Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
„Arcurile de triumf” ale voievozilor maramureşeni
Poarta maramureşeană este unul dintre cele mai de preţ simboluri ale acestor locuri. Nici stăpânirile străine, nici vremurile, nici greutăţile istoriei n-au putut să înghită acest simbol care capătă mereu noi sensuri.
Salba de porți monumentale e mărturia vie a unei vieţi încărcate de tumulturile istoriei: în perioada feudală, din rândul obștelor maramureșene s-a ridicat o clasă de cneji, care periodic își alegea voievodul; puterea și privilegiile nobililor au fost atent fragmentate și distribuite unui număr din ce în ce mai mare de familii. Secole de-a rândul, această castă (de proporții obștești) a rezistat încercărilor de lichidare a privilegiilor. În secolul XVIII, acest ţinut avea cei mai mulţi nobili raportaţi la numărul populaţiei. Circa 15.000 de nemeși, cei mai mulți descendenți ai vechilor familii cneziale românești locale. Şi, numai nemeșii aveau privilegiul să-și ridice porți înalte în fața gospodăriilor, în timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul decât la vranițe (confecționate din pari montați paralel pe o ramă dreptunghiulară și cu o diagonală, pentru a-i fixa, și care se deschidea într-o parte).
Nistor Francisc scria în 1977: „Atașamentul localnicilor față de aceste valoroase construcții, cu atât de profunde rădăcini în tradițiile de cultură și artă, cât și în istoria social-politică a Maramureș
ului este ilustrat de faptul că până azi s-a păstrat obiceiul de a categorisi gospodării după porți. Până ș
i azi, când întrebi de vreun sătean de-al lor, oamenii bătrâni îți indică «poarta» de la casa unde locuieș
te acela, formularea semnificând cinstirea pe care i-o acordă” . Construcţia şi structura porţilor denotă o credinţă profundă, încărcată de simboluri.Stâlpii de porţi sunt expresia marilor mituri din cultura noastră populară. Motivele sculptate în lemn au, fiecare, semnificaţia lor bogată:
Funia răsucită reprezintă infinitul, necuprinsul, dar şi legătura dintre cer şi pământ.
Soarele, simbolul Dumnezeirii, este „dătător de viaţă”. El vede tot, ştie tot şi mai presus de toate, ştie adevărul.
Arborele vieţii simbolizează viaţa veşnică, tinereţea fără bătrâneţe.
Figurile antropomorfe sculptate în stâlpii porţilor aveau rolul de a proteja casa, gospodăria, de forţele Răului.
În viziunea populară, stâlpul porţii este pragul dintre un spaţiu neutru şi unul sacru, cel al gospodăriei. Tocmai din aceste considerente, motivele cu rol protector sunt plasate aici, pe acest hotar simbolic.