Manastirile nascute din semn divin, abandonate

* Nascute din miracol divin si condamnate la agonie de problemele lumesti. * Dupa Revolutie, Maramuresul a fost botezat al doilea Munte Athos, numai ca multe dintre manastirile sale sunt parasite de calugari sau abandonate de autoritati. * Schitul „Nasterea Maicii Domnului” din Chiuzbaia, construit in urma unui vis si renascut din cenusa, risca sa ramana fara niciun calugar. * Schitul Faget a fost „izolat” de primarii si preotii din zona Codru, care au renuntat la colaborarea cu Maica Stareta. * Manastirea Dragomiresti, care adaposteste o icoana facatoare de minuni, mai are doar doi calugari. Asa cum stau cocotate pe coama dealurilor, strajuind judetul, multele manastiri construite cu efervescenta si evlavie crestina dupa 1989 au dat Maramuresului supranumele de „al doilea Munte Athos”. De departe, „un Munte Athos” grandios, nascut prin semne, minuni si prevestiri. De aproape insa, povestea manastirilor maramuresene impleteste deopotriva minunile divine si „blestemele lumesti”. Neputinta, neintelegerile sau slabiciunea „macina” din interior lacasurile de cult, asa cum vantul sau ploaia le macina zidurile pe exterior. Multe dintre manastirile judetului zac in agonie fie din lipsa de calugari, fie de bani, fie de intelegere intre autoritati-preoti si monahi. Ce s-a nascut prin truda si miracol divin in ani multi reusesc sa sfarame cu repeziciune problemele lumesti. Schitul „Nasterea Maicii Domnului” din Chiuzbaia. Pentru unii, e un fel de Meteora de Maramures. Pentru altii, cel mai apropiat schit de „capitala judetului”. Pentru staretul schitului, Varlaam, e un loc binecuvantat si blestemat, in acelasi timp. Un schit al paradoxurilor, in care incercarile sunt la fel de puternice ca si semnele si minunile. Manastirea a avut un destin plin de paradoxuri. S-a nascut dintr-un vis al preotului din Chiuzbaia, in care i s-a poruncit sa ridice o manastire. Si s-a extins din daruirea staretului Varlaam, care a urmat intocmai semnele si indemnul „munceste si te roaga”. Tot in urma unui vis, s-a realizat pictura bisericii. Si pictorul, si mama sa au visat ca trebuie pictat interiorul bisericutei de pe Dealul Chizbaii. Dar, in timp ce se lucra la pictura, chilia a ars. Staretul povesteste ca nenorocirea a fost prevestita de un orb, cu trei zile inainte. De aici, au aparut diferite povesti legate de cauza incendiului. Iar unii l-au acuzat pe staret. Acesta spune insa ca focul a fost un semn pentru credinciosii care munceau duminica. Numai ca multi nu vor sa-l vada. De atunci, numai prin donatii si sponsorizari, chilia a fost refacuta, iar acum se afla in constructie o alta cladire. Numai ca staretul Varlaam e singurul suflet din manastire. Pe vremuri, aici erau 4-5 calugari. Dar toti vin, stau cateva saptamani si pleaca. Staretul spune ca e un loc plin de incercari si griji lumesti. Poate de aceea, anul trecut a parasit si el manastirea pentru vreo doua luni, timp in care lacasul de cult a ramas in grija unui satean. La intoarcere, staretul s-a trezit ca nu mai primeste nici bruma de bani de la Episcopie. Asa ca, acum, e singur in pustiu si fara niciu leu. S-a gandit si la varianta plecarii definitive, dar manastirea ar ramane complet abandonata: „Nu a mai venit nimeni. Am fost vreo cinci calugari, prin 2001-2003. Acum, facem chilii pentru patru calugari, dar nu vin. Schitul e la doar 15 km de Baia Mare si este o enigma ca nu e promovat. Daca ar exista un pic de interes... M-am ocupat de drum, am adus 200 de tone de piatra pe drum. Fac atelier de tamplarie, destul de mare, de 700 mp. Acum, facem altarul de vara. Si totul numai din sponsorizari, fara niciun ban de la stat. Eu am fost plecat vreo doua luni de zile si mi s-a taiat si salariul. Din iunie, nu mai am nici salariu. E o zona cu incercari, nu rezista oricine. Acum trei ierni, am ramas blocat aici 3 saptamani. Am plecat ca eram suparat, eram necajit. Sa stai de unul singur e foarte greu. Dar daca plec, ramane schitul abandonat”. Manastirea Dragomiresti. Un lacas de cult incendiat si „renascut” din propria cenusa. Se spune ca manastirea a fost ridicata prin 1925 si au venit aici calugari din intreaga Transilvanie. Numai ca, dupa instaurarea terorii rosii, manastirea a fost incendiata. Toata truda calugarilor si credinciosilor s-a facut scrum. Cu exceptia unei icoane care a scapat intreaga din incendiu si despre care se spune ca ar fi facatoare de minuni. Dupa 1990, manastirea a fost reconstruita de parintele Sofronie, iar icoana a fost pusa la locul ei. Dar viata monahala n-a mai revenit niciodata la intensitatea din perioada interbelica. Singurul ramas, in ultimele decenii, fidel locului a fost staretul Sofronie. Intr-o vreme, se spunea ca e singurul care a ramas la aceasta manastire cu istorie zdruncinata. Acum, la manastire, sunt doar doi calugari. Primarul din Dragomiresti, Vasile Iusco, spune ca: „La manastirea din Dragomiresti, acum sunt doi calugari. Au fost perioade cand au fost si 3 - 4. Se mai duc la cursuri. N-a fost sa nu fie nimeni. De cand a venit staretul Sofronie, imediat dupa Revolutie, a fost de neclintit, s-a straduit si a muncit mult, a construit. Acum, cazeaza gratis, chiar daca vin serii de cate 50 de persoane. E foarte harnic. Vrea sa faca o manastire noua, mai mare, pentru ca asta din lemn e mica. Manastirea a fost undeva in zona Baicu, la 10 km de localitate. Pe atunci, erau 100 de case in bazinul Baicului si acolo se duceau oamenii duminica. Prin anii ’50, manastirea a ars, iar aici jos s-a facut alta. Imediat dupa revolutie, a venit Sofronie, care-i din Botiza, se straduieste si pune suflet. Cea mai interesanta poveste despre aceasta manastire e legata de icoana facatoare de minuni. Dupa ce a ars biserica de pe Baicu, icoana a fost gasita neatinsa sub daramaturi, sub lemnele arse. Este o minune, totusi, ca totul sa arda in jurul ei si ea sa fie neatinsa. Acum, aceasta icoana e la Manastirea din Dragomiresti. Daca nu pot fi atrasi mai multi calugari? Poate isi atrage staretul cati ii trebuie, n-as putea sa va spun. Au fost tineri care aici s-au lansat, cum s-ar spune. Au fost de prin Oas doi baieti, care au facut scoala si au fost si calugari, dar s-au intors in zonele lor”. Manastirea Faget. Singura manastire din zona Codru-Somes. Un loc binecuvantat, nascut in urma unui vis al preotului din Salsig, Cornel Bot. In Joia Mare a anului 1999, parintelui i s-a poruncit in vis sa ridice o manastire si i s-a aratat locul. Intreband prin sat, preotul a aflat ca, undeva, pe un deal, ar fi un loc numit „La Manastire”. A cercetat „cartea de aur” si a gasit o insemnare de prin 1900: pe locul respectiv, a existat candva o manastire. A rugat un batran sa-l duca in locul numit „La Manastire”, undeva pe drumul Asuajului. Dupa ce a urcat o carare plina de spini, i s-a deschis in fata o poienita: era locul din vis. Cu greu, a inceput constructia drumului. Apoi, s-a turnat fundatia bisericii si a chiliei. Preotul povesteste ca a format un fel de comitet zonal. Toti preotii, credinciosii si oamenii de frunte ai locului s-au implicat in constructie. De la Stat s-au primit doar 250 de milioane lei vechi. Restul fondurilor au provenit din donatiile credinciosilor. Dar manastirea era „vie”. Localnicii se inghesuiau sa urce Dealul, sa vada minunea, primarii colaborau cu preotii si credinciosii sa stranga cele necesare constructiei. Numai ca, de vreo doi ani, si Bot, si ceilalti preoti si primari din zona au abandonat manastirea. Neintelegerile au pornit dupa ce la manastire au venit alte maicute. Primarul de Salsig, Florian Luca, a avut un conflict cu maica stareta din cauza modului de gestionare a unor fonduri. Altii, din alte motive. Si incet, dar sigur, s-au retras toti. Din locul animat de alta data, a ramas o chilie care se extinde, o biserica aflata tot in constructie de vreo 8-9 ani, a carei executie inainteaza cu viteza melcului, si un altar de vara. Iar la manastire sunt doar doua calugarite. Preotii din zona nu mai merg sa oficieze liturghii, primarii au renuntat sa se lupte pentru fonduri. Preotul se multumeste sa spuna ca „Omul sfinteste locul” si explica ca nu doar el s-a retras, ci si altii. De fapt, toti, in afara de maica stareta. Primarul Florian Luca spune ca : „Probabil ca retragerea asta a venit in urma unor sume de bani care au venit pe CL Salsig si preasfintitul Iustin a facut o afirmatie in public ca primarul nu vrea sa dea banii fara documente justificative. Am cerut copie dupa contract, situatie de lucrari. Au fost discutii si eu m-am retras, le-am dat banii si la revedere. Am incheiat un protocol prin care eu le virez banii, dar ei sa-si asume responsabilitatea cheltuirii lor”. Nici localnicii nu sunt la fel de entuziasmati de manastirea lor ca la inceput. Pe la colturi, susotesc ca biserica e tot in constructie si a „crescut” doar cu un metru fata de nivelul construit de Bot, desi Guvernul Tariceanu a dat vreo 5 miliarde pentru manastire, in schimb chilia se tot extinde. Am incercat sa vorbim si cu maica stareta despre problemele lumesti ale manastirii, dar aceasta nu era la manastire in momentul vizitei noastre si nici nu a putut fi contacta pe telefonul mobil. Oricum, de departe, din drumul Asuajului, manastirea pare, la fel ca si celelalte lacasuri de cult, o „perla crestina” a unui „Munte Athos de Maramures”. De departe, „un Munte Athos” grandios, nascut prin semne, minuni si prevestiri. De aproape insa, povestea manastirilor maramuresene impleteste deopotriva minunile divine si „blestemele lumesti”. Ce s-a nascut prin truda si miracol divin in ani multi reusesc sa sfarame cu repeziciune problemele lumesti. Criza de calugari Parintele Timotei Bel, exarhul manastirilor din Eparhia Maramuresului si Satmarului, spune ca aceasta „criza de calugari” a fost cauzata de „faptul ca nu mai sunt tineri si tinere care sa se indrepte spre manastiri. Aici e problema, nu in alta parte. Nu datorita finantelor sau banilor, pur si simplu nu exista tineri care sa mearga inspre manastiri. Aceasta e situatia, nu numai in Eparhia Maramuresului si Sarmarului, ci in intreaga tara si chiar in Grecia sau alte parti. Nu vorbim neaparat de manastiri parasite, ca nu sunt abandonate. Exista o situatie mai deosebita la Chilia, in Satu Mare. Acolo, nu mai este nimeni, preotul din sat merge si tine slujbe. In Maramures, nu s-a ajuns sa fie manastiri fara calugari. La Chilia, a fost manastire de maici, iar acestea au plecat inapoi, la manastirea de unde au pornit. Cum se explica criza asta? Daca nu mai sunt oamenii la fel de credinciosi ca inainte? Nu se poate spune asa ceva. Probabil, pentru ca foarte multi tineri pleaca in strainatate sau aleg alte directii. In biserica, se spune mereu ca, daca tinerii simt ca pot face asta, sa mearga la manastire si sa slujeasca in fata lui Dumnezeu. Noi ne rugam si transmitem mai departe, dar omul este cel care se indoieste. De-a lungul istoriei, au existat manastiri care aveau chiar 800 – 1000 de calugari, iar acum sunt 19 - 20. De exemplu, in Bulgaria, la o manastire, erau 600 de calugari, iar acum sunt 4 sau 5. Oricum, manastirile si bisericile rezista. Nu sunt ale noastre, ale calugarilor sau preotilor, ci ale poporului roman. Daca sunt destul de cunoscute icoanele facatoare de minuni si lucrurile inexplicabile din manastiri care i-ar putea atrage si mai mult pe oameni spre manastiri? Credinciosii stiu aceste lucruri. Dar fiecare icoana este facatoare de minuni. Rugaciunea trebuie sa vina din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul”. „Cenusareasa” din Valea Morii Poate cea mai izolata manastire a judetului, e situata undeva langa Barsana, pe Valea Morii, in apropierea vechii statiuni „Feredeaua”. Aflata intr-o eterna constructie si izolata de lume printr-un drum anevoios, manastirea cu hramul „Nasterea Domnului” adapostea un singur suflet: parintele Ilarion. Numai ca, fiind doar diacon, parintele nu poate oficia liturgii, nici nu poate spovedi. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro