Mangaietorii de nori

Considerat ca fiind un sport extrem, parapantismul are din ce în ce mai mulþi adepþi, cu precãdere în generaþia tânãrã. Relieful face din zona Maramureº un paradis al parapantiºtilor. Nu de puþine ori ne-am întrebat cine sunt temerarii pe care-i vedem plutind deasupra munþilor. “Senzaþia e fantasticã. Nu prea am cuvinte sã o descriu. Liniºte, împlinire, detaºare de problemele cotidiene. O teamã fizicã ce-þi ridicã adrenalina la maxim”, aºa descrie Tiberiu Toth, unul din practicanþii acestui sport, parapanta. Parapanta este un aparat de zbor confecþionat din material textil, asemãnãtor cu paraºuta. Se mai numeºte aripã. Spre deosebire de paraºutã, atunci când se umflã cu aer, parapanta are profil aerodinamic capabil sã dezvolte portanþa. Cu ajutorul acesteia se poate plana pe distanþe destul de mari. Pilotul atârnã suspendat sub voalul parapantei într-un ham special, denumit seleta. Atât viteza de înaintare cât ºi direcþia sunt controlate cu ajutorul a douã comenzi. Se decoleazã prin alergare pe o pantã sau prin tractare cu dispozitive speciale. Dacã viteza vântului este suficient de mare se poate decola ºi fãrã alergare. Fãrã sursã de energie proprie, parapanta trebuie sã sacrifice altitudine pentru a plana. Totusi, cu ajutorul curenþilor ascendenþi se poate urca la înalþimi superioare locului de decolare. Un echipament complet costã între 1.000 ºi 3.500 de euro. În zona Maramureºului, acest sport se practicã de prin anul 1992, în 1994 fiind înfiinþat clubul Paranord Baia Mare, care mai funcþioneazã ºi azi. Dacã la început practicanþii se puteau numãra pe degetele unei mâini, acum sunt în jur de 40-50 de oameni cu aceastã îndeletnicire de la 18 pânã la 68 de ani. Cel mai bãtrân practicant (68 de ani) mai zboarã doar atunci când scapã de sub supravegherea soþiei. Parapanta este pe cât de incitantã, pe atât de periculoasã, fiind necesare lecþii de zbor înainte de a lua în piept aerul (un curs costã în jur de 100 de euro). Chiar ºi sportivii cu experienþã au avut evenimente nedorite. Printre „isprãvile” lor se numãrã deconectarea pentru douã ore a Cavnicului de la reþeaua electricã, un acoperiº de casã gãurit, o maºinã fãcutã zob, numeroase aterizãri forþate prin copaci, tufe, ape ºi mãrãcini. Dar, indiferent cã e frig, cãldurã, varã sau iarnã, senzaþiile sunt unice. Anul trecut parapantiºtii din Baia Mare au organizat prima tabãrã în condiþii de iarnã din þarã, pe Masivul Igniº. Parapantiºtii maramureºeni 1992 – apar primii parapantiºti la Baia Mare, priviþi ca o curiozitate l 1994 – Gheorghe Mureºan iniþiazã primul club de parapantã din Baia Mare, Paranord l 1995 – Alexandru Mureºan devine vicecampion naþional de parapantã la Petroºani l 1996 – al doilea titlu de vicecampion naþional pentru Alexandru Mureºan l 1996 – 2004 – numãrul practicanþilor creºte an de an, sportul devine din ce în ce mai popular, azi sunt cam 50 de practicanþi activi l 1997 – se dau primele lecþii de parapantã în zona Maramureºului l 2003 – are loc primul “bivuac” din România în condiþii de iarnã pe Vârful Igniº l 1989 – 2005 – un accident mortal (un mort ºi un grav rãnit la un concurs prost organizat) l Parapanta nu trebuie practicatã fãrã a fi fãcut un curs de iniþiere în prealabil l Este foarte importantã purtarea unei paraºute de siguranþã l Pentru informaþii se poate contacta clubul Paranord (B-dul Bucureºti 12/7). Tiberiu Toth:„E o stare de spirit!” Tiberiu Toth este originar din Mediaº (judeþul Sibiu) însã de la 14 ani trãieºte în Maramureº. “Am început sã zbor cu parapanta în 1996, când fiind cu prietenul meu Mircea Martin în Munþii Rodnei, ne-am gândit sã facem ceva mai interesant. Aºa a venit ideea zborului. Dupã douã zile am gãsit un instructor, iar dupã o sãptãmânã deja zburam. Pasiunea s-a nãscut într-o noapte la multe grade minus, la Tarniþa la cruce. E un sport pentru toþi ºi nu necesitã cunoºtinþe deosebite, doar curaj ºi puþinã nevoie de adrenalinã. Nu e un cerc închis, doar pentru anumiþi oameni. Am colegi din toate categoriile: profesori, ingineri, muncitori sau studenþi. Atmosfera este deosebitã, e mai mult decât un sport, e o stare de spirit. Sigur cã implicã riscuri, însã tocmai teama e cea care te face sã fii prudent ºi atent. Am avut ºi momente hazlii, la un concurs în Muntenegru zburam deasupra unei nave ºcoalã a marinei sârbe iar bãieþii au ieºit pe punte sã-mi dea onorul. Am uitat pentru moment cã zbor ºi am pierdut înãlþime. Nu peste mult timp ieºeam din niºte tufe mai înalte ca mine. Am participat ºi la aplicaþii militare în 2003. E un sport ce-l recomand tuturor iubitorilor naturii”, a declarat Toth. Drogul zborului “Maramureºul are un relief fantastic. Nu facem numai parapantã. Schiem, zburãm, facem drumeþii montane, snowboarding ºi rafting primãvara pe apele umflate de munte. þinem la naturã ºi vrem sã o protejãm. Ne doare sã vedem locuri atât de pitoreºti, pline cu gunoaie ºi sticle de plastic.” – Tiberiu Toth, parapantist “Am început din curiozitate în 1992 ºi de atunci drogul m-a prins. Sunt senzaþii care nu pot fi povestite. Am rãmas foarte marcat de accidentul de acum 3 ani când a murit un coleg de-al nostru. Nu mai zbor de atunci.” – Gheorghe Mureºan, fondatorul clubului Paranord Baia Mare “Decât cu paraºutele, mai bine cu parapanta pe dealurile Maramureºului.” – zicala parapantiºtilor maramureºeni Claudiu BABAN