Părintele festivalurilor cu tradiţie

Nicoară Timiş. Sau omul care şi-a asumat rolul de păstrător al tradiţiilor şi folclorului autentic. De numele lui se leagă cele mai importante şi longevive festivaluri din judeţ.

 „Festivalul datinilor de iarnă”, Muzeul Ţărăncii Române, „Tânjeaua” de la Hoteni. Sunt doar câteva dintre evenimentele şi obiectivele unice care se leagă de numele lui Nicoară Timiş. Născut în Borşa, având în sânge dragostea de folclor şi patriotismul local, a fost, întreaga viaţă, un apărător al identităţii judeţului. A ales să lucreze la Casa de Creaţie a Maramureşului, instituţie de promovare şi valorificare a culturii populare, dar şi a celei culte. A preluat instituţia ca director, în plin regim comunist, şi a reuşit să treacă de ochiul vigilent al cenzurii, valori perene ale zonei.
Lui i se datorează lansarea "Festivalului de datini şi obiceiuri de iarnă" din Sighetu Marmaţiei, tot el a fost iniţiatorul "Tânjelei" de la Hoteni ori al "Sânzienelor" din Borşa natală, al “Târgului Cepelor”. Tot lui i se datorează deschiderea unui muzeu unic: “Muzeul ţărăncii române” din Dragomireşti.

Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş

Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş, din Dragomireşti, s-a deschis la 21 aprilie 2001. Casa în care se află acest muzeu a fost construită în anii 1720-1721, din lemn de molid rotund, fiind cea mai veche construcţie din lemn de pe întreaga Vale a Izei. Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş, datorită specificităţii lui, este unic în România. El adună într-un spaţiu limitat valori materiale care constituie adevărate dovezi ale existenţei noastre în acest spaţiu legendar, este una din instituţiile care oferă posibilitatea de a veni în contact cu trecutul.

Cel mai longeviv festival din ţară

Povestea festivalului datinilor din Sighet a început în 1968, în plin regim comunist, cu un concert de colinde în faţa membrilor Biroului Judeţean de Partid şi ai Consiliului Popular. Un an mai târziu, evenimentul a primit un nume „inofensiv” pentru regimul roşu: Festivalul datinilor şi obiceiurilor laice de iarnă. În prima etapă a avut loc un concert de colinde în sala Studio din Sighetu Marmaţiei, pentru ca, a doua zi, alaiurile de colindători şi carele alegorice să „invadeze” străzile municipiului. După a treia ediţie, a fost eliminată din denumire formula de „datini laice”, iar evenimentul s-a numit simplu: Festivalul datinilor de iarnă. Cu fiecare an, manifestarea a devenit un punct tot mai important pentru păstrarea folclorului şi tradiţiilor maramureşene şi, încet, a depăşit pragul de sărbătoare locală. Din 2003, festivalul a fost inclus în rândul Festivalurilor Internaţionale, prin Organizaţia Internaţională pentru Folclor, afiliată UNESCO.

Povestea şi festivalul cepelor

Legenda spune că în Asuaj, în urma cu mai bine de un secol, era organizat un târg de fete, unde acestea nu erau bineînţeles vândute, ci... măritate. În fiecare an, de Ziua Crucii, la "locul târgului", cum îi spuneau țăranii, se adunau fii din toată zona Codrului, pentru a admira portul popular, podoabele tradiţionale, cepele, purtate cu mândrie de către fete pe frunte, precum şi dansul câmpenesc. La vremea aceea era o sărbătoare foarte mare şi totodată o ocazie unică, în care holteii de-nsurat îşi puteau întâlni aleasa inimii. Târgul a fost reînviat de Nicoară Timiş.