Magia nopþii dintre ani

Dacã astãzi tradiþiile ºi obiceiurile ancestrale nu se mai practicã, le vom rememora mãcar pentru a nu fi uitate de tot. Poate aºa, cei care doresc sã trãiascã vremurile de altãdatã, într-o searã de Anul Nou petrecutã ca pe vremea bunicilor, vor putea sã se distreze într-un stil mai aparte. Anul Nou în Maramureºul istoric n-a fost o sãrbãtoare ca ºi cea de azi. Evenimentul a prins a avea importanþã tot mai acutã în perioada comunismului, dorindu-se astfel a elimina din conºtiinþa oamenilor serbarea Naºterii Domnului. Pe vremuri, în calendarul creºtin se celebra doar ziua de 1 ianuarie (Sfântul Vasile cel Mare), iar momentul trecerii dintre ani avea mai mult conotaþii magico-mitice, performate prin rituri de trecere. Atunci lumea se distra, fetele îºi cãutau ursitul, se fãceau urãri de belºug, ºi nimeni nu-ºi fãcea bilanþul, ca în ziua de azi. De prin anii 1970 a început sã se colinde (ureze) ºi de Anul Nou, urãri nou „importate”, în care refrenul „Seara de Crãciun” a fost înlocuit cu „An Nou fericit”. De Anul Nou, în Maramureº se „umbla” cu Capra, Buhaiul ºi Pluguºorul. Cu Capra se joacã ºi de Crãciun, iar obiceiul e arhicunoscut aºa cã nu vom insista asupra sa. Buhaiul este „mânat” ºi azi (mai ales la festivalurile folclorice destinate turiºtilor) de patru copii (puberi sau chiar adolescenþi). Unul þine buhaiul (confecþionat dintr-o „bãrbânþã”-adicã putinã), altul trage de „coardã” (fãcutã dintr-o ºuviþã de fuior), „vestitorul” adreseazã gazdelor versurile de urare, iar afarã rãmâne ultimul copil, costumat în „drac”. Se spune cã buhaiul este un strãvechi obicei agrar, de urare a belºugului. Cu pluguºorul umbã tot copiii (ºi pare-se cã e mai nou decât celelalte douã obiceiuri, pãtrunzând, prin „contaminare”, din sud ºi est). De asemenea, este un obicei agrar, la care participã tot ”vestitori” ºi „draci”. „Jocul moºilor”, azi dispãrut, însemna cã douã sau mai multe neveste „ciuhoase” (glumeþe) se deghizau în moºi sau cerºetori ºi-ºi deranjau apropiaþii ºi rudele - prin cerºit, întrebãri ciudate etc. Dacã se întâmpla sã fie prinse, erau dezbrãcate ºi deconspirate, dacã nu, scãpau cu fuga. „Moºul cu plugul”, un alt obicei aproape dispãrut, grupa doi copii costumaþi în bãtrâni, care colindau casele, purtând un plug simbolic ºi urând belºug pentru Anul Nou. Mai nou, în Maramureº a intrat ºi uratul „cu Steaua”, comun azi tuturor românilor. Pe de altã parte, tot gunoiul ce se mãtura în casã în intervalul dintre Crãciun ºi Anul Nou, în dimineaþa zilei de „Sânvãsâi” se ducea afarã ºi se împrãºtia pe sub pomii fructiferi, ”pentru a aduce roadã”. Obiceiuri de Anul Nou În noaptea magicã în care se schimbau anii, maramureºenii efectuau o serie de ritualuri, cel mai des practicate fiind cele de cãsãtorie, de ursitã. Iatã câteva dintre acestea. - În noaptea de Revelion fetele mergeau ºi fãceau baie goale în râu, pentru a fi frumoase ºi curate tot timpul anului ºi pentru a-ºi gãsi alesul inimii. - Tot atunci se numãrau parii din gard, începând în sens invers de la nouã, asta pe omãt mare, când gardul era acoperit de zãpadã. Al nouãlea par se lega cu fir roºu, fiind apoi verificat a doua zi. Se credea cã, dacã e frumos ºi drept alesul va fi la fel, idem în caz cã parul e strâmb ºi putred. Dacã stâlpul e dublu, fata va avea doi soþi, iar dacã e rupt, alesul va muri prematur. - Fetele duceau un buchet de busuioc la râu, ºi îl lãsau acolo, la limita de contact cu apa. Dimineaþa se verifica: dacã buchetul prinsese þurþuri, pentru fata care l-a aºezat însemna cã va avea bãrbat bun ºi bogat, iar dacã nu, va fi sãrac ºi necãjit (apud Ioana Dãncuº). - Pe vremuri, se furau porþile de la casele fetelor de mãritat, fiind duse departe ºi ascunse de cãtre feciori, pentru a le face de ruºine. O altã variantã ducea la blocarea drumurilor ºi podurilor înguste cu acele porþi, pentru a „forþa” fetele sã se mãrite în satul natal. - În seara de Anul Nou, femeile scoteau un numãr de cãrbuni aprinºi din vatrã afarã, pe o bucatã de tablã, ºi erau numiþi: grâu, mãlai, orz, cartofi, fân. Dacã vreun cãrbune se fãcea cenuºã în timpul rãcirii, asta însemna cã recolta al cãrui nume îl purta, se va face praf. - Uneori, fetele ieºeau în bãtãturã ºi ascultau noaptea: dacã lãtra câine, urmau sã aibã bãrbat rãu, dacã auzeau vite mugind, urma un soþ bun, dacã se auzea cocoºul aºteptau bãrbat rãu ºi infidel, dacã ciripeau pãsãri, ursita aducea bãrbat frumos, dacã se auzea porc grohãind însemna viitor bãrbat moale, leneº, dar puternic. - Un obicei dispãrut azi se performa astfel: se puneau 5-10 farfurii pe masã, cu fundul în sus, sub care se aºeza pâine, sare, cãrbune, un cuþit etc. Fata de mãritat, legatã la ochi, alegea o farfurie ºi apoi se uita dedesubt: dacã alesese pâine însemna soþ bogat, cartof - om mediocru în toate, cãrbune - bãrbat înºelãtor ºi brunet, ovãz - soþ înalt, subþire ºi iute la mânie, sare - plãcut în multe ºi risipitor, mãr - bun la suflet ºi frumos, inel - de asemenea frumos, cuþit - om bãtãuº, piper - soþ aprig, oglindã - bãrbat fãþarnic etc. - Jocul „Boþii” a dispãrut ºi el. Pe vremuri, se frãmântau din aluat de fãinã de grâu niºte boþi ºi în fiecare se bãga câte un bilet cu nume de fatã ori de fecior. Se fierbeau 10 minute, apoi se rãceau, iar la urmã se aducea o pisicã, care alegea câte un boþ. Astfel se alegeau posibilele viitoare perechi de însurãþei. Calendar ºi metehãi Cel mai crud joc era „metehãul”. În seara de Anul Nou sau de Boboteazã, feciorii confecþionau un fel de pãpuºi, înalte de un metru, dintr-un schelet de crengi îmbrãcate cu haine vechi, cu aspect comic, „femei” ºi „bãrbaþi”, care întruchipau pe vreun fecior sau fatã bãtrânã. Se ataºau la aceste mascote ºi bileþele (plasate în traistã sau în sânul „metehãului”), pe care se scria cine este feciorul (sau fata) luat în tãrbacã, ce vrea, cât de de bun ºi bogat este etc. „Metehãii” se atârnau apoi în toiul nopþii, în copaci sau pe stâlpi înalþi, pentru a putea fi îndepãrtaþi cât mai greu. A doua zi, la descoperire, se fãcea mare bãtaie de joc din respectivul, de care se râdea tot anul, pânã la urmãtoarea sãrbãtoare. Toate astea ºi multe alte rituri ºi jocuri se organizau la petrecerea „Vergelului”, în noaptea de Anul Nou, în câte o casã unde feciorii aduceau bãutura, iar fetele (însoþite de pãrinþi) mâncarea, ºi unde toþi se distrau cu muzicã, mâncare ºi bãuturã. Calendarul cepei Aceiaºi superstiþioºi moroºeni, tot în noaptea de An Nou, încercau sã afle cum va fi sezonul agricol urmãtor, cu ajutorul „calendarului cu cepe”, care se face astfel: se iau ºase cepe mari, se taie în douã, se scot rândurile mai mici dinãuntru, ºi se lasã numai trei foi în fiecare. Cojile respective se umple cu sare, cu golul în sus, se aºeazã apoi una lângã alta în tindã, ºi se scrie la fiecare numele unei luni a anului, în ordine. A doua zi, se verificã: dacã coaja (aferentã lunii aprilie de exemplu) s-a muiat, înseamnã cã va fi o lunã umedã ºi „moale”. Dacã dimpotrivã coaja e tare, va fi senin ºi cald (ori rece). Aceste obiceiuri, precum ºi multe altele pe care nu le mai amintim aici, azi în proporþie de peste 90 la sutã dispãrute, se mai performau pânã prin anii ’80 în sate ca Vãleni, Breb, Dragomireºti etc. Acum, multe din aceste superstiþii s-au mutat în înregistrãrile etnografilor ºi folcloriºtilor. Satele maramureºene, urbanizate în mare proporþie, occidentalizate fãrã noimã, mãsurã sau gust ºi-au pierdut grosul tradiþiilor ºi superstiþiilor. ªi au devenit mai sãrace parcã, chiar decât în vremurile de restriºte. Teofil IVANCIUC