Mă tot mir / Zero, adică cinci sute de mii

Nu mai contează nimic în lumea asta, în afară de un singur lucru; nici faptul că Halep a pierdut cum nici eu nu puteam pierde ultimul meci pe care l-a jucat în China, nici numărul tot mai mare al sirienilor, somalezilor, irakienilor şi afganilor din Europa, nici răcirea vremii, nimic, da’ absolut nimic. Singurul lucru cu adevărat important este că Liviu Dragnea a devenit unicul candidat la alegerile pentru şefia PSD.

Cât de jalnic poate să fie partidul ăsta de pupincurişti! O jumătate de milion de oameni au carnet de partid, o jumătate de milion de oameni o să-l aleagă pe marele cârmaci Dragnea în funcţia de tătucă al lor, o jumătate de milion de oameni o să-l pupe în cur pe infractorul dovedit şi condamnat la închisoare. Dacă pedeapsa nu era cu suspendare, era mai greu de pupat în cur, pentru că trebuiau să-şi subţieze mult buzele şi să le întindă printre gratii, da’ aşa, dacă Liviuţ e încă liber, treaba se poate efectua mult mai uşor. Unde mai pui că, dacă era după gratii, se făcea o coadă foarte mare ca să-l poată pupa toţi sub coadă pe Dragnea, pentru că o jumătate de milion de oameni reprezintă totuşi ceva. În cazul viitoarelor alegeri din PSD, paradoxal, toată grămada asta de oameni nu reprezintă nimic.

Matematicienii o să mă contrazică, dar adevărul ăsta este evident: 500.000 = 0.

Dragnea zice că „din păcate” a ajuns singur în competiţia asta, care, tragem noi concluzia, pe cale de consecinţă, nu mai este competiţie. Păi normal că „din păcate”, că dacă era cinstit nu ajungea acolo.  

Şerban Nicolae, unul care se constituise la un moment dat într-un prezumtiv contracandidat al lui Dragnea, da’ n-a îndeplinit condiţiile, a afirmat două lucruri care se leagă logic: că erau lucruri de discutat şi că i-a rămas un gust amar. Corect, aşa e, lucrurile nu s-au discutat în cazul lui, pentru că nu poţi vorbi cu gura plină, cât despre gustul amar nu ne pronunţăm, da’ poate face schimb de impresii cu fetele de pe variantă. O altă posibilă variantă la şefia PSD, Daniel Savu, a fost şi el scos pe linie moartă. Ăsta nu s-a plâns de gustul amar, a plecat capul în jos şi şi-a luat tovărăşeşte angajamentul că, pentru viitorul congres foarte social şi foarte democrat, se va pregăti mai bine. Acuma că treaba-i rezolvată şi toţi şi-au exprimat voinţa de nezdruncinat de a-l urma pe Dragnea, am o singură întrebare: în mai, anul viitor, când Dragnea o să se ducă unde îi e locul, o să-l urmeze toţi şi acolo?