Maestrul clar-obscurului

Nascut la 15 iulie 1606, in Leiden, Rembrandt este considerat unul dintre cei mai mari pictori din istoria artei, celebru si pentru desenele si gravurile sale. I se atribuie 600 de picturi, 300 de gravuri si peste 2000 de desene. Maestrul clar-obscurului a trait in epoca ce s-a numit varsta de aur olandeza, timp in care cultura, stiinta, comertul si influenta politica a Olandei au atins apogeul. Rembrandt a fost „singurul pictor care si-a putut permite sa amestece noroiul cu stralucirea ochilor, focul cu cenusa, sau sa faca culorile sa straluceasca proaspat, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis”, afirma Élie Faure. Inceputul carierei artistice Rembrandt a fost fiul morarului Herman Gerritzoon van Rijn si al Corneliei Willemdochter van Zuitbroeck. Dintre toti fratii sai, a fost singurul care a invatat sa scrie si sa citeasca intr-o scoala latina. In 1620, s-a inscris la universitatea din Leiden, dar a ramas acolo doar cateva luni, fiindca si-a dorit sa devina pictor. Rembrandt si-a inceput studiile de pictura in atelierul lui Jacob van Swanenburgh, unde a deprins in trei ani tehnica picturii. Panzele lui, uneori copii ale lucrarilor altor maestri, i-au convins pe parintii lui de faptul ca avea un talent deosebit si i-au determinat sa-l trimita la Amsterdam, in 1624, unde s-a perfectionat in atelierul lui Pieterzoon Lastman, care calatorise in Italia si fusese influentat de Caravaggio. Desi a studiat cu el numai sase luni, Rembrandt a preluat de la Lastman stilul narativ si modul de reprezentare a starilor sufletesti la figurile infatisate. Mai important decat orice altceva este ca descopera tehnica clar-obscurului. Rembrandt a parasit Amsterdamul pentru a-si deschide la Leiden un atelier propriu. I s-a alaturat Jan Lievens, un talentat pictor, si el fost elev al lui Lastman. In atelierul lor comun au fost atrasi numerosi clienti, printre care si cunoscutul umanist Constantin Huyguens, secretarul personal al Stathouder-ului Olandei, Henric Frederic de Orania. Probabil sub influenta lui Huyguens, care-i recunoscuse talentul, Rembrandt s-a hotarat sa se stabileasca la Amsterdam, stiind ca marele oras olandez era in masura sa ofere talentului sau conditiile de care in Leiden nu ar fi putut beneficia. Apogeul si decaderea In 1633, Rembrandt s-a stabilit in Amsterdam. Gratie renumelui sau artistic, negustorul de arta Hendryck van Uylemburg i-a propus sa-si deschida un atelier la el. Prin intermediul acestuia, Rembrandt a obtinut o prima comanda importanta, „Lectia de anatomie a doctorului Tulp”. Tabloul este o lucrare de maestru si Rembrandt a intrat in cercul marilor pictori olandezi. Comenzile s-au succedat continuu, in special din partea familiilor bogate din Amsterdam, care ii comanda portrete. Stathouder-ul Henric Frederic i-a comandat, prin intermediul lui Huyguens, tabloul intitulat „Patimile Domnului”. Rembrandt s-a casatorit cu Saskia van Uylenburgh, verisoara negustorului de arta. Prin casatorie, Rembrandt a patruns in cercurile marii burghezii din Amsterdam. Fiica a primarului, Saskia i-a adus si o zestre de 40.000 de florini. Cei doi s-au stabilit intr-un cartier elegant, unde si-au cumparat o casa mare, in care Rembrandt si-a instalat atelierul. Cladirea se afla in vecinatatea cartierului evreiesc, intr-o zona a orasului Amsterdam pulsand de viata, ceea ce a influentat paleta de culori a maestrului. Sotii Rembrandt au fost extrem de afectati de moartea primilor trei copii ai lor. In 1641, s-a nascut Titus, cel de-al patrulea copil. Titus s-a bucurat de o sanatate buna, dar cea a Saskiei s-a deteriorat si, in 14 iunie 1642, sotia lui Rembrandt a murit de tuberculoza. Ramas vaduv, Rembrandt a angajat o educatoare pentru fiul sau, Titus. In 1646, aceasta sarcina a fost preluata de Hendrickje Stoffels, care a indeplinit un rol dublu, acela de educatoare a copilului si de ibovnica a tatalui. Cu toate ca au trait ca sot si sotie, cei doi nu s-au casatorit oficial. Justitia ecleziastica i-a acuzat de imoralitate si i-a citat intr-un proces. Incalcand normele legale in vigoare in Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje a mai trait noua ani alaturi de artistul tot mai batran si mai izolat de lume. Creditorii au inceput sa-l urmareasca tot mai insistent, relatiile artistului cu beneficiarii s-au deteriorat si ele, colectia sa de arta a fost scoasa la licitatie si vanduta, operele i-au fost imprastiate. Cu toate acestea, Rembrandt si-a continuat munca de creatie. Din aceasta ultima perioada dateaza „Sindicii postavarului”, o serie de autoportrete si „Logodnica evreica”. Hendickje a murit in 1663, Titus fiind cel care s-a ingrijit de tatal sau. In 1668, a murit si Titus. Ramas singur, Rembrandt s-a stins din viata la 14 octombrie 1669, intr-o casa din cartierul Rezengracht. A fost inmormantat in Westerkerk, intr-un mormant nemarcat. Lectia de anatomie In Olanda vremii lui Rembrandt, exista obiceiul ca de doua ori pe saptamana, unii dintre cei mai buni medici sa sustina o lectie practica in fata chirurgilor din Amsterdam. In afara lor, la lectiile de anatomie participau si diverse oficialitati, artisti, persoane importante ale orasului, fiind un eveniment care nu trebuia ratat. Autopsiile erau rare, doar una pe an, si se efectuau iarna, pentru ca sa se pastreze cadavrul in buna stare. Doctorul Tulp a realizat prima autopsie publica in 1631. Un an mai tarziu, in public s-a aflat si Rembrandt. Corpurile folosite pentru autopsii erau cele ale criminalilor executati, in acest caz fiind vorba de Adriaen het Kint. Pe foaia de hartie tinuta de personajul aflat in planul secund al lucrarii se gasesc numele celor prezenti in sala. A fost prima scena de grup realizata de Rembrandt. Tabloul a fost expus in De Waag, la mica distanta de locuinta artistului. Lucrarea a ramas la Amsterdam pana la inceputul secolului XIX. Dupa desfiintarea breslei chirurgilor, a ajuns in proprietatea Fondului Vaduvelor Chirurgilor. In 1828, reprezentantii fondului s-au decis sa vanda tabloul, dar incercarea a fost oprita prin decret regal. Tabloul a fost cumparat de guvernul olandez, fiind in prezent in colectia Mauritshuis. Conspiratia batavilor In 1648, anul in care Tratatul de la Münster a pus capat Razboiului de 30 de ani, la Amsterdam a fost inceputa constructia unei noi primarii, astazi Palatul din Piata Dam. Primaria nu trebuia sa fie o simpla cladire, ci o expresie a puterii orasului Amsterdam. S-a acordat o mare atentie interioarelor, asa ca, in 1659, Govert Flinck, fostul elev al lui Rembrandt, a fost angajat pentru a picta 12 lucrari pentru galerie, cu scene din revolta batavilor impotriva romanilor. Flinck urma sa primeasca suma de 12.000 de guldeni pentru aceasta lucrare impresionanta. Una dintre lucrari, „Conspiratia batavilor”, i-a fost incredintata lui Rembrandt. Din cate se pare, a fost cea mai mare lucrare realizata de Rembrandt, masurand aproape sase metri patrati. Lucrarea a fost terminata si expusa in cladirea primairiei in 1662, dar la scurt timp a fost indepartata. Nu se cunosc motivele indepartarii tabloului, dar este posibil ca membrii consiliului local sa fi fost nemultumiti de stilul lui Rembrandt sau sa fi fost deranjati de realismul accentuat al compozitiei. Lucrarea i-a fost returnata artistului, care, mai tarziu, a taiat partea centrala. Din secolul al XVIII-lea, acest fragment se gaseste in Suedia. Scoala lui Rembrandt In ciuda faptului ca spre sfarsitul vietii a fost chinuit de griji si de saracie, Rembrandt nu a fost geniul solitar si neinteles al epocii sale. In atelierul sau a pictat numeroase tablouri, al caror stil a fost preluat de tinerii pictori care au studiat alaturi de el. Elevii sai au invatat arta picturii copiind operele maestrului, ceea ce a facut ca in comertul cu opere de arta sa patrunda „Rembrandt-uri false”. In cadrul unui program de cercetare initiat si condus de specialisti olandezi, s-a constatat ca, daca la inceputul secolului XX erau atribuite lui Rembrandt circa o mie de lucrari, astazi sunt considerate ca fiind opere autentice ceva mai mult de o treime din acestea. Printre discipolii lui Rembrandt se numara Gerrit Dou, Govaert Flinck si mai ales Carel Fabritius din Delft, fara indoiala cel mai talentat dintre elevii sai, mort de tanar intr-un accident. Rondul de noapte In „Rondul de noapte”, un grup de barbati pare sa-si faca tura obisnuita. In epoca lui Rembrandt, aceste militii erau grupuri de barbati, cu antrenament militar sau cel putin priceputi in manuirea armelor, care pazeau orasul sau interveneau cand aveau loc tulburari. Tabloul infatiseaza compania condusa de capitanul Frans Banning Cocq si locotenentul Willem van Ruytenburgh, inconjurati de 16 dintre oamenii lor. Scutul asezat deasupra portii poarta numele celor 18 personaje ale lucrarii, cei care i-au platit artistului opera. Celelalte personaje au fost adaugate de Rembrandt pentru a da mai multa forta si profunzime compozitiei. Este de presupus ca artistul a primit aceasta comanda in 1639-1640, pentru ca, la putin timp dupa aceea, si-a permis sa isi cumpere o casa deosebit de scumpa. Numele tabloului a fost dat abia in secolul al XVIII-lea, cand deja, din cauza trecerii timpului, culorile si-au pierdut mult din luminozitate, astfel incat nimeni n-a fost sigur ce reprezinta exact, iar interpretarea cea mai comoda a fost ca reprezinta o scena nocturna. Prin analiza cu raze Roentgen, realizata in 1975, s-a dovedit ca lacul folosit de Rembrandt, menit sa protejeze opera de arta ce infatiseaza o actiune ce se desfasoara la lumina unei dupa-amieze tarzii, se inchide cu trecerea timpului, producand iluzia unei scene nocturne. „Rondul de noapte” a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cocq ar fi dorit sa iasa mai mult in evidenta in acest urias tablou, dar Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra actiunii insasi decat asupra figurilor personajelor. Pentru el, tema a fost defilarea, actiunea, miscarea, si nu simpla reprezentare a unor figuri. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro