Ma tot mir: Varsta ''inocentei''

E clar ca se schimba ceva in tara asta, daca Adrian Nastase a ajuns sa-si doreasca sa primeasca de ziua lui o bicicleta in dar. S-au dus vremurile in care tartorul-sef isi dorea tablouri ale maestrilor autohtoni, daca mai din vest nu se putea, arme de vanatoare cu luneta, ceasuri de aur, portelanuri chinezesti de epoca Ming si cine mai stie ce dracovenii de arta precolumbiana, maura sau africana. Tafnosul care paria pe Mertanuri, si le mai si castiga, a ajuns sa se gandeasca la o drezina. Pe unii ii tampeste puterea, pe altii pierderea acesteia. Anul viitor o sa avem surpriza sa-l auzim pe Bombo ca vrea o tricicleta, peste un an ca-si doreste o trotineta si, im preajma viitoarelor alegeri, ca se multumeste cu o scandura pe rulmenti, dotata cu o sfoara in loc de sistem de directie. Ce-si poate dori in cazul asta Ion Iliescu, care a fost toata viata asa de sarac ca nici un automobil Volga nu si-a luat si a purtat toata viata un ceas Pobeda care arata ora Kremlinului, amintire incarcata de nostalgia unui timp pe care l-a trait plenar? Greu de spus… Poate un patut cu clopotei din plastic multicolor, o balena mica, tot din plastic, pentru baita, si un exemplar din “Arici Pogonici”, cu pagini de colorat cu carioci aduse de la unguri. S-ar putea ca, intr-adevar, de la o anumita varsta, oamenii sa se intoarca cu mintea la varsta inocentei. Poate de aia Sechelariu plange in ultima vreme la fel de des ca-n perioada in care isi zdrelea genunchii pe maidanele Bacaului, ca atunci nu exista inca un stadion care sa-i poarte numele. Imi imaginez o “cresa” in curtea careia Nastase da ture cocotat pe o bicicleta cu roti patrate si fara sa, Sechelariu plange ca i-a luat Iacubov lopatica si galetuta cu nisip, iar Iliescu striga cat il tin bojocii: “Nene gardianu’, Miron mi-a luat iarasi trenuletul ca sa se joace de-a minerii in Bucuresti!” Si pentru ca frumusetea imaginii sa fie “rotunda”, mai vad in peisajul unei Romanii absurde un calugar ce rastigneste o papusa pe o cruce improvizata, mormaind in barba-i rosie ca ochii Diavolului: “Iarta-i, Doamne, pe copiii tai, ca nu stiu ce fac!” Ioan BOTIS