Mama Rusia - singura, lipsita de prieteni si de aliati

La sfarsitul presedintiei lui Vladimir Putin, Rusia a devenit destul de singura, lipsita aproape in totalitate de prieteni si de aliati, si aflata in continuare pe pozitii defensive. Lupta impotriva extinderii Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) confirma acest lucru, noteaza, intr-un amplu comentariu, cotidianul rus Gazeta, citat de Rompres. Analistii si politicienii rusi evalueaza in mod diferit si chiar contradictoriu summitul NATO de la Bucuresti. Unii afirma ca Rusia a inregistrat o victorie diplomatica, deoarece membrii Aliantei nu s-au incumetat sa declare in mod oficial Ucraina si Georgia candidate la statutul de membru in NATO. Altii, dimpotriva, considera ca Moscova a pierdut, pentru ca aderarea ambelor foste republici sovietice la MAP (Membership Action Plan) este doar o chestiune de timp. In afara de aceasta, la Bucuresti, SUA si-au asigurat sprijinul unanim al aliatilor intr-o alta problema care displace profund Rusiei: amplasarea in Polonia si Cehia a unor elemente ale scutului antiracheta. Insa, dupa parerea cotidianului rus Gazeta, toate aceste opinii nu depasesc cadrul unei paradigme in care relatiile dintre Rusia si NATO sunt considerate un fel de parteneriat-concurenta. De altfel, in ultimii ani, predomina mai mult concurenta si chiar confruntarea. Aproape toti politicienii rusi vad in NATO o „piele sagrinata pe invers”: un bloc politico-militar in continua extindere si nelipsit de pericol la adresa Rusiei, a carui expansiune agresiva trebuie contracarata. In schimb, in tarile membre ale NATO predomina o parere aproape identica despre Rusia, iar termenul „assertive” a devenit un atribut obligatoriu al comentariilor occidentale despre politica externa rusa din epoca Putin. Totusi, in spatele acestor stereotipuri, realitatea se pierde. In sprijinul tezei privind agresivitatea Rusiei este greu de adus argumente de ordin militaro-politic. Discursul de anul trecut de la Munchen al lui Vladimir Putin i-a impresionat, probabil, atat de tare pe occidentali, incat la Bucuresti multi se asteptau de la presedintele rus la ceva asemanator. In ceea ce priveste politica energetica rusa, Moscova nu face nimic iesit din comun atunci cand isi promoveaza pe piata europeana marfa sa traditionala: gazul si petrolul. Se pare ca in Occident multi au dat crezare tezei lui Putin despre o „Rusie care se ridica din genunchi” si s-au ingrijorat destul de tare. Cu toate acestea, nu este observat un fapt, in opinia Gazeta, evident: la sfarsitul mandatului lui Vladimir Putin, Rusia a devenit destul de singura, lipsita practic de prieteni si de aliati. In ultimii 8 ani, relatiile Moscovei cu fostii confrati din cadrul Uniunii Sovietice s-au deteriorat in mod considerabil, cu SUA - nu s-au imbunatatit, cu tarile Uniunii Europene (UE) - au ramas neunivoce, cu Japonia - reci, cu China - cel mult politicoase. Rusia geopolitica se mentine pe pozitii defensive, iar lupta cu extinderea NATO confirma acest lucru. De altfel, potrivit cotidianului rus, aceasta lupta aduce cu un „meci de box cu propria umbra”. NATO, in calitate de bloc unitar puternic, cu o politica orientata si consecventa reprezinta o fictiune, o fantoma. O asemenea Alianta nu exista. Toate actiunile importante desfasurate in ultimii 15 ani sub egida Aliantei au fost realizate in special cu fortele SUA si cu o participare simbolica din partea altor aliati, o exceptie fiind Afganistanul. Practic, doar modul in care se va incheia operatiunea militara din Afganistan va arata cat face NATO in calitate de bloc militar. Principala problema a NATO este, in opinia Gazeta, procesul indelungat de cautare a propriei identitati. Creat in 1949 drept o contrapondere la expansiunea Uniunii Sovietice, la finalul „razboiului rece” Alianta si-a pierdut partial sensul existentei sale. In Europa, atlantii promoveaza mai multe strategii posibile. Una dintre ele se realizeaza in Balcani. Invitand in Alianta Albania si Croatia (ziarul rus precizeaza ca Romania si Bulgaria sunt deja membre ale Aliantei), NATO incearca sa previna izbucnirea unor noi razboaie in aceasta regiune. Aceasta strategie este denumita „politista”: NATO joaca aici rolul de aparator al ordinii internationale. In Europa Centrala si de Est, care nu au cunoscut razboaie in anii ‘90, nu exista necesitatea realizarii unei asemenea strategii. Tarile din aceasta regiune au aspirat si aspira sa devina membre ale NATO din alt motiv: ele considera Alianta un simbol al apartenentei la comunitatea occidentala si o garantie privind securitatea in fata unor posibile „surprize” din partea Rusiei. Aceste temeri sunt impartasite si de NATO, care promoveaza o ideologie potrivit careia Alianta este un instrument al democratizarii Europei de Est si tocmai de aceea extinderea NATO ar trebui sa continue. Aceasta strategie, care poate fi numita „misionara”, este sprijinita in mod activ de SUA, ceea ce s-a si putut vedea la summitul de la Bucuresti. In conditiile in care aderarea Rusiei la NATO nu este luata in considerare, o asemenea strategie va capata in mod inevitabil o tenta antiruseasca. Indiferent de afirmatiile liderilor rusi, Moscova reactioneaza in mod sensibil nu atat la amenintarile militare pe care le-ar reprezenta NATO, ci mai ales la aspecte simbolice, cum ar fi patrunderea din ce in ce mai adanca a Occidentului in sfera sa de influenta. Desigur, in plan strategic este putin probabil ca Rusia sa poata saluta „strategia misionara” a NATO, in conditiile in care aceasta ar presupune o singuratate si mai mare a Rusiei. Desigur, aderarea Rusiei insasi la Alianta va continua sa para multa vreme o totala utopie, insa Moscova ar putea sa propuna NATO o strategie alternativa realista. O asemenea alternativa ar putea presupune crearea treptata a unui sistem de securitate unic in Eurasia, din care sa faca parte NATO, Rusia si, posibil, alte tari ale Organizatiei Tratatului pentru Securitate Colectiva (OTSC). Totodata, NATO si-ar putea mentine valorile si prioritatile politice, insa eficienta solutionarii problemelor legate de securitate la nivelul intregului „Nord global” ar creste in mod semnificativ, la fel ca si gradul de incredere, subliniaza in final ziarul rus. Gazeta