Mă tot mir / Trei, Doamne, şi toţi trei!

Pentru unii credinţa e aşa de mare, încât nimic nu-i poate opri de la exercitarea ei, în diferite forme. Nici măcar legea. Dornici să pupe moaşte, trei preoţi ce fac parte din Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului s-au dus până în Peloponez, la mănăstirea Mega Spileo, unde n-au găsit de cuviinţă să facă altceva mai bun decât să fure nişte moaşte, mai exact o mână a Sfântului Haralambie.

Înainte de a fi prinşi, prea cuvioşii au ascuns mâna sfântului undeva într-o râpă, ceea ce pune puţin sub semnul întrebării respectul pe care-l acordau slujitorii Domnului respectivei relicve şi ne îndeamnă să credem că nu o cucernicie hipertrofiată i-a împins să fure, ci oareşceva gânduri necurate, satanice de-a dreptul, că banu-i ochiul Dracului, de grabnică şi fără de trudă îmbogăţire.

Poliţiştii greci au mai găsit în bagajele unuia dintre furi două cranii şi un maxilar, a căror provenienţă este deocamdată necunoscută. Treaba asta i-a pus pe toţi călugării din Grecia în alertă, cam prin toate mănăstirile începând nişte sfinte activităţi de inventariere a ciolanelor răposaţilor sfinţi.

Goana asta după moaşte a început mai demultişor, cam din vremea patristicii. Atunci au început episcopii Occidentului să bată drumurile Greciei în căutare de relicve de vânzare. Cruciaţii s-au întors în Apus cu saci plini cu oase, destinate comerţului cu amănuntul, evreii au profitat şi ei de comerţul ăsta prosper, veneţienii au furat numeroase relicve din Constantinopol şi cam toată lumea vindea şi cumpăra diverse părţi de schelet, uneori acestea dovedindu-se a fi de câine.