• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 27 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 17 Septembrie , 2007

Ma tot mir: Un vis pe care l-am visat cand lumea ma visa

Unii ne viseaza visul, noi visam visul lumii si lumea, atunci cand nu suntem atenti, ne viseaza pe noi. Mi s-a intamplat si mie sa visez o chestie sinistra: foarte multi ciocli, in forma unor corbi ridicati de pe cadavrul inca nu foarte bine putrezit al unei pasari albe, ieseau de la o intrunire. Aripile lor negre sfasiau cerul credintei cu volutele voalurilor ce le taiau umerii. Singura pata de culoare, daca albul poate fi considerat culoare, era albul care manjea, de la gura spre in jos, sutanele. In tacere, corbii se retrageau spre un loc pe care nimeni nu-l poate defini. Pentru restul pasarilor lumii, asta trebuia sa fie un moment de reculegere, chiar daca penele din aripile pasarilor comune erau multicolore. Urma sa se dea verdictul; care dintre marile pasari negre si posomorate ale lumii urma sa-si verse zborul negru peste viata frumoasa si multicolora a lumii? Nici unul dintre corbii inscrisi la functia de Marea Neagra Eminenta a Lumii nu parea sa ofere un dram de culoare pasarilor celorlalte, care asteptau spasite si cuminti verdictul. Un singur lucru era sigur: marele corb, viitorul ales, se va numi, pentru toate purtatoarele de ciocuri, „prea fericit”. Asta trebuia sa insemne ca „marele corb” va reprezenta, pentru o vreme anume, speranta de viata mai buna a pasarilor cu drag de viata. Papagalii ara si-au pus sperantele in penele lor verzi, albastre, galbene si rosii; pasarile colibri s-au grabit sa faca din penajul lor galben un covor in fata marilor corbi; vrabiile, spasite si sarace, s-au multumit sa astepte aripa corbilor pentru a o saruta. De secole, specia lor invatase ca numai asa se poate supravietui. Un mare scriitor sud-american isi incepea astfel romanul care l-a facut nemuritor: „Dedic aceasta carte primului vierme care va roade din carnea rece a cadavrului meu.” Pasarea Mare, cu zborul frant de cerul prabusit peste anii ei, se poate intreba cine sunt viermii care, pe cadavrul ei inca neputrezit, joaca un joc al puterii. Nu va afla niciodata. De regula, asta o spun atlasele biologice pentru copii, viermii nasc fluturi. Si fluturii sunt niste creaturi cu aripi multicolore. Marele Corb, ce maine se va naste, isi va schimba doar aripile negre ce sfasie cu volutele lor cerul nesfarsit al credintei. In loc de negre, aripile corbului vor deveni albe. Ca asa e protocolul… Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.