Majestatea Sa Imperială Farah Pahlavi, Împărăteasa Iranului

Majestatea Sa Imperială se naște la Teheran în 14 octombrie 1938, din părinți credincioși față de monarhie: Sohrab Diba, căpitan din regimul militar Imperial și nobila Farideh Ghotbi.

Primind o educație cu totul aleasă, din fragedă copilărie începe să cunoască ce este necazul și durerea. La o vârstă fragedă, își pierde tatăl. Mama dorește foarte mult să îi ascundă plecarea tatălui ei din această lume, spunându-i adesea că este la spital pentru un tratament. Ea are o prietenă foarte apropiată al cărei tată este plecat în misiune diplomatică și care îi scrie mereu tatălui său. De aici îi vine în gând micuței Farah de a-i scrie și ea tatălui său. Dar, nu la puține zile, într-o dimineață, când coboară de la etaj în salonul casei, o găsește pe mama ei alături de un membru al familiei plângând. Așa a aflat trista veste privind dispa­riția tatălui său. A rămas mereu cu gândul că ea nu a mai putut să-i scrie tatălui său.
La Teheran, urmează cursurile Școlii Franceze. După terminarea școlii, dorește să intre la „Ecole Speciale d-Architecture” din Paris, între anii 1957 și 1959. Rămâne profund marcată de cum sunt tratate femeile în Europa dar, mai ales, în Iran. Cei mai apro­piați ai Majestății Sale Imperiale nu prea sunt de acord cu intrarea la o astfel de școală, mai ales ca o femeie să urmeze arhitectura.
„De mică am avut acea pasiune, cred că moștenită de la unchiul meu. Doream mult să știu cum se pot crea marile edificii...”, po­vestește ea.
Cu greu primește acordul familiei și ajunge la Paris, unde reușește să intre la o școală însemnată de arhitectură.
Dar, aici, în anul 1959, are loc întâlnirea care îi va schimba cu totul viața!
La Ambasada Iranului, se va întâlni cu Majestatea Sa Imperială Mohammad Reza Pahlavi, care urma să fie primit pentru câteva zile într-o vizită oficială. Cu această ocazie, au fost chemate numeroase personalități și stu­denți din Iran, printre care și tână­ra studentă Farah Diba.

Majestatea Sa Imperială Mohammad Pahlavi a mai avut două că­să­torii. Prima cu Fawzia a Egip­tu­lui, din 1939-1948, și cu Soraya Esfandiry 1951-1958. Des­părțirea de la prima căsătorie a fost cau­zată de faptul că Fawzia nu se putea deloc adapta la regulile și protocolul strict al Casei Majes­tății Sale Pahlavi. A doua căsă­torie cu Soraya, tot tristă, a fost din cauza că aceasta nu putea să-i dea un moștenitor pentru Succesiunea Dinastică, gând care îl îngrijora tare mult, în ultima vreme, pe Majestatea Sa.
După întâlnirea de la Ambasada Iranului la Paris, în urma căreia Împăratul Mohammad a rămas fascinat de frumusețea domni­șoarei Farah Diba, ea a fost che­mată de către Majestatea Sa la o întrevedere privată!
Majestatea Sa a fost direct cu ea și i-a spus că tare mult dorește să-i fie aproape pentru tot restul vieții. Deja era despărțit de Soraya, iar poporul știa că lucrurile din viața personală a Majestății Sale Imperiale nu mergeau deloc bine în ultimele luni înainte de despărțire, problema majoră fiind succesiunea dinastică...
După scurt timp, se anunță oficial relația dintre cei doi și, peste puține luni, următoarea căsătorie.
Căsătoria va avea loc la Palatul Regal din Teheran, cu cel mai mare fast, la 21 decembrie 1959. Căsătorie civilă și religioasă, totul cu un protocol strict și la cel mai mare fast!
La scurtă vreme, Împăratul pri­mește, așa cum Majestatea Sa Imperială mărturisește, „cea mai mare și frumoasă veste din viața mea”, aceea că va avea, în sfârșit, un moștenitor!

După căsătorie, a fost organizat, în cel mai scurt timp, cabinetul Majestății Sale, cu cei mai apropiați colaboratori. Dorește foarte mult să se ocupe de rolul și dreptul femeii în Iran în primul rând, de opere caritabile, dar pune foarte mare accent și pe cultură, mai ales vrea să scoată la vedere toți artiștii buni ai Iranului. De asemenea, dorește foarte mult ca, în capitala Iranului, să fie deschisă o galerie de Artă, Majestatea Sa Imperială fiind foarte apropiată de Andy Warhol și Salvador Dali. Reușește, până la urmă, să des­chidă prima galerie de artă la Teheran.
Adesea mărturisește: „ador arta mai ales cea impresionistă, am o operă foarte dragă «Thérapeute’ de Magritte»”.
Rămâne foarte apropiată de insti­tuțiile de învățământ și de cadrele medicale. Ajută foarte mult ca, în satele mici, să se deschidă cabinete medicale. De asemenea, ajută scriitori, poeții, oamenii de cultură...  

Între timp, toate reformele evo­luează și populația Iranului își îmbunătățește condițiile de trai, așa că Majestatea Sa Imperială Mohammad dorește, până la urmă, să fie încoronat pe un stil vechi și tradițional. De menționat faptul că Majestatea Sa Imperială nu a dorit inițial să fie încoronat Împărat, pentru că situația Iranului nu era foarte bună la plecarea la cele veșnice a Marelui Împărat Reza Shah. Adesea mărturisea: „nu pot fi încoronat Împărat când societatea Iranului este foarte săracă!ˮ
Așa că a sosit momentul Înco­ronării la 26 octombrie 1967. O ceremonie cu mare fast și mare procesiune pe toate străzile din Teheran. „Când Regele mi-a pus coroana pe cap, am simțit cum toate femeile Iranului sunt încoronate și puse la un înalt nivel în societate!” mărturisește Majestatea Sa Imperială.

Copii:  Alteța Sa Imperială și Regală Reza Ciro Pahlavi, *moștenitorul Tronului Alteța Sa Imperială și Regală Yasmin Farahnaz Pahlavi.
Alteța Sa Imperială și Regală Ali Reza Pahlavi.
Alteța Sa Imperială și Regală Leila Pahlavi.

După revoluția din Iran, începe cea mai tristă parte din viața lor. La 16 ianuarie 1979, sunt forțați să ia calea exilului. Pleacă în Maroc, Bahamas, Ecuador, Me­xic, Statele Unite ale Americi, Panama și Egipt.
Aflat în exil, la Egipt, Împăratul Mohammad moare la 27 iulie 1980, după o lungă și grea sufe­rință, având cancer. Are parte de funeralii de stat organizate de Anwar el Sadat. „În El Cairo nu s-au mai văzut așa ceremonii până la funeraliile Majestății Sale Imperiale” mărturisește Jehan Sadat. În fiecare an, în luna iulie, Majestatea Sa Imperială, alături de membrii familiei, călătoresc la El Cairo pentru a aduce un omagiu la mormântul Majestății Sale.
Acum Majesatea Sa Imperială se află la Paris, iar fiul și Moște­nitorul Coroanei, Alteța Sa Imp­erială și Regală Reza, în Statele Unite ale Americii, unde zi de zi muncește pentru binele mers a Iranului. Alteța Sa Imperială și Regală Farahnaz lucrează în domeniul învățământului. Adesea spune: „având numele Pahlavi, am avut mereu mari probleme în căutarea unui loc de muncă în societate”.
Majestatea Sa Imperială Farah are un cabinet ce îi coordonează toată activitatea și misiunea în Statele Unite ale Americii. Din exil încearcă, cât îi stă în putință, să fie alături de poporul din Iran. Participă la diferite evenimente de cultură, binefacere, dar și este alături la marile evenimente ale Familiilor Regale ale lumii.
Durerea și o mare și grea încercare vine din nou în anul 2001. Alteța Sa Imperială și Regală Leila este găsită fără viață în ca­mera unui hotel din Londra. În anul 2011, Alteța Sa Regală și Imperială Ali Reza, după o lungă depresie, este găsit fără viață în casa sa din Boston.

Majestatea Sa Imperială mărturi­sește „în fiecare zi mă gândesc la fiii mei Ali Reza și Leila, ei sunt victimele exilului prin care noi trecem!”.Mai spune: „Mă ajută mult să merg mai departe cores­pondența cu poporul din Iran și cu lumea, dar și numeroasele scrisori ce le primesc pentru diverse evenimente și susținere! Încerc, cât îmi stă în putință, să răspund tuturor personal!”. De asemenea, Majestatea Sa Imperial[ vorbește des despre credință.

Majestatea Sa Imperială este o prietenă foarte apropiată cu Familia Regală a României. A participat, la Lausanne, la Căsătoria de atunci a Alteței Sale Regale Prin­cipesa Moștenitoare Marga­reta cu Alteța Sa Regală Princi­pele Radu al României.
De remarcat și data de 21 noiembrie 2005, când, la Paris, parti­cipă, alături de Familia Regală a României, la Gala Fundației Prin­cipesa Margareta a României.

Frământată de un gând ce îl purta mereu în suflet, mărturisește: „nepoatele mele, în fiecare seară, înainte de culcare, îmi spun: «mamă Yaya, ne tot spui că suntem din Iran, suntem Principese, că avem o altă conduită de viață. Dar noi nu putem merge acasă... De ce e nevoie să știm toate aceste lucruri!?»” De la acest gând au fost inspirate memoriile Majes­tății Sale Imperiale. Cartea a apărut în anul 2003, fiind tradusă în mai multe limbi iar, de multe ori, a fost nevoie să fie retipărită datorită succesului de care s-a bucurat.

Între anii ’60-’70, este cea mai fotografiată femeie din lume, fiind urmată în acest clasament de Liz Taylor și Jacqueline Kennedy.