Mă tot mir / Vedetele noastre şi bolile lor

Ne spune Gabriel Liiceanu că Emil Cioran a fost un ipohondru care şi-a pân­dit sistematic bolile, s-a informat asu­pra lor, s-a suspectat mereu şi s-a îngrijit cu mare atenţie, a devenit competent în di­fe­rite afecţiuni şi a avut voluptatea de a împărţi diferite sfaturi medicale celor din jur.
Genul ăsta de comportament nu se pierde în timp, devine o caracteristică a naţiei şi, în anumite cazuri, poate stârni adevărate isterii naţionale. „Azi eşti bine, fericit, mâine ai de suferit”, după cum ne avertizează ontologic, în aceste versuri cutremurătoare, Denisa Mane­lista, despre care am aflat în ianuarie că a murit, apoi am mai aflat luna trecută că a murit iarăşi şi de vreo două zile am aflat că în ultima vreme nu se simte deloc bine.
Observ cu o oarecare stupoare că sufe­rin­ţa lui Cioran a trecut neobservată de români, şi moartea lui, survenită în iunie 1995, abia a fost anunţată la radio, în vreme ce tuta asta de-i zice Prinţesa de Haur nu mai poate respira de câte rugă­ciuni şi mesaje de încura­jări primeşte şi de cât de neliniştită-i naţia de destinul ei nefericit, aş putea spune chiar de căcat.
Mare atenţie: o sprijină pe tuta asta Liviu şi Elena Dovleac (dacă nu ştiţi cine-s ăştia nu meritaţi să faceţi umbră pământului), Florin Condurăţeanu, că­ruia i s-au decolorat lentilele oche­larilor de la atâta plâns, Mirela Vaida, băi, frate!, Adriana Bahmuţeanu, care ne-a anunţat că Anamaria Prodan vrea s-o ducă pe Denisa la ceva felcer în Cuba, Anca de la Strehaia, Israela, vraciul Marian, Flore Salalidis, toţi, da’ absolut toţi maneliştii, cu patru sau două clase, inclusiv maneliştii supremi, adică ăia analfabeţi, da’ care scriu versuri, plus Anca Dimancea, o pricepută în Feng Shui, care zice că urmează o perioadă grea în viaţa Denisei, da’ fără ora naş­terii nu putem calcula exact, şi că fata are un imens talent pentru că are steaua celor şase talente. 
Bine măcar că ştim ce fel de stea are, că în privinţa bolii e mai greu să ne pronunţăm. Era vorba că are cancer pulmonar la ficat, apoi că i s-a sinucis viaţa prin spânzurare, din moment ce stătea atârnată de un fir de păr, apoi că s-a intoxicat cu mercur ori cu cupru, această ultimă variantă dând posibilitatea unui textier de manele oligofren să producă ceva versuri nepieritoare, dureroase, cutremurătoare, înfioră­toa­re, de tristeţe, regret şi renunţare: „Astăzi nu merem la lucru, ne-am intoxicat cu cupru”.