Maestrul genocidului

Khmerii rosii, condusi de Pol Pot, unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei umanitatii, au lasat o dara uriasa de sange in istoria umanitatii. Regimul instaurat de Pol Pot in Cambodgia, cu toate ca s-a aflat la conducere doar patru ani, reprezinta una dintre cele mai terifiante experiente pe care le-a trait vreodata un popor. Pol Pot, prim-ministru al Cambodgiei in perioada 1975-1979, s-a nascut la 19 mai 1928 in localitatea Saloth Sar, intr-o familie prospera de tarani, care avea si relatii importante in provincia Kompong Thom. Sora si verisoara sa erau dansatoare si concubine ale regelui Monivong, iar fratele sau a fost, pana in 1975, functionar la palatul regal. Pol Pot si-a facut studiile la Pnomh Penh si Kompong Cham si a devenit membru al Partidului Comunist Indochinez condus de Ho Chi Min. In 1949, a plecat la Paris pentru a-si definitiva studiile. La revenirea in tara, in 1953, a luptat pentru scurta vreme impotriva francezilor, in timpul razboiului din Indochina. In 1960, a devenit membru al Comitetului Central al nou infiintatului Partid Comunist din Kampuchia, iar in 1963, secretar al acestui partid, in cadrul caruia si-a impus dogme. Pol Pot a organizat in nordul tarii miscarea de rezistenta impotriva regimului printului Sihanouk si a condus trupele khmerilor rosii in timpul razboiului civil impotriva regimului condus de Lon Nol. Ajuns la putere (lucru tinut secret pana in 1976), relatiile sale cu Vietnamul, care-i sustinuse miscarea de gherila, s-au inrautatit. Pol Pot tinea sa-si afirme independenta si autoritatea absoluta. Cu o brutalitate inimaginabila, a incercat sa creeze o adevarata societate comunista si sa puna capat oricarei opozitii. Lider al miscarii comuniste a khmerilor rosii, a impus Cambodgiei un regim dictatorial, punand in aplicare un plan de „reeducare” culturala a maselor si de reintoarcere la o economie agrara, plan sustinut prin masuri represive care au dus la moartea a milioane de cambodgieni. In urma unei interventii vietnameze, a fost inlaturat de la putere, dar a continuat sa controleze importante zone rurale. A fost condamnat la moarte in absentia sub acuzatia de genocid, de catre noua Republica Populara Kampuchia. A murit in liberate, in 1998. Epurari etnice si religioase Minoritatile etnice si religioase din Cambodgia au avut mult de suferit in timpul regimului lui Pol Pot. „In Kampuchia nu exista decat o singura natie si o singura limba, limba khmera. De acum incolo, nu mai exista nici o altfel de nationalitae in Kampuchia”, a decretat Pol Pot. Catedrala catolica din Phnom Penh a fost rasa din temelie, moscheile au fost distruse, templele din Angkor abandonate junglei, rugaciunile interzise si calugarii exterminati. Tentativa de eradicare a religiei a provocat mari drame. Mii de cambodgieni au murit in tabere de munca. Cabanelor mizere, muncii epuizante si ratiilor de infometare li se adaugau dizenteria si paludismul. Ravagiile provocate de bolile care loveau trupurile epuizate au fost terifiante. Hrana zilnica o constituia o supa limpede cu patru linguri de orez. Subalimentarea cronica a favorizat ansamblul bolilor (in special dizenteria) si le-a accentuat gravitatea. Mai existau „boli ale foamei”, cea mai frecventa fiind edemul generalizat. Se pare ca au existat si cazuri de antropofagie. Compasiunea, virtute cardinala a budismului, a disparut. Pentru a supravietui in regimul lui Pol Pot, trebuia mai intai de toate sa stii sa minti, sa trisezi, sa furi si sa ramai insensibil. „Zeul” cambodgian Pol Pot a crezut, fara indoiala, ca se ridica mai sus decat „gloriosii” sai inaintasi politici (Marx, Stalin, Mao Zedong) si ca revolutia secolului XXI va fi khmera, dupa cum cea din secolul XX fusese la inceput rusa, iar apoi chineza. Fostul sau cumnat, Ieng Sary, spunea despre criminalul cambodgian: „Pol Pot se considera un geniu incomparabil in domeniile militar si economic, in igiena, in scrierea cantecelor, in muzica si in dans, in arta culinara, in moda, inclusiv in arta de a minti. Pol Pot se considera deasupra tuturor creaturilor planetei. El este un zeu pe pamant.” Este evidenta asemanarea cu portretele care i se faceau lui Stalin. „Greseli de aplicare a politicii”\" Dupa razboiul civil din 1970-1975, khmerii rosii au ocupat capitala Phnom Penh. Imediat dupa aceasta, Pol Pot a ordonat evacuarea orasului. Masura a insemnat un soc neasteptat pentru locuitori ca si pentru opinia publica mondiala. Istoricii apreciaza ca evacuarea oraselor (pentru ca masura a fost luata si in cazul celorlalte orase cambodgiene) a ramas una dintre „semnaturile” regimului in istorie. Functionarii cu grad mediu si ridicat de pregatire, ca si ofiterii de cariera, au fost masacrati. Deportarile au fost reluate in anii urmatori, populatia cambodgiana ruralizata aproape in intregime fiind mutata in mod repetat in alte zone. Se apreciaza ca doar in prima etapa a deportarilor au murit intre 100.000 si 250.000 de persoane. Supravietuitorii macelurilor din orasele cambodgiene au fost deportati cu camionul, cu trenul, cu vapoarele spre alte zone unde erau destinati exterminarii. Inca din timpul transportului s-au inregistrat mai multe mii de victime. Deportatii erau imbracati in haine albastre (aduse din China cu cargouri speciale), in timp ce „uniforma” sub Pol Pot trebuia sa fie neagra. Femeile, copiii si batranii au fost masacrati alaturi de barbatii adulti. Depasiti de sarcina lor, khmerii rosii au impus populatiei civile sa-i ajute. „Revolutia” a devenit o adevarata nebunie care ameninta sa inghita intreg poporul cambodgian. Putini au reusit sa ajunga in Thailanda sau Vietnam. Cu toate acestea, in ultimul interviu pe care l-a acordat, Pol Pot a dat asigurari ca „numai cateva mii de cambodgieni au murit, probabil ca urmare a unor greseli de aplicare a politicii noastre care viza sa aduca belsug poporului.” Sfarsitul khmerilor rosii Sintagma khmerii rosii a fost folosita pentru a desemna gruparile comuniste din Cambodgia conduse de Pol Pot, khmerii reprezentand grupul etnic dominant din Cambodgia. Originile acestor grupari coincid cu infiintarea in 1960 a Partidului Comunist din Kampuchia, al carui secretar general a devenit in 1963 Pol Pot. Dupa luptele duse impotriva regimului printului Sihanouk, din 1968, Armata Revolutionara a khmerilor cambodgieni a declansat sub conducerea lui Pol Pot un razboi civil impotriva fortelor guvernamentale. Sprijiniti de comunistii din Vietnamul de Nord, khmerii s-au implicat in razboiul din Vietnam si au devenit tinta atacurilor americane. Dupa caderea Saigonului in 1975, drumul spre putere le-a fost deschis. In pofida originilor acestor grupari, ideologia khmerilor rosii este dificil de definit, pentru ca nu era nici maoista, nici marxist-leninista. In cei patru ani cat au detinut puterea, khmerii rosii au avut doua obiective majore: sa institutionalizeze o suprematie asumata a populatiei khmere asupra intregii tari si sa supuna Cambodgia controlului lor absolut. Infrante de vietnamezi in 1979, gruparile khmerilor rosii au continuat lupta impotriva guvernelor care s-au succedat la conducerea Cambodgiei. Aceste grupari au fost insa izolate, pe masura ce regimul s-a stabilizat si a devenit mai autoritar. Efectivele lor au scazut dramatic dupa ce unele dintre ele au acceptat in 1995 incheierea unui armistitiu, iar in 1999 ultimele grupari ale khmerilor rosii au capitulat. Logica genocidara a khmerilor Moartea violenta era ceva obisnuit in regimul lui Pol Pot. Khmerii rosii au pus in practica o logica genocidara. „E de ajuns un milion de revolutionari pentru tara pe care o construim. De rest nu avem nevoie. Preferam sa ucidem zece prieteni decat sa lasam un singur dusman in viata”, afirmau khmerii. Cele mai sumbre statistici vorbesc de aproximativ 3.100.000 de morti in cei trei ani si jumatate de guvernare a lui Pol Pot. Un studiu al CIA, intemeiat pe date aproximative, estimeaza deficitul demografic total la 3.800.000 de persoane intre 1970-1979. pentru o populatie in jur de 5.200.000 de locuitori in 1979. Statistici mai moderate afirma ca Pol Pot a reusit sa masacreze un sfert din populatia Cambodgiei. Timpul epurarilor si al marilor masacre a fost reprezentat de perioada 1976-1979. Oricine era considerat un dusman al regimului trebuia eliminat. Nu au existat procese, nici macar acuzatii clare, dar toti arestatii au fost asasinati, dupa torturi ingrozitoare. La sfarsitul guvernarii lui Pol Pot, 42% dintre copiii cambodgieni erau orfani. Ajuns la putere, Pol Pot nu i-a crutat nici macar pe vechii lui tovarasi de arme. Si acestia au fost arestati, torturati si executati. Socialismul fara nici un model In 1978, Pol Pot declara ca statul cambodgian construieste socialismul fara nici un model. Un supravietuitor al regimului, Pin Yathay, afirma ca: „In Kampuchia Democrata, nu existau inchisori, tribunale, universitati, licee, moneda, carti, sport, distractii... Nici un fel de timpi morti nu erau acceptati intr-o zi de munca de douazeci si patru de ore. Traiul zilnic se impartea astfel: douasprezece ore de munca fizica, doua ore pentru masa, trei ore odihna si educatie, sapte ore de somn. Ne aflam in inima unui urias lagar de concentrare. Nu exista justitie.” Imediat dupa preluarea puterii, khmerii rosii au abolit moneda khmera. O consecinta involuntara a fost monopolul dolarului american, recunoscut de catre populatie pentru putinele schimburi monetare, ilegale, care mai subzistau. Paranoicul din jungla cambodgiana In ianuarie 1979, sosirea vietnamezilor a fost resimtita de majoritatea cambodgienilor ca o „eliberare”. Pol Pot a fost alungat de la putere de interventia vietnamezilor, dar a fost capabil sa pastreze controlul asupra unor teritorii intinse, ducand o lupta sangeroasa de gherila si devenind principalul obstacol in calea pacificarii tarii, obiectiv urmarit de ONU dupa 1991. In 1997, a initiat o ultima epurare in randurile khmerilor rosii. Rupt de restul universului, Pol Pot a trait in ultima perioada a vietii lui in tabere din jungla, rezidente secrete ramase in parte necunoscute pana astazi. Se stie ca isi schimba deseori resedinta, banuindu-si bucatarii ca vor sa-l otraveasca si executandu-i pe electricienii „vinovati” de intreruperile de curent. Cu mult timp in urma, profesorul sensibil si timid, indragostit de poezia franceza si iubit de elevii sai, propagatorul calduros si captivant al credintei revolutionare, se transformase intr-un paranoic ce parea sa caricaturizeze cele mai rele excese staliniste. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro