Mădălina de aur din Sighetu Marmaţiei

* Mădălina Moldovan este un elev sclipitor al Maramureşului. *A câştigat premiul întâi la Olimpiada de Limba Română, faza naţională. O premieră, mai ales pentru învăţământul de peste Deal. Mădălina este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei şi va da admitere la medicină. Iubeşte literatura, nu face parte din grupul elevilor tocilari şi are scrieri apărute în toate revistele şcolare. Dialogul cu ea se leagă uşor, este comunicativă, o fire veselă şi optimistă.

Reporter: Ce te-a determinat să alegi limba română pentru participarea la Olimpiadă? Se mai citeşte în liceu? Mai este limba română o materie cu priză la elevi?

Mădălina Moldovan: Da! Cu siguranţă! Pasiunea pentru română a existat dintotdeauna, în ceea ce mă priveşte. Am început să citesc de mică. Mama a fost cea care mi-a pus cărţile în mână. A fost o pasiune şi pentru ea, probabil am moştenit-o de la ea.Am participat din clasa a V-a la Olimpiade, dar rezultatele au început să vină doar în timpul liceului. Practic, în fiecare an de şcoală am participat la concursurile şcolare. La etapele naţionale m-am calificat în fiecare an de liceu. Nu pot spune că a existat „ceva” ce m-a determinat să aleg româna. Nu există o reţetă sau o carte care te duce spre performanţă. Pur şi simplu îmi plăcea să asimilez, am vrut să ştiu cât mai multe, să cunosc oameni, gândurile şi trăirile lor. Cititul este o modalitate de a afla, de a învăţa. Încetul cu încetul am fost prinsă de acest „microb”. Este minunat!

Rep.: Poate părea ciudat, dar un elev din Sighet câştigă etapa naţională la limba română. Dincolo de pasiunea insuflată de mama ta, ce mai este?

M.M.: Da! Noi ăştia de peste Deal! Mai este şi altceva în afară de pasiune. Chiar dacă pare un clişeu, este multă muncă. Mie îmi plăcea de mică să fiu ascultată. Nu mergeam la şcoală până ai mei nu mă ascultau la materiile pe care le aveam. Doream să fiu sigură că ştiu foarte bine lecţia. Pe lângă asta, mama era pregătită să mă asculte la orice materie, orice a fost nevoie.

Să nu înţelegeţi că eu m-am pregătit doar la română. Sunt la profil real şi am de învăţat la multe. Matematică, fizică, chimie, mi-am ales medicina pentru admitere. În acest an au fost săptămâni în care m-am pregătit doar la biologie şi chimie, pentru admiterea la facultate. Nu fac numai română, poate dacă ar fi fost aşa, ar fi venit mai repede şi rezultatele, dar a fost să fie în clasa a XII-a. Mi-am dorit de mai demult să ajung aici, dar ce este important e faptul că am reuşit să câştig.

Rep.: Să înţelegem că eşti un elev de nota zece?

M.M.: Metaforic vorbind, da! Şi în clasa a opta, când s-a dat examenul pentru liceu am fost prima pe judeţ, la admitere, Am avut cea mai mare medie. Şi nu a fost doar româna, sunt mai multe materii. Nu m-am oprit doar la română şi la restul materiilor să nu ştiu nimic!

Rep.: Se poate spune că eşti un elev tocilar? Unul care stă toată ziua cu nasul în carte?

M.M.: Nu, nu! Nu sunt genul de elev tocilar. Nu stau doar între cărţi, asta ar fi imaginea cea mai comună despre un tocilar. Îmi place să arăt ca o domnişoară de vârsta mea. Nu am avut nici un fel de problemă datorită faptului că învăţ. Depinde de fiecare, în fond!Sunt o persoană foarte veselă, sociabilă. Cred că asta m-a făcut să mă desprind de zona tocilarilor, dacă tot aţi folosit această sintagmă.

Rep.: Bine! Să te întreb, altfel. Ai o părere bună sau rea faţă de cei numiţi tocilari?

M.M.: E greu de spus. Nu pot să nu respect un tocilar care are rezultate foarte bune. Pe de altă parte, consider că un tocilar va uita tot ce învaţă la modul mecanic. În concluzie, nu ar fi de apreciat efortul. O situaţie cu două tăişuri, cu două înţelesuri. Nu am nimic cu cei numiţi astfel, dar nu fac parte dintr-un grup al tocilarilor. Învăţ sistematic, corect, acumulez şi folosesc ce acumulez. Fac cu multă pasiune, dar am o vârstă la care trebuie să relaţionez, să comunic, să fiu ca cei de vârsta mea.

Rep.: Lectura este ca un microb. Greu renunţi la citit dacă ai dat în această „patimă”. Cum se va împăca pasiunea cu o profesie în care pasiunea pentru ceea ce faci este pe primul loc, respectiv medicina?

M.M.: Medicii sunt un corp de elită, sunt intelectuali şi cu cât ai citit mai mult, cu atât e mai bine. Româna asta este bună pentru toate profesiile. Şi pentru un absolvent de la Drept şi pentru Medicină şi pentru oricine. Nu cred că voi renunţa la citit. Până la urmă este o plăcere, şi ca orice plăcere trebuie să o întreţii. Nu mă voi opri nici din scris! Şi acesta e un viciu! Nu poţi renunţa la aşa ceva, pur şi simplu. Nu poţi spune că de mâine nu mai citeşti sau nu mai scrii. Este impulsul creator care acţionează pe dedesubt şi te determină să scrii, să citeşti. Sper să am timp, iar dacă nu va fi, îmi voi face.

Rep.: Ce îşi place mai mult, poezia sau proza?

M.M.: Proza. Scriu proză. Am publicat în toate revistele şcolii, iar în acest an va apărea un volum cu scrieri ale celor care au luat locul întâi la Olimpiadă, din toate clasele, doar locul întâi. Va fi un volum de 256 de pagini, editat de o firmă din Argeş, acolo unde a fost Olimpiada.

Rep.: Literatura sau gramatică?

M.M.: Gramatică se face în clasele 5-8, iar la liceu nu se face. Nu am nici-o problemă cu gramatica şi nu pot spune că am preferinţă pentru ceva din limba română. Dar, normal că literatura este mai apropiată de sufletul meu. Aici te regăseşti, nu când faci analiză gramaticală.

Rep.: Ai un scriitor preferat?

M.M.: Dostoievski. Pare un clişeu?

Rep.: Nu! De ce să fie? Pentru performanţele tale şcolare, la nivelul tău, este firesc să ai preferinţe de calitate. Dar, explică-ne, cum te-ai pregătit?

M.M.: În camera mea, pe pereţi am lipite foi cu programul meu, programul de pregătire, iar la sfârşit am trecut şi scopurile mele, pragurile pe care trebuie să le ating. Este scris să i-au locul întâi la limba română, este trecut să iau admiterea la medicină. Probabil şi acestea au lucrat în subconştient şi m-au ajutat. Mi-am atins două din ţintele propuse. Mai este medicina! Atunci voi fi foarte fericită. Probabil, atunci voi realiza că am reuşit să fac performanţă la o materie din pură pasiune pentru limba română.

Rep.: Dar dintre scriitorii români?

M.M. Ar fi Mircea Cărtărescu. Poate părea ciudat, dar eu am citit şi critică literară, de Cărtărescu, şi cred că acolo m-a prins mai mult. În scrierile lui de critică se vede scriitorul, parcă mai mult decât în cartea de ficţiune. În cartea „De ce iubim femeile”, o lucrare mai comercială decât este felul lui de a fi ca scriitor, cred că s-a străduit mult să aibă această tuşă comercială. Nu prea îl prinde un astfel de stil, dar cartea este destul de bună, faţă de Orbitor, de exemplu.