Maramureșenii s-au născut creștini!

„Respectul și prețuirea mea pentru tradițiile creștin ortodoxe și rolul Bisericii în viața comunităților noastre se materializează, uneori, în vizitele periodice pe care le fac la sediul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, în discuțiile cu Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, liderul nostru confesional. Este locul unde, de fiecare dată, mă încarc cu energie pozitivă și toleranță, pregătit să-i iert pe cei care vor să ne îndepărteze de credința și valorile noastre spirituale.”  Cristian Niculescu-Țâgârlaș, senator PNL

Continuând discuția cu senatorul liberal Niculescu-Țâgârlaș, ne-am propus să pătrundem dincolo de aparențe și cadrul vizibil, în dorința de a înțelege motivele reale ale prezențelor, declarațiilor și postărilor social media cu caracter religios prilejuite de participarea la anumite evenimente din viața spirituală a comunităților maramureșene...

Reporter: Domnule Senator, alegătorii spun că, în precampanie și campaniile electorale, bisericile sunt pline de politicieni, personaje care se afișează public cerșind votul poporului și binecuvântarea arhierească. Este corect și moral ca doar cu asemenea prilej să-și aducă aminte unii că sunt creștini practicanți?

Senator Cristian Niculescu-Țâgârlaș: Nu-mi place să fac aprecieri despre spiritul creștin sau moralitatea afișată a politicienilor. Fiecare din noi avem o anumită tradiție și educație provenită din familie, dar mai ales un mod de viață strâns legat de specificul comunității în care am trăit sau, în cazul meu, al comunităților din care provin părinții mei. Eu merg la biserică, indiferent că sunt în Remetea Chioarului, Giulești, Săpânța sau Catedrala Episcopală din Baia Mare, pentru că am nevoie să-mi primenesc sufletul și să mă umplu de spiritualitate și har creștin. Iar după slujbă, mi se pare un gest de bun-simț, persoană publică fiind, să salut și să mulțumesc părintelui care a slujit, PS Episcop dacă este prezent, pentru lecția de viață primită. Este ceva ostentativ și premeditat? Vă asigur că nu, cel puțin nu în cazul meu.

R.: În anii ’90, a existat o anumită îngăduință în viața publică, atitudine care a oferit clerului posibilitatea să se implice în viața politică. Se dorea, mai mult sau mai puțin lucid, de către unii susținători ai implicării preoților în politică, să se obțină un fel de reîncreştinare a vieții politice românești post-decembriste şi de ce nu, o reconstrucție a statului român pe o temelie creștină. A fost un demers corect și firesc pentru acele vremuri?

Senator Cristian Niculescu-Țâgârlaș: Îmi aduc aminte și, așa cum au apreciat unii membri respectați ai Sfântului Sinod, Biserica a înțeles că implicarea partinică a preoților în politică aduce Bisericii mari prejudicii de imagine şi diminuează, uneori chiar anulează, valoarea unor eventuale avantaje de natură economică, financiară.  Se știe că, prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR din anul 2004, a fost interzisă implicarea preoților în politică, iar prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR din martie 2008, s-a stabilit că membrilor clerului le este interzis să candideze pentru orice fel de funcție politică. Aceeași hotărâre sinodală îngăduia, însă, ca de la caz la caz și după o severă evaluare, preoții să poată să candideze doar la cerere și în anumite condiții, adică independenți și numai în anumite structuri. Dar totul despre clasa politică și Biserică a fost tranșat limpede de Î.P.S. Mitropolit Bartolomeu Anania, supranumit și „Leul Ardealului”, cel care a lăsat demnitarilor români următorul mesaj: „Cuvântul ministru înseamnă servitor, în înțelesul originar al cuvântului. În Occident, un preot se numește un ministru, adică slujitorul lui Dumnezeu şi al enoriașilor săi. Care ministru de astăzi îşi aduce aminte că el trebuie să fie servitorul poporului pe care trebuie să-l slujească?” Poate că esența acestei exprimări ar trebui trecută în jurământul oficial. Ce ziceți?

R.: Ca demnitar român, în ultimii patru ani, ați umblat în mai multe țări, atât din Occident cât și din Orient. Cum ați defini o impresie generală despre relația dintre biserică și oameni, despre spiritul religios din acele locuri?

Senator Cristian Niculescu-Țâgârlaș: Sunt câteva caracteristici evidente. În țările dezvoltate ale Europei, oamenii s-au îndepărtat de religie și, fiind tot mai bogați, au devenit robi ai averilor acumulate. În timp ce, în țările sărace din estul Europei, oamenii sunt mai apropiați de biserică, singurul loc unde găsesc sprijin, înțelegere și alinare pentru nevoile lor. Să vă dau un exemplu, un studiu realizat recent în Statele Unite privind legătura dintre bogăție, moralitate și religie dezvăluie faptul că oamenii bogați consideră că nu au nevoie de Dumnezeu pentru a fi morali, cei săraci susținând contrariul. Așadar, bogăția adâncește acolo decalajul între diversele pături sociale, generând nemulțumiri, uneori conflicte finalizate prin acte de violență, iar singura care poate menține un echilibru necesar este Biserica, prin puterea și influența sa evidentă.

R: Există diferențe între viața spirituală din Maramureș și restul României? Altfel spus, sunt maramureșenii mai credincioși decât alți români și cum sunt cei din Diaspora?

Senator Cristian Niculescu-Țâgârlaș: Parafrazându-l pe Ion Creangă, vă spun cu sinceritate că nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească... mă cuprind emoțiile. Și asta pentru că, în comunitățile rurale maramureșene, mersul la biserică, respectarea tradițiilor de sărbători, a posturilor și a marilor evenimente din calendar sunt reguli sfinte. Care nu sunt negociabile, nu se încalcă și nici nu se alterează cu importuri cu tentă comercială. Ce poate fi mai măreț spiritual decât... în seara de Crăciun să mergi la slujba din sat, alături de familie și concetățenii tăi, când preotul bătrân și blând ține slujba Nașterii Mântuitorului în vechea biserică a comunității? Am convingerea că, atâta timp cât va exista satul maramureșean, biserica va exista și va juca un rol de liant si reper moral al comunității. Și cred la fel de mult că, atâta timp cât va exista biserica noastră creștin ortodoxă, satele și orașele românești nu vor dispărea, iar românii din Diaspora, fie că trăiesc în Franța, Italia, Spania sau Marea Britanie, se vor simți mereu împreună în dragostea lor față de credința strămoșească.

R: Un mesaj de final pe tema în discuție..

Senator Cristian Niculescu-Țâgârlaș: Până când vom avea lideri vrednici care să-şi asume rezolvarea corectă a problemelor multiple ale societății românești contemporane, inclusiv a relației dintre BOR şi Stat, glasul Bisericii se auzi mai mult în șoaptă, lăsându-le politicienilor iluzia că-L pot cumpăra pe Dumnezeu. O stare de spirit nefirească care face rău națiunii române, prelungind rătăcirea noastră la marginea Europei, nefiresc de departe de Dumnezeu.

CMF 11240002