Manastirea renascuta din cenusa

* Un lacas de cult a carui constructie si „ruinare” au fost prevestite prin vise. * Un singur calugar, care e staret, administrator, preot si pustnic, la numai cativa kilometri de Baia Mare * Un sarlatan deghizat in preot care de 8 ani inseala credinciosii de bani, sustinand ca strange bani pentru manastire * Un schit considerat „cenusareasa” lacasurilor de cult din Maramures, dar in care se infaptuiesc minuni si prin care se transmit semne. Asa cum sta cocotat pe Dealul Chiuzbaii, Schitul „Nasterea Maicii Domnului” pare o Meteora de Maramures. De fapt, si staretul schitului, Varlaam are ceva din smerenia si daruirea Cuviosului Varlaam, fondatorul manastirii cu acelasi nume de pe Meteora. Desi schitul e foarte aproape de „capitala” Maramuresului, staretul Varlaam traieste, de aproape un deceniu, asemenea Cuviosului Varlaam, ca un sihastru. El e si preotul schitului, singurul calugar, administratorul, bucatarul, seful de santier etc. De fapt, el e singurul suflet din acest lacas de cult. De-a lungul vremii, pe aici s-au perindat mai multi calugari si credinciosi, dar niciunul nu a ramas. Staretul spune ca, in acest loc, incercarile si ispitele sunt la fel de puternice ca si minunile si semnele lui Dumnezeu. De fapt, toata povestea manastirii se leaga de semne, prevestiri si minuni. Preotul din Chiuzbaia a visat ca trebuie sa ridice o manastire. A cautat un loc pe dealurile pustii din zona si l-a gasit. Un an s-a lucrat cu buldozerul la nivelarea locului si alti ani buni s-a lucrat la constructia unei biserici si a unei chilii. Iar in 13 septembrie 1998, lacasul de cult a fost sfintit de preasfintitul Iustin. Calugarul Varlaam a ajuns la Chiuzbaia in 1999, dintr-o intamplare pe care acum o considera mana destinului: „Am fost calugarit la manastirea Lainici, din Oltenia. Acolo, am stat 23 de ani. Dar eu sunt din Maramures si m-am gandit sa contribui, sa fac ceva pentru maramureseni. Am rugat-o pe sora mea sa-mi gaseasca o manastire, sa vin acasa. Inaintea mea, n-a fost alt calugar aici. Au venit, au stat, dar au simtit ca aici e o lupta foarte puternica. Aici e o lupta cu duhurile, cu diavolul. Nu e o lupta sa stai in picioare. Nevazut, te chinuie cineva. Incercarile sunt de toate felurile. Probabil luand numele acesta, de Varlaam, am o anume destinatie. Eu am vrut sa primesc alt nume, dar mitropolitul mi l-a dat pe asta. Iar cuviosul Varlaam a stat singur toata viata, cum stau eu aici”. Staretul Varlaam a stiut ca va fi calugar din clasa a patra. A mers la manastirea Rohia si n-a mai vrut sa plece. A revenit in vacante, in fiecare an pana in clasa a zecea, iar la 17 ani s-a calugarit: „Din 1976 sunt la manastire. Am iubit foarte mult viata monahala. Din clasa a patra am stiut ca asta voi face. Cand am ajuns la Rohia am plans si n-am vrut sa mai plec de acolo. Familia mi-a dat voie sa merg acolo in vacante, in fiecare an. Totul a decurs firesc, neimpins de la spate. Cand faceam o nazbatie, mama spunea: ce calugar o sa fii tu?”. Acum, Varlaam e mai mult decat un calugar. E preot, administratorul lacasului de cult si chiar al zonei. El se ocupa de drumul spre manastire, de constructii, de dealuri, de locuri pentru turisti, de santuri, indicatoare: „Sunt responsabil pentru dealurile acestea, ca nu stiu pe cine mai intereseaza drumurile, indicatoarele, santurile etc.” Viata lui la schit, austera: „Munceste si te roaga”. In fiecare an a construit cate ceva si in fiecare zi se roaga cu credinta la Dumnezeu, pentru a invinge greutatile si a ajuta credinciosii, care, din cand in cand, urca la manastire. In 2001 a inceput realizarea picturii din biserica. Tot in urma unui vis. Staretul spune ca cel care a pictat interiorul bisericii „A visat ca trebuie sa picteze manastirea. Si acelasi vis, identic, l-a avut si maica lui. Am facut rost de materiale si am pictat-o in stil bizantin dupa frumusetea manastirilor din Moldova. N-am pastrat stilul realist care se obisnuieste in Ardeal”. In timp ce se lucra la pictura bisericii, chilia a ars. Si aceasta intamplare a fost prevestita. „Un orb a prezis nenorocirea cu trei luni inainte. Le-a spus oamenilor din sat care va fi viitorul acestei manastiri. Le-a spus si ca vede ca se surpa un teren din zona satului. Unii l-au crezut, altii nu, dar multe din spusele lui s-au adeverit. Intr-un loc din sat chiar ca se lasa terenul. Asa cum a zis el.” Dupa acest incident, calugarul a fost acuzat pe nedrept ca a el a provocat incendiul. Staretul Varlaam spune ca incendiul a fost un semn pentru nerespectarea poruncilor biblice, un fel de pedeapsa divina: „Credinciosii lucrau duminica, aici, la schit. Si asta a fost un semn ca nu-i bine ce se intampla. Din toata munca, inclusiv cea de duminica s-a ales praful. Si din biserica, icoanele, catapeteasma, cartile, tot a ars. Paguba a fost de doua miliarde de lei. Mi-a ars toata biblioteca. Am avut vreo 2.000 de volume. Am avut 14 randuri de vesminte. Tot a ars. Am mai primit donatii de la credinciosi, dar cei din zona m-au cam pus la zid. Nici o manastire mare din Maramures nu m-a ajutat. Nici de la stat n-am primit nimic”. Oamenii n-au considerat incendiul un semn si nu s-au schimbat dupa acest eveniment. Varlaam se multumeste sa spuna subtil ca „au ochii intunecati, dar intr-o zi vor vedea”. Staretul a stat un an pe unde a putut si a trait cum l-a ajutat Dumnezeu si oamenii: „In toata aceasta perioada, un an de zile am stat in sat. Fostul primar mi-a dat o casa unde am putut sa stau un an. Din ce-am trait? Veneam la slujba si ma ajutau credinciosii.” Apoi a inceput constructia unei cladiri, care intr-o zi va deveni casa de oaspeti. Nici la ridicarea ei n-a contribuit nici primaria, nici alte lacasuri de cult din judet, nici institutiile statului, nici politicienii... Calugarul le-a trimis scrisori staretilor de la manastirile din Moldova si Oltenia. „Din Maramures am primit foarte putin sprijin. M-au ajutat cateva firme: IMI, AMISA. Eu am numit aceasta manastire Cenusareasa Maramuresului. Trebuie sa merg singur, sa-mi strang salariul si sa-l dau, sa pot sa fac ceva.” Calugarul trebuie sa se ocupe singur de toate. Sa bata la usi, sa stranga bani, sa coordoneze muncitorii. Isi ia puterea din rugaciuni. Staretul povesteste ca a primit numeroase semne divine. Primul cand s-a calugarit. „In total, mi s-a intamplat de vreo 7- 8- 10 ori. In momente foarte importante. Cand m-am calugarit, cand am stat la Frasinei vreo 40 de zile. Cand am venit aici, iar mi s-a intamplat de vreo 4 – 5 ori. Si nu numai eu am simtit. Au simtit si cei care erau cu mine. Mi s-a schimbat vocea si am simtit o bucurie inexplicabila. O bucurie cereasca. Uneori ma speriam, de unde am aceasta forta. Atunci cadeam in genunchi si ma rugam la Maica Domnului”. Cand s-a calugarit, Varlaam povesteste ca a inceput sa cante cu o voce puternica, voce care a acoperit un cor de 200 de persoane. O voce care nu parea a lui si pe care nu o stapanea: „Nu simteam ca mi se misca corzile vocale. Parca venea prin mine o voce. Nu ma puteam opri din cantat, si, in timp ce cantam, am vazut toate subiectele care imi vor pica la examen. Si alea mi-au picat. Mi s-a intamplat in momente in care nu ma asteptam. Aici primul semn pe care l-am avut a fost cand am intrat in biserica, dupa ce a ars chilia. Am mers la icoana Maicii Domnului si am inceput sa plang si sa ma rog. Atunci am simtit ca primesc o putere care nu m-a mai parasit. Simt intotdeauna ca parca ma mana cineva de la spate, du-te acolo, du-te acolo. Asa am energia sa merg sa bat la usi. Ma scol de dimineata si merg si rezolv problema”. Asa a reusit sa reconstruiasca chilia, un altar de vara, drumul, un loc pentru turisti etc. Pentru a termina lucrarile incepute, staretul ar avea nevoie de vreo 500 de milioane de lei vechi. In primul rand ar vrea sa ridice niste chilii, sperand ca, in acest fel vor veni si alti calugari la Chiuzbaia. Staretul spune ca, poate din cauza ca nu sunt mai multi calugari, credinciosii nu prea vin la manastire: „Credinciosii vin, dar nu prea multi. Eu visez ca acest loc sa fie plin de viata duhovniceasca, cu oameni care sa vina la manastire si calugari. Daca ar fi mai multi calugari, oamenii ar veni. Ei au incredere cand vad mai multi calugari. Cand vad unul singur spun: uite, nu-i capabil sa-si aduca unul catre el, sa stea. Dar ei nu stiu ca aici este lupta foarte mare, e greu sa reziste cineva”. Totusi, staretul spune ca, prin ochii mintii, vede ca manastirea Chiuzbaia va fi una dintre cele mai frumoase din Maramures: „Dar eu poate nu voi mai vedea asta. Nici manastirea de pe Meteora n-a devenit cunoscuta decat dupa moartea Cuviosului Varlaam. Poate cand voi muri. Dar eu merg pe ideea ca un calugar n-are voie sa fie trist. Daca esti trist, apare deznadejdea si te ia in primire diavolul. Cand esti optimist si ai credinta ca vei trece peste toate obstacolele, atunci Dumnezeu iti da puterea. De la el am si eu puterea de a face tot timpul cate ceva. Daca as pleca, locul asta ar ramane pustiu. Nu vreau sa plec. La fel a fost si sfantul Varlaam de la Manastirea Meteora. Intemeietorul Varlaam era un pustnic, care a stat toata viata singur. Dupa ce a murit au mers doi frati care au stat si ei ani de zile, au refacut manastirea si dupa aceea a inceput manastirea sa se dezvolte. Cred ca lucrurile mari se fac cu sacrificii si incercari mari. Eu aici o sa raman intotdeauna, vreau sa-mi fac mormantul acolo, sus”, spune staretul, aratand spre cel mai inalt deal de langa manastire. De acolo se vede bine schitul „Nasterea Maicii Domnului”. Si, asa cum sta cocotat pe Dealul Chiuzbaii, chiar pare o Meteora de Maramures. „Preotul” Sarlatan „Este un tanar, Radu Gherman Marcel, care a stat aici vreo doua saptamani cand a ars chilia. Nu-i calugar, dar isi spune numele de parintele Rafael. Poarta haine calugaresti, par lung, barba, sa arate ascetic. Merge chiar si slujeste ca si preot. Merge in toate judetele. In Cluj, din Alba Iulia m-au sunat cativa preoti, in Targu Mures etc. Ca merge si strange bani chipurile pentru manastirea Chiuzbaia. Am anuntat politia si a fost prins in Alba Iulia, dar i-au dat drumul. Are acte false ca e preot hirotonit. Cei care m-au sunat au zis ca a strans 5, 10, 20 de milioane, ajutoare. Inainte de Pasti cu trei saptamani, a fost vazut in Maramures. De 8 ani strange bani, cred ca a adunat deja miliarde, pe care nu le-a donat manastirii. Este o mare inselaciune, mai ales ca foloseste numele manastirii”. Minunile pe care nu le sesizam Staretul Varlaam spune ca, prin rugaciuni, multe dintre problemele oamenilor s-au rezolvat in chip miraculos. Numai ca, putini au privit acest lucru ca pe un ajutor divin si mult mai putini s-au intors sa multumeasca: „S-au rezolvat foarte multe probleme ale oamenilor, dar ei nu le-au pus pe seama rugaciunilor. Cand au dat rugaciuni pentru ajutor la examene, li s-au ascultat rugaciunile. A fost cineva accidentat foarte grav care si-a revenit foarte repede. O cunostinta de-a mea, care avea multa evlavie la aceasta manastire si aducea vizitatori si din strainatate, a avut un accident, i s-au rupt toate coastele, mainile, picioarele si parca a inviat. A fost in coma doua saptamani. Cand am auzit-o la telefon, am inlemnit. Dupa doua saptamani a inceput sa vorbeasca. In perioada aceasta m-am rugat si am plans intr-adevar pentru ea”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro