Mahatma Gandhi, „Marele Suflet” al Indiei

Mahatma Gandhi s-a născut la 2 octombrie 1869, la Porbandar, în provincia indiană Kathiawar, părintele independenţei Indiei, numele său adevărat fiind Mohandas Karamchand Gandhi. Iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolentă împotriva stăpânirii coloniale britanice, a fost supranumit Mahatma (în sanscrită însemnând „Marele Suflet”) de marele poet indian Rabindranath Tagore. 

Gandhi provenea dintr-o familie indigenă din pătura superioară a societăţii indiene, aparţinând castei vaishya. Tatăl său, Mohandas Kaba Gandhi, a ocupat pentru o vreme funcţia de guvernator în Kathiwar, statul Vankaver. La vârsta de treisprezece ani, Gandhi a fost căsătorit cu Kasturbai Nakanji, o fată de aceeaşi vârstă cu el. Moartea tatălui şi a primului său copil i-au schimbat decisiv viaţa. 

După ce a urmat cursurile colegiului din Bhavnagar, Gandhi a studiat dreptul la Universitatea din Ahmadabad şi la University College London. 1888 este anul în care Gandhi a plecat în Londra, an în care a devenit vegetarian. La Londra s-a preocupat, pe lângă studiile de drept, de hinduism, islam şi creştinism. Îttors în India, Gandhi a practicat pentru scurt timp avocatura în Bombay.

În anul 1893, Gandhi a plecat în Africa de Sud, în calitate de consilier juridic al unei firme comerciale indiene, unde a rămas vreme de 21 de ani, cu mici întreruperi. În Africa de Sud, Gandhi a descoperit că mii de indieni imigranţi erau supuşi segregaţiei rasiale, fapt care l-a determinat să se angajeze în lupta împotriva dominaţiei britanice şi recunoaşterea drepturilor compatrioţilor săi. Frizerul refuza să îl tundă, pentru simplul motiv că nu aparţinea rasei albe, nu avea voie să poarte turban în sala de judecată, iar după ora 21 nu mai avea voie să iasă din casă fără permisiunea angajatorului său.

În 1896, Gandhi s-a întors în India, unde a redactat mai multe materiale despre situaţia comunităţii indiene din Africa de Sud. În acelaşi an s-a întors pe continentul african. Articolele sale au fost interpretate în Africa de Sud ca un îndemn la revoltă deschisă, motiv pentru care Gandhi şi însoţitorii lui indieni nu au fost lăsaţi să debarce de pe vasul cu aburi ajuns în portul Natal. Pretextul a fost o aşa zisă epidemie de ciumă care s-ar fi declanşat la bordul vasului, acesta intrând în carantină pentru 23 de zile.

În momentul în care a reuşit să coboare de pe vas, Gandhi a fost aproape de a fi linşat de un grup de albi. Cu toate acestea, în timpul războiului burilor din 1899 şi a revoltei zuluşilor din 1906, el i-a îndemnat pe indieni să lupte de partea britanicilor. Aceştia nu le-au permis indienilor să se implice în conflicte decât ca sanitari. Gandhi a devenit infirmier, pentru că a văzut în acest lucru o obligaţie civilă.

Începând cu anul 1906, Gandhi a lansat la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistenţa paşnică, denumită satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autorităţile britanice. Guvernul sud-african a admis, în cele din urmă, adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni: anularea unora dintre regulile discriminatorii, recunoaşterea drepturilor civile pentru imigranţi şi validitatea căsătoriilor religioase.

În 1907 a fost promulgată legea înregistrării. Toţi indienii trebuiau să fie amprentaţi şi înregistraţi, după care urmau să primească un număr de ordine şi un act de identitate. Acesta trebuia purtat mereu asupra lor, pentru că fără el nu ar mai fi putut intra în Transvaal, zonă guvernată de buri. Gandhi nu s-a lăsat înregistrat, iar majoritatea indienilor i-au urmat exemplul, astfel că a fost condamnat la două luni de închisoare. În 1913, toate căsătoriile necreştine care nu fuseseră încheiate de ofiţerii de stare civilă din Africa de Sud, au fost declarate nule. Pentru indieni, acest lucru a însemnat o lezare de proporţii a onoarei lor, pentru că soţiile lor deveneau în urma acestei reglementări simple concubine. În plus, copiii lor îşi pierdeau dreptul la moştenire. Gandhi a format o „Armată a Păcii”, care număra aproximativ 5.000 de oameni. Britanicii şi burii au reacţionat cu violenţă.

În 1915, după o scurtă trecere prin Marea Britanie, Gandhi s-a întors în India, unde nemulţumirile populaţiei indigene cunoşteau o curbă ascendentă. Nemulţumiri legate de dominaţia britanică vizau în principal noua lege agrară, care prevedea confiscarea pământului ţăranilor în caz de recoltă proastă sau necultivare. Gandhi a devenit lider al Partidului Congresului, care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.

Devenit între timp o celebritate în India, Gandhi a pus bazele unui ashram în care i-a primit şi pe marginali, pe cei consideraţi a fi în afara castelor indiene. Gandhi s-a luptat şi pentru ţăranii din Biharul de Nord, provincie situată la poalele Munţilor Himalaya.

În 1919, Gandhi a declanşat prima mare campanie satyagraha de nesupunere civilă, care prevedea boicotul mărfurilor englezeşti şi refuzul plăţii impozitelor. La 13 aprilie 1919, cu ocazia unei manifestaţii paşnice a circa două mii de indieni strânşi într-o piaţă din Amritsar, armata britanică a ucis patru sute de oameni, multe altele fiind rănite.

În acelaşi an, Gandhi a organizat o grevă generală, care a cuprins şi oraşul Delhi. A fost arestat, judecat şi condamnat la câteva luni de închisoare. După eliberare şi-a continuat activitatea, autorităţile britanice arestându-l din nou. Pus în libertate, Gandhi a participat la Conferinţa din Londra, în 1926, unde a cerut pentru prima oară independenţa Indiei.

O largă campanie de rezistenţă a fost iniţiată în 1930, având ca obiectiv abrogarea impozitului pe sare şi boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Autorităţile engleze l-au arestat împreună cu soţia sa şi cu alţi cincizeci de mii de militanţi indieni. În închisoare a reacţionat cu lungi perioade de greve ale foamei. Gandhi a ridicat în acea perioadă roata de tors la statutul de simbol al independenţei Indiei, ea aflându-se şi astăzi pe steagul indian. Gandhi şi adepţii săi au adoptat purtarea hainelor ţesute din fire toarse de mâna lor şi îi încurajau şi pe alţii să facă la fel. În opinia lui Gandhi, dacă indienii şi-ar fi fabricat propriile haine, ar fi cauzat un puternic şoc economic sistemului britanic din India. Ulterior, Gandhi a purtat un dhoti pentru tot restul vieţii, pentru a exprima simplitatea vieţii sale.

Gandhi a anunţat apoi organizarea unei campanii împotriva taxei pe sare. Sarea indiană era un produs impozabil. Vasele care duceau în Marea Britanie mirodenii, ceai şi diferite produse de lux se întorceau încărcate cu sare, pentru a nu călători goale. Sarea indiană a fost scumpită prin aplicarea unei taxe specifice, pentru a vinde sarea englezească.

La 11 martie 1930, Gandhi şi-a început, în Abmadabad, Marşul Sării. În compania prietenilor şi a elevilor săi, el a parcurs sub supravegherea presei internaţionale, în 24 de zile, 385 de kilometri, până la malul mării. În perioada următoare s-a dezvoltat comerţul cu sare adunată de pe plajă. Sarea englezească a fost boicotată, iar boicotul s-a extins şi asupra altor mărfuri englezeşti. Gandhi şi alţi adepţi ai săi au fost arestaţi din nou şi eliberaţi în 1931.

În anii următori, Gandhi a plecat din nou în Marea Britanie, unde a avut numeroase întâlniri cu personalităţi ale vremii, printre acestea numărându-se şi Charles Chaplin. Cu acest prilej, Gandhi s-a mai apropiat puţin de idealul independenţei indiene.

La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi s-a pronunţat public împotriva războiului. Cu toate acestea, le-a cerut indienilor să susţină Marea Britanie, cu condiţia ca aceasta să garanteze independenţa Indiei. Guvernul englez a reacţionat arestându-l din nou, împreună cu alţi 12.000 de oponenţi ai regimului. A fost eliberat după doi ani de detenţie în palatul Aga Kahn, în care fusese încarcerat. În perioada detenţiei sale, a murit Kasturbai, soţia sa. 

Considerat un fel de sfânt în viaţă şi un conducător politic în acelaşi timp, Gandhi a obţinut în cele din urmă retragerea britanicilor şi independenţa Indiei, la 15 august 1947. Gandhi a asistat cu durere la divizarea subcontinentului indian în două state: India şi Pakistan, care a consfinţit separarea dintre hinduşi şi musulmani şi care a culminat, la sfârşitul anului 1947, cu un război civil, ce a costat viaţa a peste un milion de oameni, punând pe drumuri alte şase milioane de refugiaţi. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării ţării a provocat ura unui fanatic hindus, care l-a asasinat la 30 ianuarie 1948, în New Delhi, în timpul unei ceremonii religioase.

Mahatma Gandhi se numără printre cele mai fascinante personalităţi ale secolului XX. Atitudinea sa non-violentă împotriva discriminării din Africa de Sud şi India l-a transformat, împreună cu învăţăturile sale, într-unul din cele mai importante simboluri ale umanităţii.

Recunoaşteri târzii

Gandhi nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru pace, deşi a fost nominalizat de cinci ori între 1937 şi 1948. Zeci de ani mai târziu, Comitetul Nobel şi-a declarat public regretul pentru omisiune. Mahatma Gandhi a fost pe cale să primească Premiul Nobel în 1948, dar asasinarea sa a împiedicat acest lucru. Premiul nu a fost acordat în 1948, anul morţii lui Gandhi, pe motivul că „nu există un candidat potrivit în viaţă”, iar atunci când Dalai Lama a primit premiul în 1989, preşedintele comitetului a spus că acesta este „într-un fel, un tribut memoriei lui Mahatma Gandhi.”

În 1969, Marea Britanie a scos o serie de timbru pentru a comemora centenarul Mahatma Gandhi. În 1996, guvernul indian a introdus seria de bancnote „Mahatma Gandhi” de 5, 10, 20, 50, 100, 500 şi 1.000 de rupii. Astăzi, toate bancnotele în circulaţie din India conţin un portret al lui Mahatma Gandhi. 

Mahatma Gandhi este onorat în India drept Părintele Naţiunii; ziua sa de naştere, 2 octombrie, este sărbătoare naţională în India, Gandhi Jayanti. Pe 15 iunie 2007, s-a anunţat că Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat în unanimitate rezoluţia ce declară 2 octombrie „Ziua Internaţională a Non-Violenţei”.

Gandhi a influenţat lideri importanţi ai lumii şi numeroase mişcări politice. Conducători ai luptei pentru drepturile civile, inclusiv Martin Luther King şi Nelson Mandela, s-au inspirat din ideile lui Gandhi în dezvoltarea propriilor teorii despre non-violenţă.

„Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău”.

 

Mahatma Gandhi

 

 

„Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil, succesul te face să străluceşti, Dumnezeu te face să continui”.

 

Mahatma Gandhi