Maramureşul, codaşul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest

Problema reorganizării administrativ-teritoriale a României revine în forţă în dezbaterile publice, în declaraţii, în promisiuni. Chiar premierul Victor Ponta a afirmat recent că se impune modificarea Constituţiei, printre altele, urmând a se realiza şi mult discutata reorganizare teritorială. Declaraţia primului-ministru nu aduce nimic nou, astfel de afirmaţii fiind făcute chiar şi de preşedintele Traian Băsescu. La vremea respectivă au fost voci politice importante care au spus că reorganizarea este un proces de durată. Lălăiala politicienilor români nu a fost o bilă albă pentru România în faţa oficialilor europeni. UE ne împinge de mulţi ani spre o reformă administrativă şi teritorială. Europa vrea ca şi România să aibă forme administrative comparabile cu cele din restul ţărilor membre UE.

Dacă ne dăm jos mănuşile diplomatice, situaţia este destul de gravă. În UE, statele membre de mulţi ani au înţeles că mecanismele de cooperare, de finanţare sunt uşurate dacă se lucrează cu regiuni mai mari, părţi din ţările respective, dintr-un motiv simplu. Statul este un prost administrator, iar programele economice se implementează mult mai uşor pe regiuni, decât la nivelul unei ţări, care primeşte bani şi îi împarte discreţionar. Europa democratică are învăţată lecţia gestionării fondurilor europene. Practic, toate statele membre UE (mai puţin noi) au o reaşezare a regiunilor, judeţelor, comitatelor sau cum s-au numit la momentul aderării. Sunt trei structuri, pe trei niveluri, în funcţie de numărul de locuitori care se află în regiune respectivă. Cea mai mică are un milion de locuitori, cea mare are trei milioane de locuitori. România a pierdut startul unei reorganizări administrativ-teritoriale de mai multe ori şi din vina exclusivă a politicienilor. Lor, aleşilor, le-a fost frică să ia o decizie care ar fi bulversat viaţa românilor. Dar este o decizie pe care suntem obligaţi să o luăm într-un final. Recent, ţara noastră a intrat în colimatorul instituţiilor europene ce verifică modul în care s-au folosit banii europeni. Dezastru este cuvântul de ordine. Atât de multe nereguli s-au constatat, încât România riscă sancţiuni drastice şi fără precedent.

Un motiv în plus că România nu şi-a creat regiunile de care se tot vorbeşte pentru ca banii europeni să fie direcţionaţi spre beneficiarii direcţi (regiunile care depun proiecte), fără a trece prin filtrul politic al puterii, care se află la momentul respectiv. Aici vorbim de interese, de corupţie, de toate relele de care România este în ultima vreme acuzată. Noi trebuie să ştim că ţara noastră cotizează la coşul comun al UE cu sume consistente, urmând să primească pe sesiunile de programe, miliarde de euro în baza unor proiecte ce ar fi trebuit depuse. Nu s-a întâmplat aşa pe sesiunea 2007-2013. Gradul de absorbţie al fondurilor europene este ridicol de mic, sub 10 la sută din ce am fi putut atrage. Vina este a noastră, pe de-o parte, dar şi a partenerilor europeni care nu au insistat destul de mult ca să ne aliniem rigorilor din UE. Lor le-a convenit că România nu a atras bani, ce a rămas (grosul) fiind, probabil redirecţionat spre ţările mai harnice. Dintr-o pură întâmplare, acest grup de ţări sunt cele puternic dezvoltate. Adică, noi cotizăm, nu atragem fonduri, iar cei ce ne critică atrag cam totul.

Evident, principala vină este a politicienilor români. A celor care au condus România în ultimii 20 de ani. Am ajuns o ţară pe care se fac experimente şi care consumă ce fac alţii. Este o discuţie lungă, fără sfârşit şi eficienţă. Blestemul românilor a început într-un decembrie în care libertatea mult dorită s-a transformat în umilinţa de a fi ultimul stat din UE, cam la toate capitolele.

Maramureşul a resimţit din plin acest eşec al politicii româneşti. Suntem judeţul cel mai izolat din toate punctele de vedere. Nici speranţa nu prea mai bântuie pe aici. NU am avut oameni care să se bată pentru Maramureş. De mai bine de 10 ani, GAZETA de Maramureş trage semnale de alarmă pe această temă. Nu ne dăm mai rotunzi, dar noi am avut dreptate de atâtea ori, încât nici nu mai ştim numărul. Ne-am plictisit, ne-am săturat de indolenţa, neprofesionalismul celor care ne conduc. Dacă am avea puterea de a face ceva, i-am aduce pe toţi cei care au pus umărul la dezastrul acestui judeţ pentru a spune maramureşenilor de ce şi-au bătut joc de această parte de ţară, de mai binele lor, de speranţe, de tot ce ne înconjoară. Nu au fost în stare, cei care au condus, să facă un drum amărât, un pod, o pistă, un tunel, o economie care să „duduie”. Ei au prosperat, noi am sărăcit, iar acum suntem la intersecţia intereselor din judeţele vecine. Maramureşul este paiul din ochiul Regiunii de Dezvoltare N-V. Vor să ne termine, să ne dezmembreze şi să fim parte a unora sau altora. Ar fi cea mai mare mişelie care li se poate întâmpla maramureşenilor. Poate exagerăm un pic, dar o facem pentru a atrage atenţia. Situaţia este deosebit de gravă!

Demersul nostru de acum se leagă de ultimele evoluţii pe scena nevăzută a aranjamentelor care se fac înspre reorganizarea României. Chiar dacă politicienii neagă, lucrurile se mişcă, încet, pe nevăzute şi în folosul celor care ştiu. Recent a început să apară, în aceste cercuri de iniţiaţi, apoi spre zona publică, un raport al Agenţiei de Dezvoltare N-V. Un raport care arată ce este în acest moment Regiunea de Dezvoltare N-V. În toate regiunile se fac aceste rapoarte care vor deveni instrumente de lucru în deciziile importante ce se vor lua. În raportul de N-V se vorbeşte de teritoriul fiecărui judeţ, de urban şi rural, de economie, cultură, social transporturi. Capitole importante ce formează întregul. Se pot vedea diferenţe între judeţe. Se pot face comparaţii şi se pot trage concluzii. Nu ştim dacă cei care ne conduc judeţul au habar de aceste rapoarte sau dacă le pasă. Noi vom puncta câteva din realităţile Regiunii de N-V. Ea cuprinde şase judeţe: Satu Mare, Maramureş. Bistriţa, Sălaj, Bihor, Cluj. Regiunea are un pol de dezvoltare: Clujul şi doi poli de creştere: Baia Mare şi Oradea. Este singura Regiune care are o asemenea structură. În teorie, polii de dezvoltare şi cei de creştere au rolul de a dezvolta zonele din care fac parte pentru a reduce disparităţile între judeţele componente.

Din 1997 funcţionează ADR N-V. La momentul acela era un judeţ de top, din multe puncte de vedere eram peste Cluj. Timp de o zi, tot repetăm acest lucru, capitala ADR N-V a fost în Baia Mare. Dar politicul a făcut presiuni şi s-a mutat la Cluj. A urmat potopul şi Maramureşul a pierdut totul. Minerit, metalurgie, industria constructoare de maşini, industria uşoară, agricultura, zootehnia. Totul s-a risipit!

Cu siguranţă, spunem noi, există o legătură între cele întâmplate în ultimii 15 ani şi ceea ce se pregăteşte acum. Maramureşul este cel mai mare judeţ şi s-a dorit „spargerea” acestuia. O sintagmă ce poate fi interpretată oricum. Cert este că acum ne aflăm pe ultimul loc, sau pe acolo. Fără nici un proiect important finalizat sau cu şanse da a fi, fără industrie, fără oameni care să se bată pentru acest judeţ. Vom prezenta mai jos date şi cifre din acest raport, un raport ce va fi supus dezbaterilor publice şi care va fi oglinda după care se va opera reorganizarea administrativ-teritorială. În 1997 am avut şansa de a fi vioara întâi, acum ne zbatem să supravieţuim.

Singurul capitol la care stăm bine, o formulare relativă, este din punct de vedere al urbanizării. Suntem judeţul cu cele mai multe oraşe, 13 la număr. Dar în rest, codaşi la canalizări, apă, gaz, tot ceea ce ar trebui pentru ca oraşele să fie oraşe.

Exceptând anul 1990, când multe persoane din mediul rural au profitat de eliminarea restricţiilor şi s-au stabilit în marile oraşe, a urmat un declin al centrelor urbane. Începând cu a doua jumătate a anului 1990, s-a înregistrat un exod al populaţiei maghiare şi germanice din comunităţile etnice semnificative existente în Regiune (mai ales din Satu Mare şi Bihor), urmată de o inversare a migraţiei rural-urban în a doua jumătate a anilor ’90. Aceasta poate fi pusă pe seama restructurării activităţii fostelor întreprinderi de stat din centrele industriale urbane. Una dintre industriile cele mai afectate a fost cea minieră, cu o pondere importantă în economia regiunii (mai ales în Judeţul Maramureş). Nu în ultimul rând, prăbuşirea ratei natalităţii a eliminat componenta de creştere naturală din majoritatea oraşelor. Acum se estimează că aproximativ 400.000 de locuitori ai Regiunii se află în străinătate pentru diferite perioade de timp. De remarcat este şi manifestarea procesului de suburbanizare în jurul marilor centre urbane din regiune, precum Cluj-Napoca, Oradea, Baia Mare sau Satu Mare, unde se construiesc numeroase ansambluri rezidenţiale în comunele din apropierea acestora, mulţi locuitori ai acestor oraşe migrând către acestea.

OECD clasifică regiunile în trei categorii: preponderent-rurale, intermediare şi preponderent urbane. Această clasificare are la bază procentul populaţiei care trăieşte în Unităţi Locale Rurale, definite ca unităţi administrative locale (LAU1 sau 2), cu o densitate a populaţiei mai mică de 150 locuitori/km². Conform acestei metodologii, Regiunea Nord-Vest este alcătuită din 3 judeţe (regiuni corespondente nivelului NUTS 3) preponderent rurale (Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Sălaj), o regiune preponderent rurală apropiată de oraş (Satu Mare) şi două regiuni intermediare apropiate de oraş (Judeţele Cluj şi Bihor).

Prin urmare, în ceea ce priveşte reţeaua de aşezări urbane şi gradul de urbanizare, există disparităţi importante între cele 6 judeţe care alcătuiesc Regiunea Nord-Vest. Astfel, cel mai mare număr de oraşe îl regăsim în Maramureş (13), iar cel mai mic în Bistriţa-Năsăud şi Sălaj (câte 4). Cu toate acestea, nu există o corelaţie directă între numărul de oraşe şi indicele de urbanizare, prin prisma structurii diferite a reţelei de oraşe din fiecare judeţ. Spre exemplu, judeţul Cluj are doar 6 oraşe, dar reuneşte 33,6% din populaţia urbană a regiunii şi are unul dintre cele mai ridicate grade de urbanizare din România (65,9%), explicaţia constând din concentrarea populaţiei în municipiul Cluj-Napoca.

Prin urmare, aproape jumătate din oraşele Regiunii Nord-Vest nu îndeplinesc acest criteriu minimal, însă se află în legalitate, pentru că toate au primit acest statut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 100/2007, ulterior acestui an nefiind declarate noi oraşe. În cazul ipotetic al reevaluării statutului acestora, respectivele oraşe ar fi declasificate, iar numărul de aşezări urbane din regiune ar ajunge la doar 23. Evident, o soluţie pentru evitarea acestei declasificări ar fi contopirea acestor oraşe cu comunele învecinate, soluţie sugerată chiar de conţinutul actului normativ sus-menţionat.

Să mai spunem că la nivelul Regiunii de Dezvoltare N-V sunt două municipii de rang 1, conform reglementărilor legale, respectiv Cluj şi Oradea. Baia Mare este municipiu de rang 2.

În atenţia celebrului Paul Pece!

La nivelul Regiunii de Dezvoltare N-V există trei zone Metropolitane: Cluj, Oradea şi de la începutul anului acesta şi Baia Mare.

Zona metropolitană Cluj a fost înfiinţată în 2008. Planul Integrat de Dezvoltare Urbană (P.I.D.U.) al Polului de Creştere Cluj-Napoca a fost finalizat şi agreat, în anul 2009, de toate cele 18 unităţi administrativ-teritoriale componente ale Zonei Metropolitane, fiind, în prezent, principalul document de planificare strategică de la nivelul acestui areal, pentru perioada de programare 2007-2013. P.I.D.U. cuprinde, în total, un portofoliu de 104 proiecte, cu un buget total de 1,024 miliarde de Euro, care sunt implementate în perioada 2009-2015, la nivelul Zonei Metropolitane. Acest proiecte sunt finanţate din diferite surse: fonduri europene, fonduri guvernamentale, bugete locale, fonduri private, credite etc. Din cele 104 proiecte, 26 sunt co-finanţate din Fondul European pentru Dezvoltare Regională, prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, totalul finanţării nerambursabile obţinute fiind de circa 82 milioane de Euro. Majoritatea acestor proiecte sunt în faza de implementare, unele fiind chiar finalizate. Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al Polului de Creştere Cluj-Napoca urmează a fi actualizat până în 2013, urmând să joace un rol esenţial în dezvoltarea Zonei Metropolitane Cluj-Napoca şi în perioada de programare 2014-2020, când noi finanţări vor fi disponibile pentru realizarea unor investiţii similare.

Zona Metropolitană Oradea a fost înfiinţată în 2005. Spre deosebire de municipiul Cluj-Napoca, Oradea nu are statut de pol de creştere, ci de pol de dezvoltare urbană, prin urmare proiectele cuprinse în Planul Integrat de Dezvoltare al Polului de Dezvoltare Urbană Oradea vizează doar teritoriul administrativ al municipiului, nu şi comunele din Zona Metropolitană. Cu toate acestea, Asociaţia Zona Metropolitană Oradea are un concept strategic de dezvoltare, o strategie de mediu şi un portofoliu de 25 de proiecte, în valoare de 619 milioane Euro, pentru perioada 2007-2013.

Zona Metropolitană Baia Mare, în afară de faptul că există din 2006, nu are nimic remarcabil. Faceţi comparaţie cu cele de mai sus, domnule Pece, şi daţi un răspuns maramureşenilor, noi de ce nu am atras sute de milioane de euro? Paul Pece este director în primăria Baia Mare la acest sistem urban. Are un salariu de câteva zeci de milioane de lei pe lună. Pe Lună cu noi!

Urbanizarea Regiunii de N-V

Reţeaua de aşezări urbane din Regiunea Nord-Vest a crescut permanent în ultimul secol, de la 14 oraşe în 1912, ajungând la 43 oraşe în prezent. Numărul de oraşe a crescut la fiecare recensământ, excepţie făcând perioada dintre recensămintele din 1992 şi 2002, când nu a mai fost declarat niciun oraş nou.

Cea mai importantă creştere s-a înregistrat în perioada 1966-1977 (mai exact o dată cu reforma administrativ-teritorială din 1968, când 9 comune din regiune au primit statutul de oraş) şi în perioada 2002-2011, când alte 8 comune au devenit localităţi urbane. În pofida acestei evoluţii permanent pozitive a numărului de localităţi cu statut urban, populaţia urbană a regiunii a înregistrat o evoluţie oscilantă. Astfel, aceasta a crescut de 7 ori în perioada 1912-1992, după care a scăzut abrupt, cu circa 20%, în perioada 1992-2011.

Cea mai rapidă creştere s-a înregistrat în intervalul intercenzitar 1966-1977, când populaţia urbană a regiunii a crescut cu 52%, adică cu un ritm mediu anual de 4,3%. Această perioadă se suprapune cu intervalul în care a avut loc un intens proces de industrializare forţată, care a implicat un amplu proces de migraţie rural-urban. Pe de altă parte, în 1966 a fost pusă în aplicare noua politică demografică a Republicii Socialiste România, ceea ce a condus la dublarea ratei natalităţii în doar un an, mare parte din acest spor natural fiind înregistrată în mediul urban. Nu în ultimul rând, în această perioadă au intrat în categoria noilor oraşe comune precum: Borşa, Negreşti-Oaş, Marghita, Beclean, Aleşd etc.

Creşteri semnificative ale populaţiei urbane s-au produs şi în perioada 1977-1992, însă rata de creştere a fost mult mai mică (o medie de 2,2% pe an). Una dintre explicaţii constă din faptul că, după 1980, regimul comunist a impus restricţii cu privire la stabilirea de noi locuitori în marile oraşe, ceea ce a făcut ca migraţia rural-urban să scadă semnificativ. Pe de altă parte, în acest interval au fost declarate doar două noi oraşe, în anul 1989, cu câteva luni înainte de prăbuşirea regimului (Valea lui Mihai, în Judeţul Bihor, şi Seini, în Judeţul Maramureş). Nu în ultimul rând, rata natalităţii înregistrase şi ea un recul după 1980.

„Stimaţi guvernanţi ai judeţului Maramureş, urmează sesiunea 2014-2020, în care se vor putea atrage fonduri europene. Lucraţi fraţilor pentru maramureşeni!” - GAZETA de Maramureş.