meu. Ase familie mai rar o fost in sat ca a nostra”. Stie ca Maria s-a angajat in Bucuresti si asa l-a cunoscut pe tatal lui Ion Iliescu. Au avut impreuna doi fii: Mihai si Crisan. Dar Maria s-a purtat intotdeauna ca si cand ar avea trei. L-a iubit si pe Ion si l-a considerat fiul ei. De fapt, si fostul presedinte s-a comportat la fel cu familia sa de la Rozavlea. Nu conta ca nu sunt rude de sange. „O fost p-aici. Sigur, da inca de cate ori. O fost aici, in casa, si o fost pa camp cand era mai micut, pana la Botiza. In vacante venea cu colegii. Venea si cu fratii lui, da amu’ is morti si Crisan si Mihai. Nu mai traie nime din familia lui, nici matusi, nici parinti, nici bunici, nime. Numa pa mine ma are. Imi pare rau de sora mea. Am o scrisoare, scrisa de ea inainte de a muri si ase o pastrez ca lumina ochilor. Tat ma intreaba: Tu Leana, ce faci? Cum esti? As dori sa ma mai duc la voi in Maramures.” Maria n-a venit in Maramures, dar „Ionel” cum ii spune batrana a continuat sa vina si dupa ce s-a insurat, si dupa ce a ajuns presedinte. „O iubit Maramuresul. Cand era student venea cu mai multi. Odata ne-o facut surpriza. In fata casii statea mama mea. Mama deschide geamu si zace: Ileana, hai vezi cine-i la noi. El zace: Matusa am gandit ca ti-oi face o surpriza si nu mi-i cunoaste. Zac: Vai, mai Ionel, cum nu te-oi cunoaste, ca te cunosc de mic?. Cand era presedinte venea mai des ca poate o avut si ocazii mai bune si cum sa sa duca prin Maramures si sa nu treaca pa la neamuri”. La vizitele oficiale, Ileana Stoica pregatea de fiecare data o masa lunga si plina cu „curechi umplut si zama” din belsug. Spune ca nepotul ei nu manca slanina, prefera ciorbele si „verdeturile”. Iar sticla de horinca ramanea aproape intacta, ca „n-o baut daca o avut de calatorit”. Lucru „de mare valoare” Batrana intinde bratul spre mijlocul camerei, incercand sa ne explice cati oameni mari au stat la masa sa. „N-am stiut io cata lume zane. Stiu c-o fost oameni mari tati, da’ care de la ce conducere, nu stiu... Era lume plin, n-ai putut strabate prin casa, o fost si-n ograda si pa drum si pa tate gardurile. Si amu’ is slabita, ca-s batrana, da’ si atunci cand m-am trezat cu atata popor m-am intimidat, nu mai stiam io, da’ domnu Iliescu o fost om cuminte. Ase ma tanea de aproape, ca vedea ca io sar ca o minge de bucurie, de emotii”. Batrana spune ca nu-i dadea cadouri extravagante nepotului si nici nu astepta nimic. Ii mai dadea uneori cate o pasca sau o sticla cu horinca. Dar in urma vizitelor ramanea intotdeauna un dar nepretuit: fotografiile. Insa in campaniile electorale nu lipea poza nepotului sau pe poarta, ca „Poza o fost el. Statea cu fata catre oameni. N-o trebuit a scoate poza pa garduri, ca tati oamenii o fo pa garduri. Si ase de linistit mere pantre oamenii, cu masinile pana-n cimitir. Tatdeauna mere pana-n cimitir, la bunici. Niciodata n-o fost sa treaca sa nu marga pana acolo”. Cat despre vot, nici nu incape vorba ca familia din Rozavlea sa nu „puna stampila pe Iliescu”: „Ar fi fost o rusine sa votam cu oameni straini, cand am avut omu’ nost. Sa fie nepotul nost presedintele Romaniei ii lucru de mare valoare si de bucurie in familie. Si le-o fost drag si la neamuri, dar si la oameni. Ca de nu l-ar fi iubit tata tara, nu l-ar fi pus unde-i”. Ileana Stoica a fost de multe ori in Bucuresti, in vizita la sora sa si la nepotul sau. A ajuns chiar si la Cotroceni si spune ca n-a avut nicio problema cu SPP-ul. A aratat buletinul si a spus cine e. „Am fost la el acasa si amu’, cand o murit mama-sa, da’ nu tau sama cati ani o fost de atunci. M-o dus la casa lui si a lui mane-sa. Am fost si la cimitir. Am fost si la palat.”. Batrana spune si-ar fi dorit sa mai mearga odata in Bucuresti: „Ase mi-i de dor sa trec pa sub geamurile mane-sa. Pa sub geamuri. Am grait cu o nepoata: Hai sa ne ducem odata pana la Bucuresti. Da amu-s neputincioasa, nu sa poate. Da’ pana mai an, tat graiam. O cheama Marie si pa nepoata cum o chemat-o pa sora-mea. Amu’, io nu poci”. Ileana Stoica iese pe prispa si strange la piept un teanc de fotografii. Ofteaza incet „da’ tat o promis el c-a zani. Il asteptam cu drag” si priveste in zare. Acolo, undeva, se afla un palat cu lux, paza si covor rosu. Dar din somptuozitatea palatului Cotroceni, toti presedintii au privit cu drag spre un altfel de „palat prezidential”. Fara lux, fara paza, fara covor rosu. Dar unul de care-i leaga fie familia, fie profesia, fie o legatura spirituala: Maramures. Un „judet prezidential”. Batrana si presedintele De fiecare data cand nepotul-presedinte Ion Iliescu venea in vizita in zona, rudele sale din Rozavlea mergeau sa-l intampine, sa-l vada, sa-l imbratiseze. Si matusa sa, Ileana Stoica, a fost. A fost si in Baia Mare, si in Satu Mare si in Sighetu Marmatiei. Si spune ca nepotul sau se bucura de fiecare data: „Era coloana, s-o impartit poporu’ pa doua parti. Si era Mircea Pascu in spatele, ori in naintea lui. Nu mai stiu. El o zanit drept la mine. Toata lumea s-o uitat la noi. Ce, Doamne, un om ase mare mere la o taranca batrana?”. „I-a spus in 2001 ca va fi presedintele Romaniei” Era in 2001, pre-campaia de presedintie. Basescu nu era inca presedinte de partid, dar a facut o vizita in Maramures. Mircea Man l-a invitat la Rohia. Asa a inceput legatura spirituala a presedintelui cu acest loc. Ce-l leaga de Rohia? Nu doar frumusetea locului, ci mai ales oamenii. Sau mai bine zis un om: Arhimandritul Man. „Cand a fost la Rohia a avut discutii cu un calugar care i-a spus in 2001 ca va fi presedintele Romaniei, in conditiile in care atunci el nici nu se gandea sa candideze. Calugarul este Arhimandritul Man, care nici macar nu-l cunostea pe Basescu cine-i sau ce hram poarta. Arhimandritul Man este fostul staret al manastirii, care la un moment dat, prin ’80 si ceva, s-a imbolnavit, a avut cancer la gat, toata lumea credea ca o sa moara si uite ca si acum slujeste. Sigur, poate starea sanatatii sale e putin mai subreda, dar e cu adevarat un sfant. Cine discuta cu Arhimandritul Man o sa-si dea seama ca la Rohia este cu adevarat un sfant”, spune Mircea Man. Atunci, Basescu a promis ca revine. Si a si incercat. In 2004 chiar declarase ca isi va incepe campania din Rohia. Era la Oradea si totul era pregatit pentru a ajunge la Rohia dar, „atunci s-a intors Stolojan din Germania si trebuia sa-l astepte la Cluj. Asa ca s-a schimbat programul si n-a mai ajuns la Rohia”, spune Man. Dar se gandeste cu drag la Rohia si cu siguranta se va mai intoarce aici. Mircea Man are si argumente: „Traian Basescu chiar este un om religios, un om care crede in Dumnezeu si un om care crede in Biserica”. Accidentul lui Constantinescu 3 februarie 1991. Emil Constantinescu participase cu o zi in urma la un eveniment organizat la Casa de Cultura a Sindicatelor din Baia Mare, iar in dimineata acelei zile a plecat pe un ger ingrozitor spre Sighet, pentru a asista la manifestarile dedicate lui Iuliu Maniu. La intoarcere trebuia sa ajunga acasa la Marinel Kovacs. Dar a intarziat. Spre seara, cineva l-a sunat pe Kovacs sa-i spuna ca fostul presedinte a avut un accident de masina. „ Era gheata peste tot si n-a mai venit pe serpentine, ci pe Certeze. Si in Orasul Nou, la pod, pentru ca nu era balustrada au aterizat in rau de la o inaltime de vreo 3,5 m. A avut norocul sa nu aiba nimic grav, decat usoare lovituri la cap si la genunche. Am fost eu cu amarata mea de Dacie 1300 acolo sa-i iau, sa-i recuperez dintr-o casa de langa pod, l-am adus la spital, controale etc, dupa care l-am dus acasa. Desi trebuia sa bem o palinca si sa mancam ceva, omul n-a mai fost in stare sa bea decat un ceai. Era terminat, tot alb”, isi aminteste Kovacs. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro